De ce ne ascundem

De ceva timp iubitul se poarta foarte ciudat: tot timpul este nervos, orice i-ai spune se enerveaza, ajunge tarziu seara acasa si evita sa faceti pana si dragoste, pe motiv ca este obosit. Tu, ca o iubita ingrijorata si ca o femeie care isi vrea iubitul langa ea, incerci sa afli care este cauza acestor stari. Raspunsul este tot timpul acelasi: nu am nimic, sunt obosit, nu am chef de cearta..etc..
Sa fim serioase? Cine ar crede asa ceva? Poate ca nici el nu s-ar crede..daca ar fi in locul tau, dar cu toate astea iti cere sa ai incredere in el si sa nu-ti mai faci probleme si griji fara un motiv serios.
Indiferenta si raceala nu sunt oare doua motive serioase? Orice om poate intelege cand celalalt are nevoie de timp si spatiu, pentru o scurta perioada de timp, insa nu poate intelege la nesfarsit si nu ii poate accepta orice, doar pentru ca iubeste si nu vrea sa piarda persoana iubita. Pana la urma, sentimentul ar trebui sa fie reciproc, iar cei doi parteneri sa faca in asa fel incat sa nu se raneasca si sa nu-si provoace unul altuia suferinta.
Cand aceste lucruri se intampla in mod repetat, clar ceva este la mijloc: ori o a treia persoana, ori lipsa sentimentelor. Nicio femeie care iubeste nu va sta cu mainile in san si va astepta ca iubitul sa-si revina intr-un mod miraculos, pentru ca odata ce s-a produs o racire si indiferenta si-a facut loc, este destul de greu sa mai spere ca va redeveni omul de dinainte.
Lipsa sentimentelor si aparitia unei alte femei, duce la infidelitate, la minciuni, la lucruri facute pe ascuns, la o viata dubla, uneori.
Faptul ca ai ceva de ascuns, desi sustii ca nu ai facut nimic rau si ca nu ai mers mai departe, pana la inselat, nu te poate salva de supararea si neincrederea pe care persoana iubita o va avea fata de tine.
Se spune ca atunci cand mintim, o facem pentru a proteja pe cineva de un lucru rau, care stim ca i-ar putea face rau. Ce te faci insa cand persoana iubita descopera acele lucruri pe care noi le ascundeam de ea, din diverse motive? Incercam sa o asiguram ca nu a fost nimic important si ca nu am gresit cu nimic sau ne indepartam de ea si o alungam din viata noastra, pe motiv ca daca nu are incredere in noi, nu ne merita?
De ce intotdeauna, cel care a provocat suferinta este cel care intoarce situatia mai apoi, si intra in rolul de victima? Putem oare avea incredere asa usor in cineva? Puntem crede doar in cuvinte, fara a pune niciodata nimic la indoiala?
Si totusi…care este cauza infidelitatilor? Ea se pare ca difera de la persoana la persoana, in functie de nevoile fiecaruia. Sunt persoane care nu inseala, dar care nu pot trai fara acele “flirturi nevinovate” care dau sens vietii lor. Sunt persoane care inseala, pentru ca persoana de acasa nu ii mai implineste dorintele si asteptarile sau pentru ca pur si simplu au nevoia de aventura pentru a putea merge mai departe in relatia de cuplu.
Indiferent de scuza, infidelitatea de orice natura, mi se pare unul dintre cele mai urate lucruri pe care cineva le poate face intr-o relatie. Uneori nu e nevoie sa mergi pana la capat pentru a-l rani pe cel de langa tine. Simpla idee ca intr-o perioada a relatiei, cand probabil ceva scartaia, unul din voi s-a refugiat in atentia sau in bratele altei persoane in loc sa incerce sa remedieze situatia, poate distruge toate lucrurile frumoase si amintirile din acea relatie.
Asa ca..inainte de a actiona din plictiseala sau din pierdere de timp..mai bine te-ai gandi daca persoana de langa tine merita sa ii faci una ca asta sau cum te-ai simti tu daca ai afla ca iese cu altcineva?

Citeste si:  Si barbatii sunt oameni

Nici un comentariu

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată.