O sa radeti, dar m-am dus la scoala si am luat bac-ul, nu ma intrebati cum, poate din amintiri (nimeni nu a stiut nimic, am spus tuturor ca am fost bolnava). Ca din vis m-am trezit si am realizat tot ce se intamplase. O perioada am preferat sa stau singura. Mi-am adunat gandurile si am renascut. Eram alt om, pentru mine tot ceea ce se intamplase era decat un vis urat. Preferam sa ma reculeg. Stateam mai mult cu ai mei, citeam, ma uitam la tv, ieseam in parc cu cainele. Dupa, am aflat ca el s-a casatorit. Cu o femeie tot din „ginta” lor. M-a rascolit un pic acest lucru, insa deja eram altcineva. Nu puteam atribui sentimentele si trairile „altui om, mort”, mie… (ii curg lacrimile, zambind usor).
Dupa 3 ani mi-am refacut viata, am cunoscut un baiat dragut (nu superb), destept, cu studii, cu o situatie materiala buna si care ma iubea foarte mult. Am petrecut impreuna clipe minunate, insa el niciodata nu a stiut de „fostul”.
Anii au trecut, iar dupa sase ani „El” a aparut din nou in peisaj. Mi s-a parut ireal, cand din intamplare ne-am „lovit” pe strada. Dintr-odata, pamantul s-a invartit cu mine, m-au luat apele, aproape ca am lesinat. Am vorbit foarte sec atunci. Cu o alta ocazie, m-a invitat la o cafea si am acceptat sa ma duc. Mi-a spus atunci ca a revenit in tara cu afaceri (era plecat in afara), ca are un copil, o fetita, ca tatal lui a murit (i-am spus sec ca imi pare rau) si m-am intors acasa in bratele iubitului meu fericita si multumita ca nu am simtit nimic la revederea cu el.