Nu stiu cum percep generatiile de astazi job-ul, dar pe vremea cand eu am inceput sa lucrez era un „must” sa dovedesti cat esti de bun, sa iti faci cariera, sa prestezi ore suplimentare incat sa crezi ca ai program normal pana la 21.00 seara ca sa poti face creditul ala sa iti iei o casa pe care sa o platesti in 30 de ani.
Asa ca si eu, la fel ca si ceilalti colegi ai mei munceam non-stop, iar cand nu munceam dormeam pentru ca eram foarte obosita. Ce cubluri, ce distractie….ce concedii..? Primii zece ani, nici nu stiam ce inseamna acela concediu. Da, imi luam concediu sa rezolv mailurile sau sa revin la serviciu, pentru ca s-a intamplat ceva, „ ce nu putea sa fie rezolvat decat de mine” :-). Pe sotul meu l-am cunoscut unde credeti ? La job bineinteles, ca in alta parte unde?! 🙂 Ne vedeam 5 minute in pauza de cafea de la coltul cladirii si „ametiti” cum eram am spus sa ne luam ca ne iubim :-).