fbpx

Paradoxul relatiilor

Cuplu band cafeaua

Relatiile au un paradox. Mai multe chiar, dar unul dintre ele ne intereseaza acum. Modelul vietii in doi presupune initial deschidere, urmata de inchidere si ermetism. Sa ma explic.

La inceput, mergi. Celalalt e o tinta, e un obiectiv. Daca si el crede la fel, merge si el. Spre tine. Va intalniti undeva. Nu neaparat la jumatatea drumului. Punctul poate fi mai apropiat de pozitia lui initiala sau de a ta. Fiecare dintre voi introduce in existenta proprie piese de mobilier nou. Sigur, in unele cazuri, armonizarea este mai usoara, in altele mai dificila. Mai usor se integreaza o masa de sticla intr-un decor minimalist si mai greu intr-unul inflorit baroc. Dar, in fine, pentru ca voi va doriti asta, reusiti sa va „acomodati” unul cu altul, unul cu tabieturile celuilalt.

Citeste si:  Ti-am dat un inel

Urmeaza apoi o alta etapa: dezvoltarea de tabieturi proprii. Obiceiurile comune, cafeaua bauta in acelasi mod sau in acelasi loc, restaurantul preferat, „melodia noastra”, locurile noastre de vacanta, aniversarea „zilei noastre”, toate astea vin ca un liant intre cele doua inimi proaspat unite. Unii sunt precoce si le dezvolta inca de la inceput, din copilaria relatiei. Altii le cresc numai dupa ce rutina s-a instalat si e la ea acasa.

Ca tot veni vorba de rutina. Cred ca, uneori, e pe nedrept judecata. Rutina nu e rea neaparat. E un semn de confort, de caldura intre cei doi, caldura ivita din insesi trairile lor, iar confortul in cuplu e mare lucru. Credeti-ma, ii veti duce dorul odata ce veti da cu nasul de un partener alaturi de care sa crosetati salbe nesfarsite de… certuri.

Revenind la tabieturi. Tabieturile devin o componenta sociala. Pana la casatorie si copii, ele spun lumii: Noi avem ceva in comun. Noi suntem un cuplu. Relatia noastra e solida. Sigur, cei doi pot face asta mai discret sau mai vocal, mai explicit sau abia sugerat, dupa educatie si temperament. Pot fi cupluri  ca cele italiene in care cei doi isi striga iubirea, dar si revolta sau cupluri suedeze.Discretie si desfasurari numai in spatele usilor inchise, mina constanta pe strada, afectiunea in public e dozata cu pipeta.

Ei, cu cat un cuplu se cimenteaza mai mult, cu cat fundatia devine mai groasa si zidurile pentru viitor mai inalte, cu atat, cred eu, cei doi stau mai mult cu spatele intors la lume. Isi creeaza intre ei micul univers, iar cand au si un copil, mini-ecosistemul e perfect. Isi sunt suficienti, iar lumea din jur nu mai prezinta interes decat pentru a face sederea din curtea izolata cu garduri inalte si mai confortabila. Resursele din exterior devin interesante abia atunci cand pot fi exploatate pentru viata cuplului.

Citeste si:  10 obiceiuri ale unui cuplu fericit

La fel, privirea celor doi se va indrepta catre exterior cu adevarat, iesindu-i in intampinare, abia atunci cand vor aparea probleme in raiul domestic. Cu alte cuvinte, drumul unei relatii, de la debutul ei, cu flori si fluturi si ciocolata la finalul ei ajunge sa fie mai mult sau mai putin  revolta,  resemnare si uneori usurare.

Nici un comentariu

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată.