Mai aveam si momente in care imi era dor sa fiu cum eram inainte, sa rad, sa dansez, sa ma vad cu prietenele …Obosisem. Obosisem sa ma mai port asa cum vrea el, sa am aceleasi discutii, sa dau si sa mi-se spuna ca nu dau nimic, sa lupt in fiecare zi spunand ca daca eu dau poate intr-o zi va observa si el. Afara relatia noastra, parea perfecta si el parea iubitul perfect! Familia, prietenii nu au stiut niciodata ce se intampla intre noi, pentru ca mi-se parea ca nu e frumos sa vorbesc despre lucrurile acestea intime in afara cuplului.
Nu stiu nici in ziua de astazi, ce m-a facut sa iau aceea decizie dar, intr-o zi m-am trezit si i-am spus ca eu nu mai pot, ca vreau sa ne despartim.
Imi doream altceva, meritam mai mult…numai vroiam certuri, jigniri.. Intai m-a acuzat ca am pe altcineva, apoi a trecut la ironii.. ca intr-un final sa treaca si la amenintari. Dar am avut un moment de curaj si am plecat. Mai mi-a oferit trei luni de cosmar in care oscila de la jigniri si telefoane nocturne, urmariri la „declaratii de dragoste”. Stiam ca ii va trece la un moment dat pentru ca avea nevoie de o alta „victima”. Dupa 3 luni si-a gasit o alta iubita si asa eu am scapat. Un an de zile am facut terapie la psiholog pentru a imi recastiga increderea in mine. Acum sunt intr-o noua relatie si sper ca lucrurile sa merga intr-o directie pozitiva. Ce am invatat, din aceasta poveste? Nimeni, dar absolut nimeni si mai ales cei care spun ca ne iubesc nu trebuie sa ne devalorizeze si sa ne jigneasca. Ambii pateneri trebuie sa se simta bine intr-o relatie, nu sa sufere.Aceasta relatie nu a avut nici o legatura cu iubirea.”