http://www.flu.ro/rss/Coltul_Misoginului Articolele din categoria Coltul Misoginului ro-ro Copyright Flu.ro Sun, 14 Mar 2010 00:28:07 +0200 180 0 1 2 3 4 5 6 7 8 19 20 21 22 23 http://www.clubafaceri.ro/i/partners/siglaflu.jpg http://www.flu.ro/rss/Coltul_Misoginului Azi, dragele misoginului, am sa va spun o poveste frumoasa, plina de invataminte, pe care am increderea ca le veti deslusi asa cum se cuvine, o poveste desprinsa din viata. Intr-o tara indepartata, indepartata, a fost odata ca niciodata o multime de femei carora comerciantii voiau sa le vanda ceva. Insa lucrurile devenisera din ce in ce mai grele, tranzactiile scadeau, bursa era in cadere libera caci cateva vrajitoare de origine indoielnica le bagasera in cap femeilor nescolite intr-ale lucrurilor intelectuale cum ca toata lumea le considera natange si lenese. Si, avand exemplul atator povesti scrise insa de barbati cu evidente inclinatii educative, fetele au vazut ca alea lenese si natange mai mereu raman nemaritate, nebagate in seama si printul cel frumos le alege mereu pe cele destoinice, pricepute si cu mintea iute. Comerciantii prinsera de veste de planurile marsave ale femeilor de a deveni si ele agere si indemanatice si se gandira sa lanseze, chiar in saptamana femeilor, o platforma online in care sa cuvanteze femei numai una si una. Cu alte cuvinte, au incercat sa-si faca aliate in cealalta tabara. Fa-te frate cu femeia pana treci puntea, de acest proverb ancestral tinura seama mai marii intr-ale presei. Femei cu studii, cu masterate, plecate in tari indepartate, cu cariere infloritoare sau, din contra, casnice destepte ce desluseau pe canapea confucianismul si nu misterele telenovelelor, s-au reunit si au inceput sa gandeasca lucruri nemaigandite si sa scrie lucruri nemaivazute. Numai ca, printre atatea fete, scriitoare, jurnaliste, analiste de tot felul, mai negricioasa si mai timida, se strecura o siliconata care, atunci cand nu face liposuctii, prezinta vremea la un post de mana a doua. La inceput, nimeni nu o baga de seama. Fata trudea de zor in culise. Fusese chiar si maritata, mai prezentase un concurs muzical, mai aparuse prin ziarele de scandal ca sotie inselata si agresata. Intelectualele nu prea o bagau in seama, caci fatuca era un exemplu de "asa nu", rusinea si oroarea feministelor declarate sau nu. Acum, nu se stie cine i-a dat cheia in imparatia cu nume inselator unde se depoziteaza sperantele. Nu se stie daca a intrat pe usa din fata sau prin spate, pe portite dosite. Cert este ca, fiind eu azi, intr-o scurta plimbare si minunandu-ma de elevata adunare, am dat peste un top al "citirilor", cum se zice pe site-ul cu pricina. Si cine era in top, in pozitia cea mai de sus, lucind si stralucind ca nimeni alta, aruncand in uitare restul clasamentului? Cenusareasa noastra. Care nu are teze de doctorat la activ, nici carti publicate, nici misiuni umanitare la CV. Curios sa vad pe ce baze a ajuns fata cea napastuita sa fie incoronata regina vizitelor in respectiva imparatie, am lecturat cu maxima atentie produsele scrise ale intelectului ei. Va fac un rezumat al probelor prin care a trecut regina vizitelor pana la incoronare. Drumul ei nu a fost usor. Ascultati si va minunati, dragele misoginului. In prima ei compozitie ne anunta ca silicoanele nu aduc fericirea. Nici macar atunci cand sunt dublate de liposuctii. Si ca ea se iubeste pe sine – lucru important, de altfel – doar cu sanii mari, nu si cu ei normali. Dar, una peste alta, sanii nu pot spune lumii cat de minunata, de buna, de darnica e ea cu batranii, pasarile migratoare si soarecii de camp. Deci, nu. Fericirea nu e la clinica de chirurgie estetica! A doua scriere este plina de sfaturi binevoitoare pentru barbatii bogati, menita fiind sa le apere acestora portofelul de femeile lacome si profitoare care, surpriza, bantuie de ceva vreme ca niste haite de lupi. Fata presupun ca ofera "inside information". Ajungem, cu al treilea material, la confesiuni fierbinti din propriul ei iatac conjugal. Intr-un limbaj demn, cu artistice intorsaturi din condei, demoazela ne relateaza cate cusururi avea fostul sot si cat s-a chinuit ea sa faca sa functioneze masinaria greoaie a casniciei, pe care a uns-o inclusiv cu lubrifianti de salon de masaj erotic. Unde, de fapt, in cazul in care sunteti niste tarani provinciali si e cazul sa aflati, se face sex, da? Hi-hi-hi. La al patrulea articol, ne intoarcem in zona sensibila. Fata careia nici silicoanele, nici casatoria si nici banii nu i-au adus fericirea, ar dori totusi sa adopte niste copii. Plangeti si va minunati, va rog, iar nasul suflati-l incetisor pe muzica de Bach. Sau de Hi-Q? Inca nu m-am hotarat. O mentiune: adoptia s-ar face daca ar conta pe sprijinul neconditionat – aici am citat – al unui barbat si daca ar da cumva peste o comoara. Eventual tot in portofelul barbatului sprijinitor neconditionat. Ne lamurim in continuare care este idolul din punct de vedere profesional. Autoarea inchina o oda lui Cristoiu, inclusiv gainilor sale care nasc pui vii si despre care nu se indoieste ca traiesc inca. Printre altele, aflam ca-l citeste si pe Paunescu alaturat lui Plesu. Urmeaza un alt gen de oda, una inchinata familiei si lucrurilor cu adevarat importante in viata, care o intereseaza pe prolifica noastra autoare. Platitudini peste platitudini, iar printre randuri promite ca ea, cand va procrea, nu se va face "cat malul" – am citat din nou – ci va face sport ca disperata. Valori esentiale, profunzimi, nu gluma. Si, ca sa revenim in zilele noastre, mai avem un ultim material in care relateaza cum s-a intalnit cu Mihai de la Hi-Q (asta e blondul sau celalalt?) si cat de cavaler e el pentru ca a achitat masa si si-a cerut scuze ca a intarziat. Lumea e mai buna cand barbatul plateste si-si cere si iertare bonus, nu? Asadar, in imparatia unde se vorbeste despre feminism, despre documentare, emancipare, despre carti si arta, castiga silicoanele, vedetele de mana a doua si scandalurile conjugale. Va uimeste ceva in asta?]]> http://www.flu.ro/articole/Coltul_Misoginului/Efecte_adverse_nebanuite_ale_silicoanelor http://www.flu.ro/articole/Coltul_Misoginului/Efecte_adverse_nebanuite_ale_silicoanelor Saptamana asta, nu stiu de ce, dar mi s-a tot spus ce inseamna sa fii femeie. In toate felurile posibile. Cu calm, isteric, logic, ilogic, metodic si haotic. Cel mai bine si mai adanc mi-a intrat in cap ideea ca e greu. E greu sa fii femeie. Simpla calitate oboseste si extenueaza. De-asta e nevoie de saptamana asta a lor, in care sa se "refaca". Am aflat, in urma unei documentari serioase, ce dificultati presupune viata in corpul si cu creierul unei femei, care de multe ori te poate duce pe calea pierzaniei. Pe prim plan al obiectivelor, se situeaza modul in care arata. Insa nu numai "live". Ci si in poze si inregistrari si asta fara sa fie vreo vedeta. Ati observat probabil retinerea lor in a arata poze cu ele. Mereu se fastacesc mai ceva ca fata mare la maritat “Nuu. Nuuu se poate, arat oribiiiil”. Si cu toate astea, ele sunt cele care detin cele mai mari arhive de albume foto. Altele sunt chiar violente si nu o data mi s-a intamplat sa mi se smulga aparatul din mana si sa fie operata rapid o operatiune de stergere pe motiv ca "nu m-a prins deloc bine". Si va repet: nu este vorba de vreun book pentru o agentie de modele si la urma urmei, din moment ce ai in fata originalul, nu e normal sa te uiti mai mult spre el si mai putin spre copia din fotografie? Oare sa spere ele ca cineva va remarca sarmul lor si le va propune o iesire din anonimat? Cineva ar trebui sa le anunte ca nu prea bantuie "scouteri" si cautatori de talente la bunica la tara si nici pe calculatorul verisorului de 10 ani. Vine apoi ipohondria. Mereu le doare cate ceva. Sau le "e rau", pur si simplu. Raul asta, desi de nenumit, e o chestiune teribila. Face sa le vajaie urechile si sa le ia cu ameteli. Au o senzatie de carusel teribila. Si ca sa ramana pe pamant, trebuie ori sa mearga la coafor, ori la shopping. Cred ca fixativul ala are un efect anti-rau ceva ce n-ai vazut. Si fericirea e in umerasele din cabinele de proba, nu-i asa? De rau se scapa la spa. Exista o intreaga industrie care traieste pe spatele ipohondriei feminine. Femeia mai are o misiune extenuanta: orice femeie este un potential tabloid pentru cercul ei de cunostinte. Nu stiu daca ati vazut, dar in fiecare grup exista un exemplar feminin care pare sa stie tot despre toti si despre toate. Ce este amuzant e ca, desi in apucaturile si obiceiurile respectivei, scrie mare "barfitoare", restul femeilor continua sa-i incredinteze "informatii". De altfel, functioneaza acelasi sistem ca cel al publicatiilor de tip tabloid care pun la dispozitia "cetatenilor" un numar de telefon la care pot sa alerteze si sa lanseze zvonuri. A doua zi, in cadrul respectivului material se precizeaza "conform unor surse a caror identitate nu poate fi dezvaluita, un porc de guineea a fugit la Saint-Tropez cu o codobatura!". Ei cam asa face si femeia-tabloid. Oricum, este intr-adevar solicitant. Trebuie sa fie mereu cu simturile treze, telefonul ei nu trebuie sa ramana niciodata fara baterie, messengerul, twitterul si facebook-ul sunt mereu deschise caci nu se stie niciodata cand si de unde poate sa sara barfa. Or ea are o misiune. Aceea de a asigura libera circulatie a zvonurilor in cadrul micii comunitati in care activeaza. Rolul ei nu se limiteaza insa la cel de simplu canal transmitator. Nu, caci femeia colportoare este o creatoare. Nu o simpla porta-voce. Rareori lidera de necontestat in barfa se limiteaza la a transmite mai departe ceea ce aude. De cele mai multe ori, ea simte o obligatie viscerala de a adauga ceva, de a infrumuseta sau urati, dupa dispozitie si faza sindromului premenstrual, ceea ce recepteaza. Pana la urma, avem de-a face cu un interminabil joc de-a telefonul fara fir, ceea ce face ca mesajul initial sa nu mai fie recognoscibil in cel final, si toate acestea gratie muncii asidue si mintii inventive a femeii-tabloid. Careia pe vremuri i se zicea si Radio Sant. Ganditi-va numai cat efort presupune. In primul rand, ea trebuie sa castige increderea suratelor ei. Sa se arate intelegatoare, compasiva. Atunci cand ele se plang, din orice fel de motiv – ca li s-a rupt o unghie sau ca s-a epuizat stocul de rochii preferate – receptoarea mesajului trebuie sa vina in intampinarea lor cu experiente similare. Sa relateze si ea calamitati din propria-i experienta, asadar sa dovedeasca faptul ca ea insasi a fost greu incercata de viata. Asa se construieste increderea in universul feminin. Apoi, odata ce si-a asigurat o rezerva consistenta de informatoare, trebuie sa se mentina la acelasi nivel si sa nu se culce pe o ureche a nepasarii. Concurenta este acerba, iar lupta pentru suprematie nu se incheie niciodata. Odata obtinuta informatia, se pastreaza o vreme. Intre timp, se desfasoara o campanie de teasing. Cu alte cuvinte, se arunca pe piata farame de barfe, nimic concret. Se invoca discretia "am aflat ceva, dar nu cred ca e bine sa se afle. Este ceva absolut scandalos!". Se mentine astfel o tacere partiala vreme de cateva saptamani. O barfitoare experimentata nu va arunca niciodata in aer “bomba” de indata ce a intrat in posesia ei. Nuu, asemenea greseli comit numai incepatoarele. Barfitoarea de prima clasa va incerca, prin tot felul de mijloace, sa creasca valoarea de piata a informatiei. Abia cand aceasta va creste si va avea potential de damage maxim, abia atunci, va fi "detonata".]]> http://www.flu.ro/articole/Coltul_Misoginului/Cum_sa_devii_o_barfitoare_de_succes http://www.flu.ro/articole/Coltul_Misoginului/Cum_sa_devii_o_barfitoare_de_succes Clubberita de Bucuresti e o creatura bizara. Un fel de struto-camilo-gandaca. Da, da, ati citit bine, e o gandaca. Atunci cand ajunge in Club e energica si e cea mai optimista fiinta din lume. Isi baga capul pe usa, cu cerceii aia balanganitori si colorati care se poarta in ultimul timp, cu esarfa obligatorie. Rade, saluta, amusina locul. Se bataie putin, dupa care isi da seama ca bataiala nu merge fara ceva alcool. Ca parca gradele alea dau o infuzie de "cool" si "trendy" in miscari. Luciditatea nu e buna. Caci luciditatea, cat de firava o fi ea, ii spune ca, de fapt, nu prea stie sa sa bataie. Dupa ce bea ceva, bataiala devine din ce in ce mai indrazneata. Miscari riscante, alambicata. Unduieli, lasari nesigure pe spate, fandari si genuflexiuni. Daca prin preajma nu se protapeste niciun mascul, se trece la ridicarea tricoului si innodarea lui deasupra ombilicului, care se distinge clar sau nu, dupa posibilitati si dupa kilograme. Fata mai ca nu tipa "Lumee, sunt dezinhibata! Pot sa fac sex cu oricine acum si aici!". Daca nici ridicatul, mulatul, unduiala nu functioneaza, se trece la pasul doi: imaginea lesbi. Adica se mai gaseste un exemplar trendy, colorat, purtator de esarfa si cercei. Si se purcede la dansul in doua. Pipaiala, corpuri lipite, cum au vazut ele in filme. Incearca sa dea senzatia unei autosuficiente erotice. Cele doua isi sunt de ajuns, nu au nevoie de baietii din jur. Arma asta functioneaza de obicei, dar este si riscanta. Caci potentialul "agatat" o poate alege pe cea de-a doua. S-o numim X2. Si atunci X1 ce mai face? Ca doar n-o ia de la capat. In cazul in care X2 descopera ca e mai interesant sa se bataie cu un penis decat cu o pitulice, atunci X1 – abandonata – mai ramane totusi o vreme prin respectiva suprafata de lupta. Bataiala continua, numai ca ochii sunt protapiti undeva prin tavan, prin reflectoare. Privirea nu se mai fixeaza asupra nimanui, incercandu-se transmiterea senzatiei de indiferenta, ba chiar de plictiseala. Clubberita solitara scuipa acum pe tot ce a pretuit mai inainte. Se transforma din fiinta unduitoare de mai devreme intr-una profund reflexiva, ascetica, as putea spune; brusc constata zadarnicia celor din jur. Vulpea nu zice ca sunt acri strugurii, ci ii lasa in pace, gasind in schimb metehne prunelor la care a incercat sa ajunga mai devreme. Sigur asta nu impiedica inmultirea numarului de pahare goale. Ca parca pana si filosofeala de club merge mai bine cu niscai alcool. Gradele maresc profunzimea gandurilor si te arunca in haurile abisale ale meditatiei de weekend cu strafulgerari de lasere. S-ar putea ca asta sa nedumereasca un om patruns accidental in spatiul pierzaniei de sambata seara. Sa nu stie cum sa descifreze respectiva indiferenta afisata cu atata dispret si atata agresivitate. Fatuca heirupista de la inceputul serii va intra acum in toaleta izbind usile de perete. Va avea atata lehamite si atata dispret fata de societatea din jur incat nici macar nu va mai trage usa dupa ea. Dar cu siguranta, oricat de "ambetata" ar fi, tot se va privi in oglinda si-si va "verifica pudra" inainte sa iasa. Chistoacele sunt strivite cu unghia de la degetul mare aproape. Sticlele sunt trantite violent pe masa. Dupa care va redeveni rece si indiferenta, nemuritoare si de gheata, cu toate naduselile care o trec din cauza locului supraglomerat si nu prea bine ventilat. Aici se incheie faza doi a serii. Urmeaza faza jelaniei, cam pe la 3-4 dimineata. Jelania nu prea se declanseaza de una singura. La fel ca dansul, nu ar avea niciun fel de farmec si de sens. Pentru jelanie e nevoie de minim doua. Acum se purcede ca la inceput. Se mai cauta o fata asemenea. Si se arunca o fraza declansatoare. Poate fi orice. De ce "ce versuri tari are melodia asta!", la "toti sunt niste porci!" si la "planeta e pe duca". Se paraseste ringul de dans si se cauta o masa la care jelania sa se desfasoare libera si nestingherita. Daca nu stiai cum arata intelectualele de club, aici este locul si acum este momentul sa le descoperi. Totul este un "bullshit" si viata "sucks big time". In fata unei asemenea mostre de originalitate si desteptaciune, de gandire inovatoare, interlocutoarea isi va pleca ochii ca in fata unei evidente cutremuratoare. Se mai presara vreun nume de artist, vreo trupa indie neaparat. Mai mereu una e mai vorbareata, iar cealalta se vede nevoita sa-si asume spasita rolul de public semi-tacut. Se continua asa pana cand una dintre ele vomita, iar cealalta o tine de cap. Da, "love is such a crap". WHAT THE FUCK! Am mai observat un curent, ca sa zic asa, prin cluburi. Pana acum, femeile "dezavantajate estetic" incercau sa-si deseneze ceva de dive. Sau sa se ascunda acolo unde era umbra mai groasa. Acum, nevrand sa ramana niste urate pur si simplu, renuntand sa mai para sexoase, se deghizeaza in modelul "geek". Ai cosuri? Strabism? Mustata? Poate chiar un inceput de barba? Bravo, esti ideala, exista un trend care ti se potriveste. Ia ochelarii bunicului, o vesta din anii '80 si cei mai urati pantofi din lume – inteleg ca li se spune botine – si gata! Esti perfecta. Studiaza dansul lui Elaine si imaginea este completa! Tu ai reusit sa eludezi categoriile de frumoasa/respingatoare. Ai creat un hibrid bizar, special conceput. Ce, despre o meduza se poate spune ca e frumoasa? Esti "interesanta" clubului. Cu siguranta, ai citit multe carti, deci ceva iti justifica existenta pe lumea asta si nu te lasi expulzata din imperiul sexului care incepe mereu intr-un club, oricat de anost ar fi el. A doua zi, fiecare va spune ca s-a distrat de minune.]]> http://www.flu.ro/articole/Coltul_Misoginului/Sa_ne_distram_asadar_Cu_fete_sexi_mai_putin_sexi_si_cu_organisme_modificate_estetic http://www.flu.ro/articole/Coltul_Misoginului/Sa_ne_distram_asadar_Cu_fete_sexi_mai_putin_sexi_si_cu_organisme_modificate_estetic Stiinta a progresat mult, nu e nicio indoiala. Numai ca am ajuns sa folosim diferit cuceririle ei inregistrate din ultimele doua secole. Mi-am dat seama de asta urmarind un simplu calup publicitar. Din motive lesne de inteles, majoritatea reclamelor se adreseaza femeilor. Si toate acele produse promit solutii stiintifice, de ultima ora, problemelor femeiesti. Iar acestea se pot incadra in cateva categorii clar definite. 1. Fata femeilor. Ati zice ca e oarecum simplu. Te speli in fiecare zi si asta e. Esti curat si sanatos. Nu-i asa. Cel putin in cazul lor. De asta au casa plina de borcane si borcanele, sticle si sticlute, smacuri, creme, lotiuni. Fiecare geana si fiecare spranceana necesita “ingrijiri speciale”. Cu coenzime, cu extracte de tot felul, de la coada soricelului la turbarea cainelui vanat. Tot ceea ce cercetatorii incearca sa obtina in laboratoare ajunge mai devrem sau mai tarziu pe masuta lor de toaleta. Eu nu cunosteam cuvantul “por” si nici nu eram constient de dramele lui pana sa aud ca porii se inchid sau se deschid, ambele evenimente fiind privite drept tragice in functie de circumstante pe care nu le-am dibuit inca. Si asa exista produse care ba ii inchid, ba ii deschid la loc, supunandu-i unor crunte capricii. Toate recipientele alea beneficiaza de nume pompoase precum Q10, acizi de tot felul. Pentru ca daca suna stiintific, cumparatoarele nu mai miros escrocheria din spate, pretul ridicat ce este gonflat numai de cheltuieli de marketing, nu si de calitatea dinauntru. Odata rezolvata problema grava, capitala a porilor, oricum vor fi fiind ei, inchisi sau deschisi, urmeaza alte sub-zone. De genul gene. Femeile acorda mare importanta parului de pe corpul lor. Pe unul il urasc de moarte si il smulg, iar pe altul il adora si il intorc, il bibilesc, il ingrijesc si ii canta cantecele de leagan. Totul e haotic. Ideea e: de ce reclamele la vopsea pentru gene sustin ca ai o privire catifelata? Sau seducatoare daca folosesti chestia aia? Ca doar nu isi dau in ochi cu ea? Ma asteptam la un astfel de rezultat de la niste picaturi luate de la oftalmologie, de exemplu. Prevad ca in viitor femeile vor dori un iris cameleonic. Si atunci sa vedeti metafore prin presa! 2. Intestinele femeilor. Asta e o alta zona cu probleme. Bolul alimentar, constipatiile sunt alte flageluri. Dar nu mai functioneaza remediile din vechime. Ci e nevoie de bifidus si de activii. De tot felul de bacterii, toate menite sa redea supletea burtii feminine care, subit, dupa desertarea intestinelor, incepe sa danseze in mod autonom, separat de restul corpului. Serios va spun: am vazut eu intr-o reclama. La inceput, burta este bine acoperita de material textil. E o burta umila, sfioasa, mai ceva ca o calugarita. E proeminenta, de acord, dar tace chitic. Nu zice nici pas. Desi oarecum voluminoasa, nu dardaie atunci cand purtatoarea ei vorbeste si se plange de ea. De burta, adica. Nici macar nu se incordeaza a indignare. Dupa ce purtatoarea introduce, prin orificiul bucal, urmand caile consfintite de practica si de biologie, un iaurt (care probabil nici nu e din lapte, ci din ceva cu “aroma de lapte), burta se obrazniceste brusc. Ca prin minune, o mana nevazuta smulge vesmantul textil de pe ea, iar aceasta devine provocatoare si desfranata, inoculandu-i idei neortodoxe privitorului inocent. Nu mai e balonata, de acord, dar e oare acesta motiv de aroganta? Ntz, ntz, ascultati la mine ce va spun: reclamele astea raspandesc coruptia morala. Iar femeile sunt, saracele, oricum predispuse prin insasi slabiciunea lor la astfel de acte. 3. Parul femeilor. Aici se folosesc concepte pentru dinamismul, mobilitatea, stralucirea, dar in acelasi timp este detestat un proces precum cel de sarcina electrica. Ele fac orice pentru a impiedica un fenomen natural, de altfel. Parul, la fel ca sprancenele, trebuie sa fie catifelat si “imblanzit” de parca ar fi o dihanie salbatica. Iar in sprijinul celulelor moarte de pe scalp, vin elemente precum perlele si casmirul. Desi eu n-am vazut scoici pe capul niciuneia si nici par pufos. Cert este ca barbatii fac coada in fata celeia cu parul umflat, alegand s-o evite pe cea cu parul mai umil si mai modest. Si am mai observat ceva. Stiti scenele acelea de cearta? Hai, ca suntem oameni maturi, nu puteti pretinde ca nu v-ati certat niciodata cu o femeie. Ei, in punctul culminant, cand ea simte ca a spus tot ce avea de zis si ca ceva mai greu de atat nu mai poate fi aruncat de partea ei a baricadei, ei, chiar atunci, in momentul suprem, un fel de orgasm al scandalului – daca putem zice astfel – ea se ridica (daca sta jos) si isi impinge, cu o miscare seceratoare a mainii, parul intr-un anume fel, din fata in spate. Cunoasteti gestul. Ce inseamna asta daca nu semnarea, punctul final, pus unei declaratii de razboi? In lipsa unei manusi pe care s-o arunce, isi flutura parul ori cu mana, ori cu o zgaltaiala a propriului capsor. Luand in considerare acest gen de situatii, este limpede faptul ca parul joaca un rol capital in viata femeii. Caci fara par, le lipseste prestanta. De aceea, nu stiu daca ati observat, dar femeile cu parul scurt sunt, cumva, mult mai pasnice. Ele evita scandalul tocmai pentru ca stiu ca, la o adica, le lipseste un instrument primordial. De aceea cand le auziti lamentandu-se – si o fac extrem de des – “Aoleu, cine m-a pus sa ma tund? Nu mai fac asta in viata mea!” sau – poate si mai frecvent – “De abia astept sa-mi creasca parul la loc! De ce nu mai creste odata!”, ele nu plang neaparat din ratiuni estetice. Ci pentru ca se trezesc lipsite de arme. Cum sa mai dea ele acea nota absolut necesara de dramatism unui conflict cu noi fara fluturarea din par? E ca si cum ai cere unui om lipsit de maini sa gesticuleze.]]> http://www.flu.ro/articole/Coltul_Misoginului/Femeile_cand_se_supara_isi_flutura_parul http://www.flu.ro/articole/Coltul_Misoginului/Femeile_cand_se_supara_isi_flutura_parul Nici macar nu mai am energie sa ma plang de avalansa cretinoido-rozalio-gretoasa numita Valentine's. Sunt secatuit. Primesc mailuri care ma anunta din ora in ora ca urmeaza sarbatoarea aia nemernica si sa nu care cumva sa uit ca am de cumparat flori, bomboane, chiloti, alimente afrodiziace, vreun caine pufos si vopsit roz, cadouri, lumanarele, lumanarici, cd-uri cu muzica proasta, sutiene, prezervative, prezervative comestibile, lenjerie comestibila, catuse cu puf, catuse fara puf, bici rosu, bici negru, caluse, din nou muzica, Celine Dion, concerte cu Stefan Banica si cu Directia 5. Hai sa va spun eu care e marele secret si de ce sunt femeile atat de atasate de "sarbatoarea iubirii". Vom lua si vom analiza pe rand cele doua categorii de femei prin prisma statutului marital. 1. Cele care sunt "cuplate". Se simt ignorate, uitate, nepretuite, neapreciate tot anul. Acum cred ca, deghizand o relatie muribunda intr-un schimb de pupaturi dulcege si de maimutoi cretinoizi si kitschosi, vor reusi sa dea impresia ca relatia lor nu e pe duca, totusi. Caci ele se intreaba mereu una pe alta "Ce ti-a luat de Valentine's?". Simptomatica intrebarea, nu? "Ce ti-a luat?". Cu cat sirul de nimicuri imbecile e mai mare, cu atat legatura pare mai solida in ochii lumii. Cele care nu vor primi nimic vor minti totusi ca au primit. E un bun prilej sa participe si la concursuri la radio, televiziune, mall, wc-urile publice, magazinul din colt. Sa stranga capace de bere si sa spere ca vor castiga o pereche de bikini cu care il vor da gata pe "jumatatea" lor. 2. Cele care sunt singure. Aici intalnim doua subcategorii: singure si disperate si singure si in curs de disperare. Cele singure si disperate cred ca, daca ies intr-un bar, grasunul ala de Cupidon pe care l-au vazut ele pe felicitarile vandute prin piata Romana o sa pocneasca prin sagetare vreun individ care sa-si arunce privirile si atentia asupra lor. Sageata aia trebuie sa-l faca pe sarmanul enamorat orb si surd. Da, da, traiasca dragostea! In cealalta categorie se regasesc acelea care nu au relatii stabile, insa se bucura de numeroase episoade de amor. Ei, cum femeia emancipata ramane un mit, aceasta conditie fiindu-i impusa de insasi conditia ei biologica (ea nu are "seminte" de irosit posedand una singura lunar), femeia care are succes si inregistreaza scoruri semnificative la capitolul partide de sex se simte totusi vinovata. Ea stie ca femeia cu apetit sexual mare afisat in mod fatis ramane o anomalie a societatii si ca este marginalizata si categorisita in diverse moduri. Or Valentin asta ofera pretextul suprem: nimeni nu te poate acuza ca faci sex de Valentine’s chiar daca se intampla cu primul care-ti ofera un cocktail intr-un club. Dai vina pe atmosfera, pe inimioare, pe ciocolata. Luna iubirii da liber la acuplari si la pozitii neortodoxe. In mod normal, treaba asta ar trebui sa ma bucure. Daca s-ar numi Luna sexului si nu Luna iubirii sau luna indragostitilor, as fi foarte fericit si bucuros sa achit toate costurile aferente. Dar ma irita nespus treaba cu rozul, rosul, inimile si sclipicii. Astea au darul de a inmuia erectiile, credeti-ma pe cuvant. In incheiere, am cateva sfaturi practice pentru voi: Chestia asta cu inimile si plusul, cu dulciurile si rozul, ne face sa ne gandim la prunci. La copii. Si daca n-am dat noi semnalul cum ca am vrea sa zamislim ceva, atunci nu presupuneti voi ca asa ar sta lucrurile. Cu presupunerile astea, stricati toata atmosfera, asa ca atentie sporita! Cum ne gandim la prunci, presupunand ca pedofilii sunt un procent scazut al populatiei, cum ne mor si gandurile erectile. Intelegeti cum sta treaba? Mutunachi si sexul nu fac casa buna. Rozul si sexul nu fac casa buna. Pisiceii, ursuletii, iepurasii si sexul nu fac casa buna. Ei nu sunt prieteni. Sunt dusmani. Nici pernele rosii pe care scrie “I love u”. Nu, categoric, nu. Nu va mai testati talentele culinare cu tot felul de retete asa-zise afrodisiace. In cazul in care nu stiati, trebuie sa mancati vreo 15 kg de ciocolata ca sa aiba vreun efect in sensul cresterii libidoului. Si daca cele 15 kg se pun pe poponet, atunci degeaba mai aveti voi pofte, ca nu mai avem noi erectie. Simplu, matematica curata! Si nici sa mananc stefie cu ochi de peste si sa-mi dau ochii peste cap plescaind a multumire si a satisfactie n-am de gand. Asa ca, lasati, mai bine comandam o pizza. Afrodisiaca, neafrodisiaca, vedem noi cum ne descurcam. Mai e un element. Stiu ca voua vi se pare ca muzica e un fundal sonor indispensabil. Dar credeti-ma ca noua, nu. Probabil ca Celine Dion va salveaza de corvoada de a parea inteligente si de a simula o conversatie pre-sex. Vrei sa ma arat extaziat si sa zic “ce profunda e canadianca asta urata?”. Nu o voi face. Dar e posibil sa adorm. Sau sa fac o indigestie. Sa stiti ca noi nu ne asteptam sa fiti sclipitoare si sa faceti nu stiu ce jocuri de cuvinte inteligente. Nu, asteptarile noastre sunt realiste. De fapt, cred ca nimic n-ar fi mai romantic decat tacerea voastra. Ce ziceti, taceti putin? Asa, ca de Valentine’s.]]> http://www.flu.ro/articole/Coltul_Misoginului/De_Valentine_s_facem_sex_Ce_nu_sunt_romantic_ http://www.flu.ro/articole/Coltul_Misoginului/De_Valentine_s_facem_sex_Ce_nu_sunt_romantic_ Stiti perechile alea bizare, atat de bizare incat pare ca cineva a dat cu banul, a jucat poker beat, drogat si impotent fiind, ca hazardul s-a prapadit de ras cand i-a creat? Alea cu el chipes, bun de pozat in Esquire si ea, ceva mai frumoasa decat dracu’? Asta ca sa inversez o vorba din popor. Ei, eu am mai multe exemple in jurul meu. Numai ca nu ma intereseaza atat incalceala itelor lipsei de echitate in lumea asta, cat reactiile celorlalti. Mai mult ale celorlalte. Se stie ca un barbat si frumos si instarit e mai ceva ca fata morgana. E El Dorado. Visul tuturor mamelor de fiice. Suspinul batranelor si oftatul pensionarelor de pe strada. Ei, si cand baiatul frumos ca bradul, cu patretele, perspective si priviri otelite din ochi albastri (am vazut ca exista o obsesie legata inclusiv de culoarea irisului – aspect care mie mi se pare complet la fel de relevant ca forma unghiei de la degetul mic de la picioare) apare avand atarnata de brat o femela de nota 5, sa zicem, lumea intra in soc. Cum se poate, cum cu aia, de ce, de ce exista cutremure, gandaci de bucatarie si toalete publice care miros urat, de ce fetele urate se aleg cu baieti frumosi, ce traume o avea saracul? Acum n-am sa incep cu discursul acela “toti suntem frumosi, el dovedeste ca e profund si ca vede frumusetea dinauntru, cea importanta, esentiala, covarsitoare, singura care conteaza”. Astea sunt basme de consolat oamenii urati. Nu cred ca cineva a avut vreodata indrazneala sa-i spuna lui Woody Allen, de pilda, ce barbat chipes este. Nu de alta, dar ar fi primit un raspuns muscator, pe seama ipocriziei sale. La fel, nu cred ca cineva i-ar spune lui Whoopy Golberg ce minunatie de femeie este si cum ca ar trebui sa apara in reclame la lenjerie. Pe mine unul nu ma intereseaza de ce baietii astia isi achizitioneaza femei urate. Cand femeia urata insa se dovedeste si proasta, atunci se schimba placa. Recunosc: iertam mai usor o femeie frumoasa, dar rea, decat una urata si proasta. N-am sa ma opresc insa la acest nivel superficial al observatiei. Lucrurile se complica insa atunci cand urata devine disperata. Imi dau seama ca pentru o femeie este vital sa fie placuta fizic si atunci cand natura uita sa-ti arunce, la nastere, un coeficient de atractivitate onorabil, este destul de probabil sa o ia razna. Dar n-am vazut urate mai disperate si mai incrancenate decat cele care au acasa un baiat, sa-i zicem, cu potential. Vedeti voi: cand o privire din aia otelita se opreste asupra lor, ele striga in gand "Razbunare! In sfarsit!". Toate viata au stat in intuneric, in colturi umbrite, au tacut, au inghitit, au suspinat. Se tarau si strangeau ban pe ban pentru o operatie estetica, sperand ca bisturiul sa corecteze inechitatea, nedreptatea facuta de natura. Ca nu stiu daca ati observat, dar prin clinici nu au acces neaparat cele care chiar au nevoie, ci cele la care nedreptatea este una minora, total neglijabila. Ce sa spun! Vrei nasul cu un milimetru mai la dreapta cand pe lumea asta exista nasuri care aproape ajung la maxilar si urechi ce atarna in spate, pe gat sau in sus, spre ceafa! Visau la ziua in care vor arata lumii ca sunt si ele eligibile pe piata. Ei si cand baiatul ala le cere numarul de telefon, lor nu le vine sa creada. Nu sunt obisnuite. Si plutesc in starea aceasta de mirare perpetua timp de vreo cateva zile. Dupa care se trezesc. Acu’ e acu’. Dupa trezire, urmeaza privitul in oglinda. El si ea. Ea si el. Pe rand. Cautarea de motivatii ascunse. Munca de detectivistica. Trebuie sa afle ce anume l-a impins pe el catre ea. Nu afla, dar intre timp devine constienta de faptul ca el e o prada la care saliveaza si alte vanatorese. Unele care au niste gloante cu numar mai mare la telefon, cu dioptrii mai putine la ochelari, cu fese care nu ocupa chiar doua scaune la cinema. Si cu cat se gandeste mai mult, cu atat panica e mai mare. Incepe sa se lipeasca de el. Din ce in ce mai mult, cu adezivi nemaipomeniti si nemaivazuti, luati de prin cartiere marginase. Instaleaza tehnica moderna de urmarire. Loveste, impinge, se fofileaza in toate sectoarele vietii lui. Cauta sa se imprieteneasca cu sefii si cu colegii. Mituieste portari si menajere. Lupta pe mai multe planuri. Incearca aliante cu alte urate. Se pun bazele informale ale unei fratii. Are permanent o lesa in maneca si ea se scurteaza vazand cu ochii. Noaptea isi ascute planurile si simturile. Este mai eficienta decat un radar in a detecta frumusetea care ar putea aparea, accidental, in viata lui. Ai crede ca o urata ar fi atat de recunoscatoare, atat de constienta de faptul ca traieste un miracol incat n-ar comite asemenea barbarii. Te-ai insela. Daca ma gandesc la basme, chiar si de acolo putem trage niste invataminte. Surorile Cenusaresei. De ce credeti ca o tineau ponosita si la frecat de podele? De ce credeti ca nu o luau la bal? Ca sa nu aiba printul termen de comparatie. Ei, uratele despre care va vorbesc, daca ar putea, ar arunca acid clorhidric in ochii baiatului cu potential. Pentru ca, odata ce s-a oprit privirea otelita asupra lor, nu vor sa mai poposeasca asupra nimanui altcuiva. In plus, n-am vazut fiinte care sa jubileze mai mult cand dau altele gres. Sunt in stare sa vaneze orice fir stramb din sprancenele uneia, sa detecteze cu ochi de vultur plesuv orice pata, chiar si cat varful unui ac, orice cuta. Uratele au privirea experimentata, ascultati-ma pe mine. Mda, cred ca nu am fost tocmai corect politic. Poate ar fi trebuit sa folosesc sintagma “persoane dezavantajate din punct de vedere estetic”, sau “persoane cu dizabilitati de sex-appeal”. Dar era prea lung si nu-mi sta in caracter. Hai nu va suparati. Stiti ca nu aspectul conteaza, zanelor! Lanturile de saloane, coafuri si magazinele de cosmetice sunt doar o iluzie si in curand vor da faliment!]]> http://www.flu.ro/articole/Coltul_Misoginului/Razboiul_uratelor_cu_lumea http://www.flu.ro/articole/Coltul_Misoginului/Razboiul_uratelor_cu_lumea Am observat ca multe dintre voi isi fac griji in legatura cu esantionul feminin pe care l-am dat spre exemplificare. Cum ca n-am avut noroc in viata. Ca m-au spurcat, deochiat si blestemat ursitorile. Si ca numai asa se explica ghinionul meu pe tarmurile dezechilibrelor hormonale si starilor fluctuante. Ati folosit cuvinte precum “pitipoanca” si “panarame”. Si asa le-ati insultat, voi inseva, pe femeile reale sau imaginare din viata mea. Ei, cum voi ati omis in a-mi explica mai pe indelete, cum sunteti voi, cele care nu faceti, nu dregeti, nu va dati in stamba, a trebuit sa ma orientez singur. Sa o numim pe cea care ne va fi subiect astazi C. Sa stabilim mai intai ce nu este C. C. nu crede ca Pasarea infinitului este numele unei macelarii din Berceni, specializata in vietati avo-faunistice. Ea nici nu crede ca gainile sunt lipsite de pene inca de la primul piuit. Nici nu mai ia drept bune povestile din filme. Nu plange la filmele proaste de pe acasa tv. Nici macar nu-si cumpara reviste de femei. Cea mai buna prietena a ei nu e coafeza si nu se simte magulita daca ii spui ca are cele mai ondulate sprancene din lume. Stie ce e chiar si fuziunea atomului. Si cate victime s-au inregistrat la Hiroshima si Nagasaki. Si cati oameni s-au imbolnavit in urma catastrofei de la Cernobal. Nici macar mersul la mall nu-i provoaca orgasme multiple, cum se intampla in cazul atatora. Nici nu clipoceste in gene ca sa-i cumpar eu un rimel cu care sa “defineasca” mai bine acelea formatiuni. Veti zice ca C. este, iata, in sfarsit, o femeie adevarata. Ca mitul s-a intrupat. Ca, in sfarsit, cineva mi-a dat peste gura-mi cea spurcata si mi-a inchis-o pe vecie. Ca mi-am gasit nasul misoginismului si am fost salvat si convertit. Sa va mai spun cateva lucruri despre C. C. este convinsa ca toti oamenii din jur au intentii murdare. Si are vreo doua lucruri de spus in legatura cu orice. Unul dintre ele este acela ca nimeni n-o fraiereste pe ea, ca nu s-a nascut omul. Al doilea difera de la situatie la situatie. C. nu poarta fuste pentru ca asta i-ar submina autoritatea. In timpul liber insa, practica ritualuri de crestere a fertilitatii. Nu va ganditi ca se duce la vrajitoare cu desaga plina, cu o sticluta plina de mercur sau ca umbla cu flori de musetel in sutien. Nuu, ea se bazeaza pe dovezi empirice. Zice ca vrea sa procreeze. Si cand o zice, o zice chiar asa privindu-te dur si rece, atat de rece incat iti ingheata spermatozoizii in canale nebanuite. Spune ca ea nu vrea “copilas”, “bebe”, “bebelas”. Ea vrea un succesor. O prelungire a ei in afara. A ales inca de pe acum gradinita, scoala generala si universitatea pentru fiul ei. Preventiv, si-a inghetat cateva ovule intr-o clinica din Franta. In cazul in care primul proiect esueaza, desi nu s-a confruntat pana acum cu esecul, ovulele sunt de “back-up”. Asa zice ea in timp ce noua, masculilor din jur, ni se vestejesc pana si potentialele erectii. C. are contact doar cu oameni care au venituri asemanatoare ei. Incearca, prin tot felul de cai, sa isi actualizeze in permanenta informatiile legate de cat castiga ceilalti. “Prietenii” ei de pe facebook sunt un cerc de elita. Sincera sa fie, o excita mai mult sa-si reciteaca profilul de pe linkedin decat sa se masturbeze. In acelasi timp, refuza sa faca sex cu barbati care au mai multe zerouri. Pentru ca asta ar umili-o si pentru ca ar reafirma puterea masculina. Or, ea vrea sa-i detroneze pe toti. Nu iese nici cu cei mai sarmani. Pentru ca asta ar face-o sa para disperata si nu e bine sa dea impresia ca-si cumpara orgasmele. In cazul in care le are. Eu personal ma indoiesc. Ea face sex la fel cum isi programeaza sedintele la sala. Eficient, intre doua proiecte si un masaj pentru o mai buna circulatie. In rest, C. pare hotarata sa traiasca pentru totdeauna. Mananca bio, fumeaza bio, insa niciodata la petrecerile firmei (da, exista asemenea produse ale ipocriziei numite tigari bio), insa nu renunta la masina ei de teren. Pentru ca o face sa se simta puternica atunci cand ranjeste la semafor vreunuia care taraste o dacie 1300 dupa el. Le vorbeste de sus vanzatoarelor, aruncandu-le in fata un potop de neologisme care sa le faca sa-si simta micimea. Da, exista oameni care invata cinci cuvinte noi in fiecare zi. Ea este unul dintre ei. Ritualul ei de seara, dupa ce isi da cu toate smacurile care sa o faca sa traiasca mai neridata, chiar inainte sa isi faca numarul de gimnastica sexuala cu ghinionistul zilei, este sa ia dictionarul de neologisme in pat cu ea, sa-l mangaie agale si sa aleaga cele cinci cuvinte. Dupa aceea, se simte desteapta, si mai desteapta, cu cinci cuvinte mai desteapta. Apoi are grija sa isi dea afara partenerul de rut dupa care schimba lenjeria. Sanctuarul trebuie purificat odata ce producatorii de materii vascoase, cum mai numeste ea barbatii atunci cand iese cu pseudo-prietenele la un matineu, la opera, au parasit locul accidentului. Ce ziceti? Va place C.?]]> http://www.flu.ro/articole/Coltul_Misoginului/Femei_sexy_si_apetisante_ca_niste_roboti http://www.flu.ro/articole/Coltul_Misoginului/Femei_sexy_si_apetisante_ca_niste_roboti Poate ca pana acum v-ati facut griji si v-ati dedicat timpul unor chestiuni cu totul inutile: cum s-o fac fericita? Si ati cerut sfatul celor batrani. Si consilierea afemeiatilor. Si ati citit tomuri intregi, ati consultat articole si materiale, statistici. Cei mai sarmani cu duhul au apelat chiar la “terapia de cuplu”, o alta sarlatanie cu nume pompos. Si cand ati vazut ca nu progresati deloc, ca ea a ramas in acelasi stadiu de nefericire, ca tot atatea farfurii s-au spart in capul vostru, ati ajuns la concluzia ca femeia si tot ce o inconjoara reprezinta un mare mister. O nebuloasa. Nu este absolut deloc asa, dar trecerea timpului a dus la propovaduirea unui atare cliseu. Si nici macar n-am mai incercat sa-l doboram, convinsi fiind de adevarul lui. Sigur, in lumea feminina nu functioneaza regulile logicii. Si asta au uitat marii maestri. Daca te iei dupa vocea ratiunii, esti terminat. Distrus. Caput. Falimentar. O ruina de om cu viata scurgandu-i-se incet prin vene. De aceea, tu, calatorule, pornit intru aflarea adevarului, lasa la intrare in universul feminin si legea gravitatiei, si legea cauza-efect si orice te-or mai fi invatat stiintele exacte. Imbratiseaza haosul si adapteaza-i-te lui! Altfel nu ai nicio sansa decat sa nu intelegi nimic si la sfarsit sa ridici din umeri, cu privirea tampa si resemnata, si sa enunti marele cliseu, imensa platitudine: “misterul feminin!”. Iti ofer azi un set de reguli si imi voi permite sa intru in amanunte intime: 1. Femeile cred ca esti bun la pat daca ai piciorul mare, nasul mare si o ureche mai pleostita decat cealalta. Cu cateva artificii, vei reusi sa pari astfel. Nu trebuie decat sa te uiti la ele: ele au invatat sa para ca au pepeni cand, de fapt, au ciresele si feline cand sunt cetacee. Asadar, joaca-te cu aparentele si vei avea numai de castigat. 2. Daca vrei sa pari destept si suferind, taci. Ele sunt atrase de durerile care mustesc, nu de cele afisate. Chiar daca tu esti mai sanatos decat Praslea cel Voinic, vor veni sa te oblojeasca cu ylang ylang, floarea-pasiunii, coada soricelului, urechea calului, creme si potiuni. Fii recunoscator chiar daca infrunti spectrul indigestiei sau chiar pe cel al otravirii. Lor le plac barbatii care se sacrifica pentru ele si le place, la randul lor, sa se sacrifice. 3. Da-te mester. Se pare ca sunt foarte stimulate de barbatii care folosesc scule de dimensiuni mari. Daca ai de ales intre un ciocan si un baros, alege barosul chiar daca tot ce ai de facut este sa bati un cui. Daca ai de ales intre un patent si o menghina, alege menghina. Acest fapt incontestabil functioneaza si in cazul masinilor. Cati ecologisti care conduc penibilele Smarturi ati vazut sa fie inconjurati de femei? Succesul lor la sexul slab si dezorientat este similar cu cel al ecologistelor care se leaga de copaci si nu se epileaza pentru ca epilatorul consuma curent. Pe cand un baiat care tureaza un Hummer la semafor smulge suspine de admiratie si numere de telefon. Numere, in general. 4. De trei ori pe an, fara sa anunti, absolut inopinat, da-te sensibil. Plangi cand vezi o vrabie ranita. O margareta ofilita. Dar pe furis, lasa doar o batista prin casa altfel va rade de tine. Arunca indicii, trimite-o pe piste false. Nu te manifesta direct. 5. Dupa ce ai fost sensibil, du-te la vanatoare. Fa-o sa simta ca iti pui viata in pericol cand pleci sa impusti iepuri. Fa-i vesmant din prada ta. Unul cat mai mare si mai somptuos. Omenirea nu a evoluat pe cat ai putea crede si lor le place sa se faleasca una in fata celeilalte cu marimea si volumul prazilor colectate de vanatorii de acasa. Raportul vanatoare-sensibilitate trebuie sa fie de trei la unu. 6. Spune-i ca Angelina Jolie e o uratanie buzata pe langa ea. Stie si ea ca minti, dar asta nu o va face sa se simta mai putin magulita. De fapt, cu cat minciuna e mai mare, cu atat mai bine se simte. Fii nerusinat, asadar sa minti cu indrazneala. Cu tupeu. E semn de masculinitate pentru ele. Minciuna trebuie sa aiba dimensiuni pantagruelesti. Ea va fi atat de socata incat nu va mai gandi. Ce sa mai, o laptuca fericita vegetand intr-un frigider si crezandu-se la tropice! Senzatia asta trebuie s-o transmiti. “Legumifica” cerebelul femeii la care tintesti. Minciuni de intrebuintat: - Ce ti-ai facut azi la par? (sunt foarte sensibile la capitolul capilar) Ileana Cosanzeana ar fi invidioasa pe tine. Cred ca trebuie sa apari in reclame. - Ochii tai ma orbesc mai mult decat reflectoarele politiei cand se da o spargere la banca. Cele mai scumpe diamante din lume, mai ceva ca briliantele Coroanei britanice. - Corpul tau are agilitatea si silueta unui Ferrari. De-abia astept sa vad cum e inauntru. 7. Fii necioplit. Femeile reactioneaza cel mai bine la dusuri care alterneaza cald si rece. Asadar, dupa ce i-ai turnat complimente gonflate, tot tu fii cel care o aduce cu picioarele pe pamant. Ele reactioneaza la socuri si pot dezvolta un fel de reflex pavlovian. 8. Inchide-te in dormitor. Spune-i ca pregatesti ceva, dar e spre binele ei sa nu stie. Acumuleaza multe ceasuri, pe care sa le consulti alternativ. Lasa prin casa agende pline de mazgaleli. Spune-i ca e swahili. Asa mentii misterul in relatie. “Ceata” e antrenanta pentru ele. 9. Ia-ti un an sabatic. Pleaca in lume, calatoreste, eventual muta-te la Amsterdam. Ei spune-i ca te-ai inscris in Legiunea Straina. Trimite-i mailuri interminabile. Printre randuri lauda frumusetea si talentele erotice ale femeilor din desert. Doua mailuri mai incolo, spune-i ca erau doar niste zvonuri. Orice ar fi, nu fi constant. Asta e secretul: instabilitate.]]> http://www.flu.ro/articole/Coltul_Misoginului/Lectii_de_supravietuire_printre_femei_Si_mai_mult_de_atat http://www.flu.ro/articole/Coltul_Misoginului/Lectii_de_supravietuire_printre_femei_Si_mai_mult_de_atat Am primit un link cu titlu ademenitor, apetisant, menit sa starneasca in mine cele mai animalice pofte: “Sex pentru zilele in care te simti grasa”. In fata unei asemenea tentatii, am sucombat imediat, recunosc. Adicatelea am dat click. Articolul respectiv continua, dupa titlu, si mai ademenitor. “Te simti balonata, umflata, grasa?”. Aici firea mea circumspecta a avut o slaba erectie. Si m-am gandit: “Ia uite, astia de fapt vand laxative sau iaurturi cu ingrediente care contin denumirea stiintifica a zemei de varza si imi trimit titluri din astea ademenitoare!”. In capul meu, cu modul meu de a gandi si a anticipa setat pe modelul publicitar, s-au conturat imediat imagini cu femei care isi petrec toata ziua pe toaleta sau care inghid pilule si iaurturi, ceea ce e de natura sa le scada circumferinta taliei si sa le faca mai propice pentru activitati sociale care pot denatura in activitati sexuale. Dar nu. Nici pomeneala. Nu continea nici leacuri babesti, nici moderne, nici sugestii chirurgicale, nici reclame cu hemoroizi in subtitlu si durere in titlu. Paradoxal, in poza de articol era o fatuca ce musca dintr-un mar. Nu parea nici grasa, nu se incadra in target. Am meditat putin inainte sa trec la lectura propriu-zisa si m-am gandit ca o fi un fel de ghid de pozitii sexuale contorsioniste, greu de executat si care necesita eforturi fizice intense urmarindu-se un consum caloric, transmitand mesajul ca “misionarul, 69, capra si scaunelul pitic slabesc”. Asadar, metode de slabire prin sex, caci n-ar fi fost prima oara cand am auzit de asta. Ma inselam, din nou. Deja eram iritat. Nu e posibil ca mintea feminina sa-mi intinda capcane atat de iscusite incat sa pic in ele consecutiv. Articolul cu pricina nu le invata pe presupusele cititoare cum sa slabeasca. Nuu, ci propovaduia conceptul de ascundere. De iluzie optica. Cum sa faci ca el sa nu vada ca esti grasa atunci cand faceti treburile alea din dormitor fara sa ii scoti ochii. Uite ca nu-mi pusesem niciodata problema. Cum nu m-am gandit nici la chestiuni esentiale precum “cum sa pari destept daca tu esti prost”, “cum sa nu se vada ca esti prea inalt”, “cum sa faci un caine sa para albastru daca el e maro” si tot asa. Deci nu se merge la sursa problemei, in cazul de fata kilogramele in plus care i-ar putea parea inestetice unei anumite paturi a societatii occidentale. Paturii masculine, de obicei. Ci la mascarea efectului de ingurgitare. Da! Hamburgerii se pot ascunde! Da, suncile pot deveni invizibile! La noi nu ies porumbei din palarie, ci straturile intra acolo! Hocus-pocus slabitus! Ei, cu sufletul plin de speranta, gata sa cred in porci care zboara si care, atentie, nu ingrasa, m-am avantat intru lectura. La primele randuri m-am dezumflat. Caci materialul nu oferea solutii, ci de fapt muta in mod primitiv perspectiva. De pilda, nu v-ati fi gandit niciodata ca o pozitie sexuala va expune fundul si va ascunde picioarele, nu? Ei, fatucile care au scris materialul au facut-o pentru mintile ca buretii uscati ale cititoarelor avide de solutii minune. Si sunt insirate cateva pozitii sexuale, de la cele traditionale la unele numite exotic lingura sexy (eu as prefera sa fiu o furculita, apropos, si inteleg ca, de fapt, am de-a face cu un polonic, dar ma voi preface ca e lingura, ba chiar daca ma sfortez mai mult, lingurita). Si la fiecare pozitie din asta, se mentioneaza ce se vede si ce nu se vede. Evident ca bine ar fi sa nu se vada nimic. Dar sa fim realisti, iubitoarelor de dulciuri si grasimi: trebuie sa alegeti, sa optati pentru ceva. In principiu, trebuie ascunse chestiile cele mai mari. Ca, de pilda, autoarele (sunt sigur ca a fost un concurs de minti luminate la elaborarea acestui material) se refera la brate. Eu cred ca astea sunt deja mofturi, dar ma surprinde totusi ca nu s-a gandit nimeni la bietele femei cu urechi supraponderale, cu buze obeze sau la cele care au “colacei” la sprancene. In fine, constatand eu faptul ca articolul nu ofera solutii reale femeilor vizate, va spun asa, cu maxima sinceritate: grasunelor din toata lumea, eu, eu sunt adevaratul guru! Eu va ofer solutii practice si eficiente! Iata cateva dintre ele. Urmati-le gratuit, nu va cer bani pe ele! Primesc insa carti postale de multumire. 1. Distrage atentia! Creeaza o diversiune. Chiar in momentul in care esti pe punctul de a te dezbraca, pune-te pe urlat si zi urmatorul lucru: “Uite o vaca incaltata mov cu cercei rosii in ugere!” si indica-i un punct oarecare din camera. Cat el se uita dupa vaca, dezbraca-te repede, stinge lumina si leaga-i mainile cu banda adeziva. 2. Cumpara o papusa gonflabila. In momentele cand tie ti s-ar vedea fundul de pilda, plaseaza iute papusa in locul tau. Este de preferinta ca partenerul sa fie paralizat sau in orice caz sa nu-i functioneze simtul tactil, pentru a nu observa ca are de-a face cu un cauciuc de calitate si mai putin cu epiderma umana. Poti picta fata papusii cu trasaturi asemanatoare tie sau poti sa ii lipesti o poza de-a ta cand erai pe plaja la Mamaia. Partenerul tau va fi multumit! 3. Ingrasa-l si pe el. Serveste-i in pat cantitati imense de dulciuri si fripturi, sarmale si ciorbe. Nu se va mai observa diferenta intre voi. 4. Cautati-va un partener narcoleptic. Sigur, aceasta afectiune are un caracter capricios, ideea este sa fiti vigilente si cum adoarme omu’ (se poate intampla in cele mai nepotrivite momente), cum hop pe el. 5. Propune-i un joc sexual inedit numit “mumia”. Asta presupune bandajarea ta din cap pana in picioare. Deci, “zonele cu probleme”, zonele umflate si balonate, vor fi mascate. Pe cap, pentru variatie, iti poti pune o masca de fier sau o botnita. Inca un detaliu de maxima importanta: bandajul sa fie negru. E logic, negrul subtiaza. Daca nu gasesti la farmacie, smoala poate fi utilizata cu succes. Astea sunt asa, la prima strigare. Garantat succesul tau. De el nu trebuie sa-ti pese. Fii grasa! Fii adevarata!]]> http://www.flu.ro/articole/Coltul_Misoginului/Despre_sex_kilograme_in_plus_si_cum_sa_traiti_zen http://www.flu.ro/articole/Coltul_Misoginului/Despre_sex_kilograme_in_plus_si_cum_sa_traiti_zen Nu stiu ce e cu festivitatile astea, dar in preajma lor, si inainte, si dupa, femeile parca intra intr-un fel de turbare. Par si mai agitate, se misca si mai spasmodic decat de obicei. Iar cele care nu au barbati pe acasa, parca mai rau ca celelalte. Ma gandesc serios ca, de Craciun si de Anul Nou, ele isi fac un fel de bilant. Deschid o agenda si incep sa compuna liste. Ati vazut, apropos, cat de innebunite sunt ele dupa liste? Cunoasteti vreun barbat care sa-si faca liste? Daca as fi rautacios, as zice ca e semn de slabiciune, de lipsa de incredere in capacitatile de organizare si in puterea memoriei. Ca pana si ele recunosc ca in capsorul lor proaspat vopsit si mirific coafat, bate un fel de crivat al haosului cu potential de transformare in tornada mai ales atunci cand se afla in prag de sarbatori, cum scrie pe felicitarile alea vandute la oficiile postale. Ei, si cum spuneam, in lista asta undeva, intre caltabos si balsamul Cocolino, apare “barbat”. Bar-bat?!!! Panica maxima! Se tot vorbeste despre depresiile de Craciun. Mai putin decat brad, mancare si cadouri, e adevarat. Ca nu de alta, dar n-ar mai aluneca sarmalele si nici vinul n-ar mai curge la fel de lin pe gat in jos, ceea ce nu e de dorit. Dar se vorbeste totusi. In mod inadecvat, zic eu. Barbatii nu sunt deprimati de Craciun. Unii dintre ei, e adevarat, sunt panicati si au o sincera expresie de nedumerire atunci cand le spun nevestele ca le-a poruncit spiritul Craciunului sa-si ia o pereche noua de sandale in miez de iarna ca altfel nu mai coboara mosul pe cos in jos, nu mai cresc cozonacii si nici zurgalaii nu mai suna. Si alte asemenea dezastre. Ma rog, iti vine sa ucizi spiritul asta dubios al Craciunului, sa-i arunci noua pietre de moara pe dupa gat si sa-l afunzi in groapa de gunoi de la Glina. In fine, faptul mai putin conteaza. Important este ca nu te deprimi. Te enervezi, te incrunti, dar nu dai fuga la dulapul cu xanax. Ei, ele sunt delicate. Asta e un eufemism pentru instabile, de fapt. Si cand vad ca ceva lipseste de pe lista, o recitesc temeinic. Caltabosul se cumpara, balsamul la fel, patrunjelul asijderea. Barbatul se dobandeste si atunci femeia isi stabileste ca ultima tinta pe anul in curs obtinerea unuia. Cu Craciunul e cam riscant. Ca asta e cu cozonaci si sarmale, mai putin cu sex. Si asa cum traditia milenara a consfintit, barbatul se agata cu sex. Mult sex, cat mai mult sex. Cu faptul acesta sunt de acord. Femeia dovedeste realism in aceasta imprejurare. Nu stiu cat rationeaza ceea ce spune, insa instinctul ii spune ca nici maimutele nu-si gasesc maimutoi cu ajutorul inteligentei sau al simtului artistic cu care curata bananale. Ci cu unduieli cat mai apetisante, cu emanarea unui miros si cu emiterea unor sunete specifice. Zis si facut. Se strange din dinti, se plange putin, se sta sub brad si se trece peste primul hop cu bine. E mai simplu de Craciun. Ca oamenii nu prea fac sex, nu prea agata. Stau, mananca, mai spun o poanta, mai trimit o felicitare, mai coc un cozonac. Greul vine insa de Revelion. Se stie, anul nou, sampania si chefurile merg cel mai bine cu sexul. macar daca nu se intampla, daca nu se savarseste macar sa stii ca e acolo. Ca exista un potential. Ca exista sansa daca ai chef, cum ar veni. Ei, nimic nu innebuneste mai mult o femeie decat gandul ca, daca ea ar vrea, n-ar avea cu cine. Si sa se duca undeva, unde sa fie inconjurata de oameni care fac sex sau care nu fac, dar ar putea sa faca, o scoate din minti. Unele se gandesc chiar sa se inchida in casele lor. Sa se baricadeze, sa traga zdravan obloanele si zavoarele. Sa nu mai iasa de acolo pana la anul viitor. Dar asa toata lumea ar sti ca n-au facut-o si s-ar compromite total. Daca adera insa unei multimi mai mult sau mai putin euforizate, mai mult sau mai putin alcoolizate, exista sansa sa se intample. Ele tot viseaza la un Fat-Frumos. Dar nuu, oo, nu mai sunt naive ca altadata. Stiu ca sunt sanse mai mari sa se pogoare de pe calul lui daca prin preajma e rost de petrecere si de alcool. Mizeaza foarte mult pe ametirea simturilor si vei castiga. Asta e lectia pe care bunica zilelor noastre o preda nepoatei inocente si cu mintea proaspata. Cuplurile se formeaza la betie si, in general, atunci cand oamenii isi pierd simtul ratiunii. Noaptea de Revelion este noaptea marii vanatori. Femeia se impodobeste si se deghizeaza in prada dezirabila. Tu esti nevoit sa intri in circ si eventual iti pui si tu pe tine niste obiecte mai acatarii decat in celelalte zile din an. Ea are pretentia s-o inviti la dans si s-o pupi sub vasc. Daca e total disperata, se multumeste si cu mai putin. Poti sa fii cat de obraznic vrei. In noaptea de Revelion, toate se iarta mai usor. Ideea e ca, orice s-ar intampla, sa aiba cui sa arunce o privire de “esti al meu!!!Marrr!” cand incepe numaratoarea aia cretina de la miezul noptii, cand toti se uita la arficii si ele vor sa le tii in brate si sa pari cel mai fericit de pe lume. Totusi, desi stie ca excesul este arma seductiei, va incerca sa impiedice alcoolizarea ta completa. Nu este adevarat ca femeile sunt cei mai mari inamici ai licorilor bahice. Desi nu le iubesc, stiu sa se foloseasca de ele in mod adecvat. In functie de ele, pe 1 ianuarie isi serbeaza victoria sau isi plang esecul, iar pe noua lista compusa va fi mentionata dobandirea de barbat pentru Valentine’s Day.]]> http://www.flu.ro/articole/Coltul_Misoginului/Sexul_si_sarbatorile_Un_grafic_al_intensitatilor http://www.flu.ro/articole/Coltul_Misoginului/Sexul_si_sarbatorile_Un_grafic_al_intensitatilor Lasati alcoolul sa vina la mine caci trebuie sa uit. Nu, n-am niciun spin de smuls din inima, nicio femeie nu si-a lasat tocul ascutit infipt in vreo artera esentiala, nicio rana de aseptizat si de cicatrizat. Dar urmeaza sa am. Singurul care se chinuie acum e bunul meu simt. Socat. Siderat. Incerc sa mentin pe metereze o opozitie a ratiunii. E vorba bineinteles de isteria Craciunului. Se fac topuri cu melodii de Craciun, piftii, filme, haine. Preferatele mele sunt insa pozitiile sexuale de Craciun. Nu prea stiu de ce ma simt asa cand ar trebui sa fiu bucuros si sa am obrajii rosii, sa plesnesc de sanatate si de voie buna. Si cu erectia cat bradul. Romancele au tinut post. Le-am vazut si pe colegele mele dand iama in zacusca si tofu de vreo luna incoace. Le-am intrebat daca se abtin si de la alt gen de placeri trupesti, iar raspunsurile au fost neconcludente. Adica au mustacit tampeste pe sub snitele de soia. Acum eu nu stiu ce sa cred: adica s-au dedat sau nu s-au dedat? Si daca nu s-au dedat, cand or sa se dedea? Dupa sau inainte sa coboare mosul pe horn? Cautand eu raspuns la dilemele mele deloc crestinesti, am dat peste tot felul de sugestii. Daca in restul anului, v-am dat numai vesti proaste si am preconizat apocalipse femeiesti, cataclisme si dezastre hormonale, acum, ca sa intru in atmosfera, va dau o ce veste minunata. Daca vreti, va si cant: sa stiti ca veti face sex. Numai ca el va fi, bineinteles, cum altfel, festiv. Haideti sa detaliem putin. Pudibondele sa pretinda ca nu citesc ca sa nu li se strice pudibonderia despre care se spune ca le straluceste frumos pe fruntile neintinate. Ca o stea narasarita. 1. Sacul de dormit. Este un nou item cu potential romantico-sexual. Cica se ia un sac de dormit si se pune in fata semineului. Astea sunt basme, cred ca 0,1 % din populatia Romaniei beneficiaza de asa ceva. Eu propun o varianta mai practica, la indemana oricui: mutam sacul de dormit in fata aragazului. In timp ce se fierbe borsul, noi nu pierdem timpul: ideea este sa nu iesiti din perimetrul sacului. Daca vreti sa fiti ultra romantici puteti stinge luminile, iar chipurile si organele va vor fi luminate doar de ochiurile aragazului. Din cand in cand, vor mai sari pe voi picaturi de fiertura: nu va pierdeti cu firea. Sexul de Craciun presupune multa anduranta. 2. Cum se presupune ca de Craciun dau buzna rudele cele mai nesimtite si eventual chiar de pe la tara, este de inteles faptul nu puteti s-o puneti de o orgie. Se stie ca mentalitatile rurale exclud sexul in grup (cu exceptia cazului in care sunt animale implicate) si ce pacat, caci tocmai asta scriseseti in epistola catre mosul cel traditionalist. Asa ca trebuie sa va multumiti tot unul cu celalalt. Daca ati tinut post, puteti mima chiar surpriza unei noutati. In fine, va descurcati voi. Nu uita insa sa-i indesi zdravan o soseta in gura. Nu faceti sex sub bradul de Craciun decat daca are dimensiunile celui expus de o banca acum cativa ani in Piata Unirii. Chiar daca ea sustine ca e romantic, nu o asculta. 3. Puteti inlocui lubrifiantii cei plini de chimicale cu mult mai naturala si organica untura de porc. Se gaseste din plin in fiecare casa! Curaj si dati frau liber poftei de proteine. Atentie: noul limbaj sarbatoresc presupune inlocuirea terminologiei traditionale. 4. Am mai primit si un indemn pe care mi-a luat ceva timp sa-l descifrez. Cica acum e bine sa mananci laptic si prajiturele. Si iubita ta trebuie sa se echipeze cu ele. Nu sa le puna pe o farfurioara, ci sa le bage intr-un decolteut si un chilotel jucaus si sexulet. Vedeti? Deja am intrat in atmosfera. 5. Deghizarea in Mos Craciun. Daca ea te leaga la ochi, iti face si iti desface, apoi o vezi imbracata intr-un costum de "craciunita" porno, nu te arata socat. Arata-te surprins, dar nu socat si zi asa: "Aaa! Deci tu mi-ai umblat prin sosete?". Va fi foarte incantata.]]> http://www.flu.ro/articole/Coltul_Misoginului/Traditii_trupesti_de_Craciun http://www.flu.ro/articole/Coltul_Misoginului/Traditii_trupesti_de_Craciun Ea statea prabusita pe un scaun. In jurul ei, distingeam orbecaind anumite obiecte, purtand logouri usor recognoscibile. Majoritatea erau produse dulci, cremoase, in culori dubioase. Galeti de inghetata, ciocolata de multe feluri, sticksuri si biscuiti in trei sortimente. M-am apropiat tiptil. Ea se chircise acum intr-o pozitie usor nefireasca. Am zis, deh, femeile, se stie, au nu numai o morala flexibila, ci si o spinare asijderea. Avea cearcane prelungi si urme de ciocolata pe la colturile buzelor. Am salutat-o timid, ea abia a raspuns cu vocea stinsa. Pe monitor licarea verzului un solitaire cu siruri inegale si prezentand in aparenta o problema fara solutie. Ma intrebam in mijlocul carui dezastru sentimental nimerisem si ea parea atat de fragila incat m-am si temut sa intreb ce s-a intamplat, fiindu-mi frica sa nu care cumva sa i se rupa figura in hohote de plans mai ceva ca un staniol, ca un ambalaj de trufandale. Stateam ca pe ace si abia indrazneam sa spulber cu rasuflarea mea aerul incarcat in mod aproape palpabil de tensiune. Ma simteam mai ceva ca intr-o bucatarie in care sunt scurgeri de gaze, simteam cum pluteste pericolul. Poate ca va intrebati unde ma aflam: in biroul unei secretare. Si ghinionul, soarta cruda si nemernica ce ma pocneste la intervale mai mult sau mai putin regulate, faceau sa am nevoie de fiinta prabusita pe scaunul ergonomic, privind nostalgic un rege de cupa. Am respirat adanc si mi-am permis sa sparg sacralitatea momentului cu o cerere, evident, cat se poate de neinsemnata, nefacand parte lumilor astrale in care plana in acel moment mintea incetosata si incetinita de zaharuri a secretarei din poveste. Recunosc, m-am simtit ca un vierme, ca cea mai nemernica fiinta de pe fata pamantului, ca o arahnida, ca o molusca, ca o taratoare minuscula din pleistocen: - Stii, am nevoie de o adeverinta. Nimic. Privirea inmanusa in continuare regele de cupa. Uitandu-ma mai bine, am zarit pe fundal o poza cu o vedeta masculina in costum de ginere. Lumina a inceput sa patrunda incet in incapere, prin depresii si dulcegarii menite sa le aline. Fiinta in sacou, cu privirea bantuita, nu raspunde. Acum incepe sa rontaie incet, hipnotic niste arahide glazurate. Sunetul pocnetului dintre doua masele umple incaperea timp de vreo cinci minute, eu abia respir, nu stiu de ce, dar ma simt ca si cum as fi pe punctul de a intrerupe o ceremonie de investire a unui monarh, de accedere la un rang calugaresc superior, ma rog, o chestie extrem de importanta, iar eu as fi un turist strain si nu as cunoaste cutumele locului. Astept rabdator sa se termine si punguta de arahide, care odata "vidata" de pofta neomeneasca a secretarei noastre, ajunge azvarlita, intre un fax si un xerox. Am o noua tentativa, ma izbesc de aceeasi mutenie. Suferinta vizibila a secretarei incepe sa capete o concretete de beton si parca am si citit undeva ceva, legat de durerea palpabila. In fine, ies din incapere, ma inchin in fata evidentei si planuiesc ca, incepand din acel moment, sa trimit inaintea mea, ori de cate ori am nevoie de nepretuitele ei servicii, doi emisari: un preot si un psihiatru care sa certifice in vreun fel sau altul starea psihica a labilei noastre secretare. Pe hol, cand am iesit, am constatat ca se intrunisera mai multe reprezentante ale sexului slab mintal si bezmetic. Ha-ha-ha! Una tinea in maini o cana cu ceai de tei, alta un tub de distonocalm, o a treia aparuse cu niste jeleuri tremurande in timp ce o a patra incerca sa le explice ca solutiile lor sunt false si ca o inima ranita nu poate fi carpita nici cu dulciuri (aici as fi putut s-o contrazic, avand in vedere cantitatea de peturi pe care tocmai o observam in lacasul bestiei secretariale), nici cu calmante si nici cu ierburi. Le-am analizat o vreme, in mod discret, am observat ca sunt calme, nu au nici cearcane, nici taieturi la incheieturi si nici urme de ciocolata pe la coltul buzelor si le-am intrebat, cand am simtit ca sunt in siguranta evident, ce a patit draga si eficienta noastra Mirabela. Ele s-au uitat la mine ca si cum n-as fi stiut ca exista penicilina pe lumea asta, ca musulmanii se inchina lui Allah si ca Romania n-are o autostrada ca lumea. Ma faceam iarasi mic, amutit si coplesit de misterele femeiesti. Cea de-a patra, care parea sa aiba cea mai mare concentratie de ratiune dintre ele, mi-a spus ca draga si iubita Mirabela e suparata pentru ca s-a insurat Brad Pitt. Ca atunci cand vestea aparuse in ziare, la inceput, refuzase sa creada. Apoi intrase intr-o sala de fitness si nu mai iesise de acolo trei zile pana cand un instructor i-a recomandat daca nu somn, atunci macar un dus. Urmase o saptamana in care vorbise singura si scrisese tot felul de mascari despre Angelina Jolie pe siteuri si pe zidul de la Gara de Nord. Panarama, dezaxata, siliconata, buzata, nebuna tatuata si bautoare de sange de Billy Bob Thornton erau printre cele mai frecvente. Apoi, brusc, ca si cum puseul acesta de ura o epuizase complet, hotarase sa nu mai scoata o vorba. Se baricadase in birou si spuneau ele "se ascundea de realitate in spatele solitaire-ului si al dulciurilor". Le-am rugat sa-mi puna o vorba buna. Poate cand depresia se incheia si atentia i se concentra pe un altul, eventual Johnny Depp (ca asta e vesnicul duet, unul blond, unul brunet), ar fi fost posibil in sfarsit sa dea curs rugamintii mele si sa imi elibereze nenorocita aia de adeverinta? Iar daca nu, sa intre in concediu medical!]]> http://www.flu.ro/articole/Coltul_Misoginului/Povesti_cu_secretare_si_Brad_Pitt http://www.flu.ro/articole/Coltul_Misoginului/Povesti_cu_secretare_si_Brad_Pitt Uitandu-ma la reactiile voastre de la cronica Twilight scrisa de Irina, mi s-a confirmat o parere pe care o aveam mai de mult: femeile sunt usor necrofile. Hai sa detaliem putin. In primul rand, eu nici nu m-as fi obosit sa vad porcaria aia de film. Biata Irina a fost fortata sa urmareasca fiertura aia cinamatografica si dupa aia sa se mai si exprime frumos despre ea. De altfel, o suspectez si de politete exagerata. Eu as fi rezumat totul la un expresiv "bleah!". E de ajuns sa ma uit la afis si imi dau seama despre ce e vorba: o gasca lesinata, cu aspect de emo de provincie, amorezata de un june cu sangele rece si locuitor al criptelor. Totusi capabil de erectii. De cand e lumea asta, de cand au femeile sani si barbatii penis, ele tanjesc dupa o impreunare cosmica. Daca sunt muritoare, musai trebuie sa copuleze cu un zeu. Asta contribuie la imbunatatirea imaginii de sine, care este oricum supraestimata. Fatucile astea sunt niste fiinte banale, nu produc nimic. Ele doar stau pe un pietroi, la o mare intersectie si suspina. In timp ce suspina, isi mai fac si unghiile, isi mai smulg cate o spranceana. Si viseaza cum ar fi daca ar veni vreun zburator care sa le ridice din conditia lor de fiinte banale, rujate si total inutile. Ei, si taman atunci pica din cerurile deschise un baiat. Baiatul care e la moda acum e evident facatura unei femei. In plus, una de o orientare religioasa dubioasa. Respectiv, cultul mormon. Care din cate stiu, interzice relatiile sexuale premaritale. Lucru care se simte in modul in care a conceput autoarea povestea. Fata banala odata ce-a pus ochii pe baiatul superior ei devine o obsedata si o hartuitoare. Se vedem cum se deruleaza faptele. In principiu, orice femeie isi doreste sa procreeze. Insa nu cu un egal al ei, asa cum ar fi drept si cinstit. Ci cu unul dintr-o tagma superioara. In filmele astea numite fantasy, el e vampir. Pe Dorobanti, e baiat de rege al asfaltului. Sau simplu posesor de Ferrari. Ideea este ca nici vampirul nu e vreun sarantoc sau vreun somer. Normal, fiintele elitiste se hranesc cu sange, nu cu mamaliga si usturoi. Ptiu, drace, ce-am zis. Acusi se evapora bampirul. El vine dintr-o familie veche, bogata. Pare imbracat scump si in conformitate cu principiile fashionistei de astazi. Fata respectiva se muta de pe pietroi intr-o hruba. Renunta si la bronz si la solar si intelege ca trebuie sa devina palida acum ca sa ii semene lui. Ea, in general, nu rationeaza prea mult, dar de un lucru isi da totusi seama: o sa moara. El, zice-se, ca nu. Si mai mult decat atat, in timp ce ea o sa se ofileasca in urma proceselor firesti, el o sa ramana cu fizicul la fel de nealterat in timp ce ea o sa se transforme intr-o maslina stafidita, intr-un sufleu explodat intr-un cuptor cu microunde. Sper ca apreciati registrul culinar in care ma invart. Ei, si gandul asta nu-i da pace. Natura e nedreapta. Si parca si vede cu ochii (era sa zic ai mintii) cum in jurul lui apar tot felul de vampirite, una mai nemuritoare ca alta. Atunci, de disperare, ea se dezbara de latura umana. Si il roaga pe el sa-i infiga niste colti adanc, adanc in gatu-i inca proaspat si apetisant. (In lumea reala, transformarea are loc altfel. Cu infigerea altor organe si cu speranta ca in noua luni va rezulta ceva.)Si s-o faca si pe ea vampirita. Sau regina a asfaltului. Sau posesoare de barbat posesor de Ferrari. Pentru a-si vedea visul cu ochii si verigheta pe deget, e in stare de orice. Sa ucida pentru totdeauna turme de vaci. Sa lase in urma mormane de cadavre de capre. Sa suga sangele tuturor sobolanilor din Bucuresti. Sa rapeasca toate gastele care traiesc in Oltenia. Sa se coboare in fermele de porci si lase mii de scroafe indoliate. Sa nasca pui vii cu canini supradimensionati. El o refuza. Ea se intoarce pe bolovan. Se bronzeaza din nou. De suparare isi mai smulge o spranceana si incearca sa colecteze diverse premii de consolare pe la emisiuni televizate. Mai gusta si nitica mamaliga si usturoi. Na, pana la urma, e fata de la tara, nu i se apleaca ei de la atat. Dar mirosul de bampir si de piele de Ferrari nu ii da pace. E amarata, amarata, obsedata, obsedata. Incearca sa se sinucida cu o supradoza de silicon doar doar s-o intoarce bampirul. Citeste o poezie, apoi este internata de urgenta pentru suprasolicitare intelectuala. Parintii o pun sa promita ca de acum incolo se va limita la etichetele de pe sucurile racoritoare. Ea nu se lasa si isi risca sanatatea citind un prospect de la un rimel. Ba, chiar se imbata de vreo cateva ori reusind sa scandalizeze un intreg orasel de provincie cu purtarea necuviincioasa. Trimite scrisori la ziarele locale si ameninta cu sinuciderea. Bampirul are constiinta si ii e mila de o gasca cu creierul de marimea celui de plosnita. Incearca sa-i arate partea neagra, intunecata, dramatica a vietii sale. Faptul ca trebuie sa muncesti pentru a avea ce pune in gura. Sa vanezi. Sa te murdaresti pe maini. Ea zice ca e indragostita si ca poate trai si cu stomacul gol atata timp cat i-l umple el a doua zi. Bampirul zice "nu" si "nu", "esti inconstienta", "nu pot sa-ti fac atata rau". Ea urla din toti plamanii "Raneste-ma!", "Raneste-ma!". El crede ca e sado-maso si ii propune sa iasa intr-un club de profil. Ea zice "Hai! Dar platesti tu!". Pe drum, linge scaunul din Ferrari si se imagineaza stapana absoluta. Bampirul surade sagalnic si se intreaba daca o avea voie sa ucida gaste cu aparenta umana. Va urma... **Cuvantul "dobitoace" este folosit, desigur, cu intelesul biblico-arhaic de "animale", "necuvantatoare". PS: stiu ca v-am emotionat. Va rog sa nu plangeti. Nu se admit tipetele, doar lesinurile in tacere si tricourile sfasiate.]]> http://www.flu.ro/articole/Coltul_Misoginului/Intrebare_de_vampir_am_voie_sa_ucid_dobitoace_ http://www.flu.ro/articole/Coltul_Misoginului/Intrebare_de_vampir_am_voie_sa_ucid_dobitoace_ Saptamana asta spamul cu care am fost blagoslovit m-a bombardat cu stiri despre sanii femeilor. Nu stiu ce se intampla, daca e din cauza crizei sau a apropiatului tur doi al alegerilor prezidentiale, insa lumea e teribil de preocupata de circumferinta busturilor. SA fie ei priviti ca o investitie pentru un viitor care nu se arata deloc “voluptuos”? Metode noi sunt lansata in permanenta pe piata numai si numai pentru un plus de incredere, pentru un piept invartosat si “obraznic”, cum se spune. Toate vor sa aiba ceva obraznic si ceva care sa iasa in relief, sa le prelungeasca intr-un sens sau altul silueta. Buze mai pline, pometi mai ascutiti si, evident, sani care impung trecatorii in tramvaie. Ei, in tot acest tavalug de inventii si inovatii, am retinut una care, pentru mine cel putin, este o noutate absoluta: sutienul gonflabil. De ce va spun voua asta? Ca sa fiti vigilenti. Undeva, in lumea asta, sub bluze, bluzite, tricouri, pulovere, jachetele si paltonase, pulseaza inselator o pompita, bine ascunsa de textile. Si tu, naivule, cand selectezi o purtatoare tocmai pentru atuul ei bustier, este bine sa fii prevenit, sa stii ca s-ar putea ca totul sa fie o scamatorie care va iesi la iveala abia in dormitor. Sau in masina. Sau unde aveti voi chef sa dati curs pornirilor lubrice. Produsele acestea menite pentru cele care n-au inca resursele financiare pentru o siliconare sanatoasa, incep sa capete insa varietate. Caci sutienul despre care va vorbesc nu este asa, o chestie gonflabila si atat. Nu, el are mai multe nivele de “gonflabilitate”. De pilda, la birou te duci cu marimea 3 (numarul e generic, habar n-am cum se masoara cupele alea). Asta daca esti genul care nu isi culege victimele din randul colegilor. Nu am o certitudine, dar cica mai exista si astfel de femei. Daca te duci la o cina romantica, ca sa nu-l sperii pe cel cu care te intalnesti, setezi sutienul sa-ti confere marimea 5, sa zicem. Iar daca esti cu adevarat disperata si iesi in club, atunci sanii tai cresc ca prin minune pana la 7. Eficient, nu? Imi imaginez insa viata cel putin derutanta alaturi de o astfel de femeie. Caci, vrand-nevrand, ele sunt printre noi, in toate paturile sociale si in toate domeniile de activitate. Imediat dupa trezire, dimineata, ea este ea, asa cum o stii dintotdeauna, mai plata sau mai rotunda. Lumea pare normala. Pe la ora noua, o vezi cum se umfla incetul cu incetul. Primele experiente vor fi cu siguranta traumatizante. Poate te vei ingrijora. Poate vei crede ca este ceva in neregula cu consoarta ta. Poate ca vei suna la 112 si vei crede ca ii salvezi viata, mandru de tine nevoie mare. Sau sa luam situatia inversa: pleci la culcare cu masura 7 si te trezesti cu un anemic 3. Toate aceste siretlicuri sunt nepotii tincturii de marar si ai altor leacuri ancestrale cu care incercau cele de acum cateva decenii sa devina mai dezirabile, deci sa le creasca si cota pe piata de maritis. Desi n-as fi crezut ca voi ajunge vreodata sa spun asta, cred totusi ca potiunile de pe timpuri erau mai cinstite si avea un potential de traumatizare clar scazut. Caci totusi, nu se umfla cupa din minutul 3 pana in minutul 5. Schimbarea era distribuita in doze mici si nu in cantitati de soc. Bag seama ca, acum dupa ce am iesit in secolul vitezei, nu suntem interesati numai de rapiditatea cu care ne deplasam prin lume, iar velocitatea incepe sa prinda alte intelesuri. In reclamele la respectivul sutien, doua chinezoaice zambarete nevoie mare umfla si dezumfla de zor sutienul. Ele par foarte fericite, zambesc satisfacute si la fel si barbatii care le observa in spatiile publice. Din pacate, camera nu intra si in cele private. Ar fi fost interesant de observat expresia respectivilor si odata ce echipamentul este scos din uz, in intimitatea dormitorului. Punem pariu ca n-au mai fost la fel de zambareti? Asa stand lucrurilor, recomand barbatilor vigilenta sporita. Faceti orice e nevoie ca sa demascati trisoarele. Sa ne intelegem: nu am nimic impotriva silicoanelor, asta pot sa prinda chiar bine. Dar totusi siliconul ala nu intra la apa seara. Din compasiunea ce ma caracterizeaza, trag un semnal de alarma. Acest accesoriu gonflabil nu creeaza surprize neplacute numai partii masculine. Trebuie sa arat si reversul medaliei si va rog sa ma scuzati daca par prea brutal. Sa presupunem ca ti-ai luat sutienul minune, sistemul functioneaza, reusesti sa agati cu el specimenul dorit si sa-l aduci la tine acasa. Sper ca pana aici suntem de acord: "vreau acest sutien ca sa ma simt mai bine in pielea mea, nu de dragul barbatilor" este o motivatie stupida, cu zero credibilitate. Ei, sa spunem ca reusesti, cu sutienul umflat agatat de propriile tale protuberante, sa starnesti si o erectie. Cursul natural al lucrurilor, confirmat de istoria sexualitatii din ultimele secole, spune ca, la un moment dat, va trebui sa renunti la accesoriul minune. Ei, aici e aici. Voi presupune ca barbatul momit nu este legat nici la maini, nici la ochi, nu este nici orb. Asadar simtul vazului si cel tactil functioneaza la parametri normali. In concluzie, oricat te-ai ruga, va observa inselatoria. Iar acesta nu este cel mai grav lucru care se poate intampla. Cel mai grav lucru este pierderea erectiei drept urmare a mititelei realitati. Caci, din pacate, penisul nu poate fi gonflat artificial. Deci, amandoi veti avea de pierdut. Iar tu, oricat ai pompa dupa aia, tot nu vei sa reusi sa provoci gonflarea. Cel putin, nu acolo unde intereseaza. De unde si expresia: a ramane cu tatele, pardon, cu buzele umflate.]]> http://www.flu.ro/articole/Coltul_Misoginului/Sutienul_gonflabil_scade_libidoul http://www.flu.ro/articole/Coltul_Misoginului/Sutienul_gonflabil_scade_libidoul Dupa cum v-am spus in articolul trecut, intre noi si barmani exista o legatura speciala. Ei, aceasta convingere mi-a fost confirmata, o data in plus, saptamana aceasta. Caci tot de la un barman am aflat o poveste absolut deliranta. Si nu ma pot abtine: trebuie sa v-o spun si voua. Ei, in cazul in care va intrebati cum o fiinta de sex feminin are resurse financiare pentru mers in fiecare weekend in locuri precum Bamboo, unde preturile nu sunt tocmai prietenoase, in conditiile in care respectiva ocupa, in cel mai bun caz, functia de secretara, nu este (inca) intretinuta de un baiat potent, nu este nici o mostenitoare a unei fabuloase averi, raspunsul este interesant, zic eu. Se pare ca exista o categorie intreaga de femei care au gasit o metoda ingenioasa de a face fata unei seri complete de club de fite. Ce se intampla? Respectiva cand soseste in clubul respectiv isi cumpara o cutie de Red Bull. Acolo este caldura mare, dansul si eforturile de a arata bine in ideea momirii unui "tiitor" solicita si ele fiinta feminina destul de mult, iar drept urmare a acestor factori conjugati apare deshidratarea. Numai ca nu doar corpul este deshidratat, ci si portofelul clubberitei. Caci resursele de care dispune se cam epuizeaza dupa acel prim (si, din pacate, unic) energizant. Si dupa aceea, femeia incepe sa transpire cu toate instalatiile de aer conditionat. Se usuca gura, se scurge machiajul, chipul devine rosu si, s-o recunoastem, dezagreabil. Or, in eventualitatea unei asemenea calamitati, scad vertiginos sansele de a cunoaste si de a se bucura de fascinanta prezenta a unui tiitor. Din pacate, reclamele alea cu "coafura rezista" nu prea sunt adevarate. Sau poate ca oamenii pur si simplu nu au testat efectele devastatoare asupra sexoseniei pe care le are un club aglomerat. Si atunci se impune o interventie rapida. Ce sa facem, ce sa facem, s-au tot intrebat cohorte de clubberite. - Sa mergem acasa? - Exclus! - Noi nu ne dam invinse! E o lupta viata, deci te lupta in club! – vorba poetului. - Mor de sete, fata! - Mi se scurge machiajul, se intinde rimelul, coada nu mai sta teapana ca de cal, ci se pleosteste si se incovriga ca una de purcel! - Purcel, oroare! - Purcel, oroare! Si cum tot stateau ele asa si se lamentau si se plangeau, una dintre ele, in ciuda solemnitatii de necontestat a momentului, in ciuda tragismului situatiei de weekend, a avut, hmm, o nevoie fiziologica. Indreptandu-se spre toaleta, a avut de infruntat blamarea celorlalte colege de suferinta, care au acuzat-o ca le lasa la greu. Ei, vezica a fost mai presanta decat oprobiul celorlalte. A intrat in cabina, a iesit si, cum se spala ea agale pe manute, a strigat "Evrika!". Ma rog, exagerez eu acum, clubberita nu cunoaste un asemenea cuvant. Nuu, cel mai probabil e sa fi chiuit un "Yes!!!", care e foarte la moda, chiar daca pronuntat cu un accent moldovenesc. A iesit in toaleta topaind intr-un picior. Celelalte au crezut ca este un nou dans pe care prietena lor il descoperise cand dadea curs nevoilor firesti si au inceput s-o imite, care cum se pricepea mai bine. Cu un gest poruncitor insa, cea care se transformase in liderul haitei, le-a ordonat sa se opreasca: - Fetelor, am gasit solutia! - Care, care? Spune-ne si noua! - Mai aveti cutiile de Red Bull? - Da! zisera in cor zdranganindu-si fiecare recipientul a paguba. - Voi stiti ca la baie e apa? - Asa, si? - Cum adica, asa si? Si e potabila! In minutele urmatoare, mai multe domnisoare au fost vazute marsaluind in grupuri de cate doua la baie, tinand in mana fiecare cate o cutie de energizant. Azi asa, maine asa, a fost hidratare, pace si prosperitate timp de mai multe weekenduri. Pana cand barmanii au observat miscarea. Ideea ingenioasa, de ce sa n-o recunoastem, a clubberitelor nu prea convenea insa conducerii care dorea sa vanda energizante, nu apa de la robinet, apa pe care peste una si alta nici nu incasa nimic. Tot barmanii au avut ideea de a intrerupe alimentarea cu apa rece a chiuvetelor din toaleta femeilor. Invatate insa cu o soarta cruda, luptatoare din fire, femeile nu s-au dat batute: si-au umplut cutiile cu apa calda. Nu conta ce faceau, cat de rau le ardea, atata timp cat nu erau izgonite ca niste sarantoace oarecare din imparatia Bamboo. Ele sperau sa fie incoronate printese si continua si in zilele noastre sa bea apa fiarta de la baie. Recunosc, povestea m-a intristat peste masura si vreau sa lansez, cu aceasta ocazie, un apel umanitar: Propun instalarea in fata acestui gen de cluburi a unei fantani cu ciutura. Ar da un farmec rustic si sunt sigur ca multe exemplare s-ar simti foarte bine in acest cadru. Daca se considera ca investitia este prea mare, macar un jgheab pe model de IAS. Macar atata lucru sa facem si noi pentru "jumatatile noastre". Sa le lasam sa se adape in voie daca tot transpira de dragul nostru. Ma intreb doar daca, pe timp de vara, cand se duc la “inot”, beau apa din piscina. Cineva ar trebui sa le avertizeze totusi in legatura cu concentratia mare de clor. Si sa le spuna de asemenea ca la sauna, daca ling bolovanii aia, pot suferi arsuri grave.]]> http://www.flu.ro/articole/Coltul_Misoginului/Cum_supravietuieste_o_femeie_intr_un_club_de_fite http://www.flu.ro/articole/Coltul_Misoginului/Cum_supravietuieste_o_femeie_intr_un_club_de_fite Intre barbati si chelneri, exista o relatie speciala. Trebuie sa recunosc asta. De fapt, ar trebui sa includ aici si barmanii si ospatarii, in general toti cei care contribuie la buna-dispozitia si confortul nostru atunci cand iesim sa bem ceva. Experientele mele sunt dintre cele mai placute, nu as avea nimic de obiectat impotriva acestei onorabile bresle. Sigur, am avut si eu parte de mici incidente neplacute si nu cred ca exista roman care sa nu fi avut. Dar, in general, ma declar multumit. Sau sa va spun asa: acord prezumtia de nevinovatie oricarui barman/ chelner/ piccolo. Iar prezumtia asta de nevinovatie se traduce intr-un bacsis. Care sigur variaza in functie de amabilitatea lui, de banii pe care ii am in buzunar, de preturile practicate in respectivul restaurant/ bar etc. Acelasi lucru se poate spune si despre toti prietenii mei: noi, barbatii, lasam bacsis. Pentru ca e barbateste sa lasi bacsis, pentru ca-mi asigura o servire ireprosabila data viitoare cand voi poposi la o masa acolo si 0 continut de flegme in ciorba. E normal, e sanatos. Nu vreau sa intru acum in lumea ideala si sa spun ca ar trebui sa ne bucuram de conditii impecabile, fie ca "lasam", fie ca nu. In plus, lucrurile ar deveni si mai discutabile daca as aminti ca exista locuri unde bacsisul este mentionat pe nota de plata si atunci nu mai ramane la latitudinea noastra cat si daca "lasam" ceva sau ca exista chelneri care au un salariu mizer si care chiar se bazeaza pe aceste "castiguri suplimentare". Ma mentin in domeniul pragmatic si spun doar ca, date fiind conditiile sociale, economice, de educatie de pe la noi, trebuie sa incercam sa supravietuim sanatosi fiind si cu voie buna. Ei, relatia asta minunata cu chelnerii se deterioreaza vizibil atunci cand apare in peisaj o femeie. Pentru ca, invariabil, ea va crede de cuviinta ca am "lasat" prea mult. Ca "nu face". Si asa se infiripa un sarpe in sanul legaturilor dintre barbati si mediul alcoolico-alimentar. Iar in viata noastra, acest mediu este unul extrem de important. Este vorba de mult mai mult decat satisfactia functiilor fiziologice la care pot contribui cu mai mult succes decat o eventuala consoarta netalentata int-ale artei culinare (si la cat de prost au inteles ele feminismul, cu greu le mai prinzi prin bucatarie), barul si restaurantul reprezinta locuri de refugii, locuri de refacut legaturi si – poate ca va suna cam siropos, nu-mi pasa – de una dintre ultimele redute ale barbatului. Unde sunt vremurile cand era de prost gust ca purtatoarele de fuste sa intre in carciumi? De aceea, avand in vedere caracterul esential, dorim sa mentinem niste legaturi amiabile cu slujitorii locului. Caci intre noi si barmani exista o anumita complicitate, as putea spune, a caror sacralitate lor le este greu s-o priceapa. Sau poate ca o intuiesc totusi si tocmai de aceea aleg sa isi vare coada si limba clevetitoare in mierea si dulceata acestei legaturi. Gandindu-ma la privirile pline de ura, nu imi vine in cap alta comparatie pentru cantitatile de otravuri si toxine emanate decat urmatoarea: femeile sunt geloase pe piccolo si barmani ca si cum ar fi niste amante. Cum ele n-au acces la lumea aceea, privilegiata, la relatia intre mana care intinde berea si mana care o apuca, cum nu se bucura pe de-a-ntregul, nu le ramane altceva de facut decat sa incerce sa deterioreze acest ultim semn al normalitatii: noi dam bacsis. Nimic nu este mai oribil decat iesitul la carciuma a mai multor cupluri. Nu stiu daca ati observat, dar noi, barbatii, la intrunirile astea, suntem cumplit de plictisiti. Incercam sa intremam niste conversatii pe un colt de masa, sa ne sustragem cumva, dar este in van. Totul are gust salciu. Sunt convins ca tot localul compatimeste acea trista adunare cum, de altfel, si eu ii compatimesc pe cei care se lasa tarati la astfel de reuniuni. La sfarsit, cand se aduce nota, invariabil asist la urmatoarea scena: Se intinde o mana de femeie: - Cat e? Ochi bulbucati, isi face vant cu nota: - O groaza de bani. Ia verifica si tu! (ii intinde nota "partenerului de viata") - Lasa, ma, ca e bine! - Ei, e bine! Nu e bine deloc! Asculta-ma tu pe mine ce-ti spun ca stii ca pe mine nu ma insala ochiul! (inutil sa-i explici ca ochiul nu are nicio legatura cu aritmetica) Verifica daca-ti zic ca nu vorbesc eu degeaba! (evident ca o face). O alta mana de femeie: - Ia sa vad si eu, Maricica! - Uita-te si tu ca doar nu m-am tampit eu! Dar astuia (dandu-i un cot "partenerului de viata") degeaba ii spun! (Se aud susoteli, cele 4 dive-precupete de la masa incearca sa faca adunari, fiecare ajungand la un rezultat diferit.) - Stati ca scot eu telefonul si calculam asa! - Scoate-l! Scoate-l! Alte susoteli: - Mnea, da tot atata. Dar ia sa ne uitam mai bine. Cine a mancat inghetata? Ca parca n-am vazut nicio inghetata (farfuria zace inca pe masa). Si de ce ne-a adus atata paine? Ca uite cata a ramas si doar nu e gratis! Noi nu mancam paine oricum! Trebuia sa ne intrebe! E posibil sa ne incarce nota? Hai sa ne plangem la manager! - Da, da! Clar! Nu este posibil asa ceva! - Astia ne fura pe fata! Si v-am spus sa nu venim aici! - Eu refuz sa platim pentru smantana! Ca nici nu m-am atins de ea! S-o ia inapoi! - Hai la Protectia Consumatorului? Sau la Sanepid! Situatia atinge dimensiuni grotesti, iar "partenerii de viata" isi dau seama, cu tristete, cum trebuie sa mai stearga o reduta de pe o lista si asa mult prea scurta. Ele ne supravegheaza portofelul cu vigilenta cu care gheonoaia isi pazea tinutul cand ajungea sa-i ceara lui Fat-Frumos o jumatate de picior si un sfert de plaman numai ca sa-l tranziteze. Culmea, nu manifesta aceeasi ingrijorare cand vine vorba de bacsisul lasat coafezei. Tu stai ingrozit si simti cum dintii clevetitori, calculele si socotelile iti rod incet ficatul, cum bautura iti aluneca pe gat avand consistenta unor ghemotoace de par, cum lumea se intuneca si barurile si carciumile si puburile se prabusesc. In cazul in care faci in asa fel incat sa nu puna ea prima mana ojata pe carnetelul ala, tot il va lua la puricat dupa ce vei fi lasat in el bancnotele si, in cel mai bun caz, te asteapta o mustruluiala serioasa in masina, in drum spre casa, amenintari cu plecatul la mama si cu sechestrul pe portofel.]]> http://www.flu.ro/articole/Coltul_Misoginului/De_ce_nu_e_bine_sa_vii_cu_ea_la_carciuma http://www.flu.ro/articole/Coltul_Misoginului/De_ce_nu_e_bine_sa_vii_cu_ea_la_carciuma Cam toate femeile sufera de un pacat: se supraestimeaza. Daca aduc in discutie, prin aceste articole, un anumit tip de comportament, cititoarele, ocazionale sau fidele, isi manifesta indignarea (sau incearca sa o exprime pe cat de coerent pot ele), dar, in acelasi timp, au grija sa se autoexcluda din tinta materialelor mele. In schimb, imi spun ca stau eu printre femei nepotrivite, ca trebuie sa-mi largesc orizonturile, ca, de fapt, in straturile elegante si rarefiate in care se invart ele, lucrurile stau cu totul altfel, iar eu, mai taranoi de fel, am ghinionul de a da peste exemplarele nereusite. Ca sa vedeti cat sunt de tolerant, va spun ca sunt dispus sa va iau in considerare obiectiile. Si sa ma gandesc serios ca, poate, cine stie, aveti dreptate. Ca m-am nascut eu sub o stea neagra, ca mama m-a adus pe lume in trei ceasuri rele, cand dracii se dau peste cap, izvoarele seaca, fantanile sunt otravite si femeilor le pica unghiile sau asa ceva. Dar, cum sa va spun eu voua, evidenta si realitatea se impun cu o forta mai mare decat cea pe care o poseda buna-vointa mea. Nu am cum sa fiu de acord cu voi fara sa renunt la ratiune, la logica, fara sa ma lepad, cum zic crestinii, de normalitate. Refuz sa intru in lumea vartejurilor cauzate de hormoni, in lumea izbucnirilor aduse de horoscop. Nu ma pot lasa tarat de taifunul superstitiilor, a barfelor, a micilor si marilor invidii, a capriciilor, a incrancenarii in numele procreerii. Iar ceea ce incerc eu sa va spun este ca toate aceste calamitati, desi imbraca forme diferite, se intalnesc in toate categoriile sociale, indiferent de studii. Daca va dezbrac de niste elemente pur secundare, in esenta sunteti aceleasi. Si precupeata din piata, si directoarea de resurse umane (o functie foarte in tendinte in segmentul feminin in ultima vreme) isi doresc cu aproximatie aceleasi lucruri. Da, poate ca nunta va costa mai mult. Da, poate ca leaganul copilului va fi mai luxos, dar, in esenta, vor fi obtinute prin acelasi gen de mecanisme, facandu-se apel la acelasi tip de instrumente, a se citi tertipuri. Doar forma este diferita, nu si continutul. Iar presa mondena pare sa fi fost inventata special pentru a-mi intari convingerile. La fel si emisiunile politice unde cate o Elena Udrea sau Sulfina Barbu apar emitand cele mai mari aberatii, cele mai lipsite de continut afirmatii din cate mi-a fost dat sa vad. De aceea, in ceea ce ma priveste, fie ca ai 3 mastere sau doar o postliceala, fie ca te imbraci din Obor sau de la Milano, Pisi draga, tocmai pentru ca privesc dincolo de aparente, esti la fel. Iar cand apar individe care intr-o gramatica aproximativa, incearca sa ma convinga de cat de inguste imi sunt opiniile, cum eu sunt un roman inchis la minte, mediocru si limitat, nu pot decat sa-mi confirme ceea ce credeam. Iar modul in care incercati sa ma combateti este, ca sa fiu indulgent, hilar. In esenta, pseudo-argumentele voastre se invart in jurul catorva nuclee, limitate ca numar si neputincioase ca elemente explicative: - maternitatea este campul sacrosanct la care va intoarceti toate. "Noi dam viata". Nu, nu dati voi viata, faptul se intampla in urma unor reactii, a unor inlantuiri de carbon si hidrogen. Embrionul ia nastere din contopirea unui ovul si a unui spermatozoid. Doua celule a caror intalnire depinde de biologie, nu de vointa feminina, nici de atribute constiente. Iar stiinta probabil ca va va limita si mai mult "atributiile" in acest domeniu. - preamarirea intuitiei percepute ca un fel de al saselea simt. Aceasta nu este exclusiv apanajul vostru. Doar ca noi preferam rationamentul impulsurilor, ratiunea acelei "voci care-mi spune ce sa fac". - frumosul. Da, pretindeti ca aveti un fel de nas, de simt care va spune, fara gres, ca o vaza merge mai bine cu perdeaua sau ca un pantof se potriveste unei tinute. Poate la acest nivel, intr-adevar, sunteti mai atente decat noi. Dar atunci cand zic "frumosul", eu unul ma gandesc la arta. Nu la tinuta unei Pisi la botezul celei mai bune prietene. Caci nu voi gasi niciunde in lucrarile unui Umberto Eco, sa zicem, referiri la noile mutatii estetice asa cum se desprind ele din aria voastra de "actiune". Iar daca deschideti "Istoria frumusetii", semnata tot de acest italian, veti descoperi, poate cu surprindere, ca numele sunt de genul masculin. Stiu insa ca n-o veti face, dar va veti buluci toate sa cumparati noul "Cosmo" si sa confirmati de acolo opinia cum ca voi stiti cel mai bine cu ce se mananca problemele de... estetica. - rolurile multiple. "Sunt mama eroina, gospodina exemplara, carierista de exceptie, amanta perfecta". Nu, nu puteti fi toate astea. Este matematic si sociologic imposibil. Centrati-va pe una dintre ele si veti beneficia din partea mea macar de recunoasterea onestitatii voastre. Revistele alea lucioase care va impuie capul va mint, va manipuleaza. Ca sa va faca sa cumparati si detergenti, si calculatoare, si toale, si vibratoare. Va astept cu argumente mai eficiente, mai coerent exprimate. Sau, daca aceste cerinte sunt prea riguroase, imposibil de respectat, macar sa ne amuze!]]> http://www.flu.ro/articole/Coltul_Misoginului/Misoginul_le_vorbeste_cititoarelor_Liniste_va_rog_ http://www.flu.ro/articole/Coltul_Misoginului/Misoginul_le_vorbeste_cititoarelor_Liniste_va_rog_ Romantismul e plictisitor, iar romanticii autentici sunt dubiosi. A se evita! Atmosfera romantica, sarut romantic, trandafiri, ghiocei, bombonele, panglicute, filme romantice, apusuri de soare. Hai sa va spun un secret: pe noi ne plictiseste romantismul. Da-da! Ati citit bine. Pe 90% dintre noi ne fac sa cascam de moarte scrisorelele si pupatul in ploaie cu tine ridicand un picior ca asa ai vazut tu in filme (total inutil din moment ce eu nu vad acel picior din cauza pozitiei), ramasul pana dimineata pe plaja, chinuindu-ne sa parem incantati. Ceilalti 10% care nu au o atitudine sanatoasa vis-a-vis de acest flux gretos de dulcegarii au, cu siguranta, niste deficiente, de vreun tip sau altul. Este posibil chiar sa fie viitori alcoolici, depresivi, suferinzi de melancolie cronica sau chiar tuberculosi. Niciunui barbat sanatos nu ii place sa fie romantic. Si, ca sa stiti si voi, atunci cand in viata voastra apare vreun individ care incepe sa suspine atunci cand vede doi copii ca niste amorasi care se tin de mana si exceptand cazul in care respectivul sufera de vreuna dintre afectiunile grave de mai sus, o face manat de un interes. Ghici, ciuperca, ce-i. Si ca, odata ce-si atinge scopul, va uita ca prin farmec sa-ti mai presare flori prin pat sau sa-ti aduca serbet cand vine in vizita. Am tinut sa fac aceste precizari intrucat sunt satul de smiorcaielile femeilor din jurul meu: "Vai, unde sunt barbatii de altadata?", "Vai, ce s-a intamplat cu romantismul?", "Vai, de ce nu mai e el ca la inceput?". Breaking news: el n-a fost niciodata romantic. El doar s-a prefacut a fi romantic. Si nu, nu e vina lui. De ce ne prefacem ca suntem romantici? Cand, dintr-un motiv sau altul, se intampla sa vrei ceva de la o femeie (nu zic ce ca ma faceti nesimtit), esti pregatit sa te prefaci un timp, sa pui la cale tot felul de siretlicuri. Nu faci, de fapt, altceva, decat sa ii spui ce vrea sa auda. Tu stii ca e o minciuna, ea stie ca e o minciuna, se perpetueaza un mecanism care functioneaza de la inceputurile lumii. Sau, ma rog, nu chiar de atunci. Mai exact ar fi sa spun ca momentul decisiv a fost acela in care tinerele fete nu s-au mai aflat sub tutela parintelui de sex masculin. Pana atunci, nu exista necesitatea aceasta a “seductiei”. Iar cu legaturile ne-oficiale, extraconjugale nici atat intrucat in cazurile acestora lucrurile sunt si mai clare, iar cei doi stiu exact ce asteptari sa aiba unul de la altul. As putea chiar spune ca plictiseala asta de romantism a venit tot ca sa asigure linistea lor. Pana atunci, ele nu alegeau. Tatii alegeau pentru ele, le gaseau un nou "tutore" in persoana sotului, iar ele nu isi bateau capul, nu aveau nicio responsabilitate. Dupa aceea insa, odata cu obtinerea unui oarecare statut de independenta, lucrurile s-au schimbat. Iar romantismul, cred eu, a aparut ca un fel de a demonstra ca respectiva nu e promiscua. Nu va repeziti, stati sa va explic. Utilitatea romantismului Ele tin sa se prezinte in postura de fortareata. S-a tot propulsat ideea asta cum ca ele sunt cetatea ce trebuie cucerita, noi arcasii, sau berbecul ce sparge zidul etc. Ca ele sunt prada, noi vanatorul. Asta le aduce intr-o pozitie de pasivitate. Numai ca din cauza conventiilor sociale, desi se stie clar care este deznodamantul campaniei de cucerire, partidei de vanatoare sau cum vreti sa-i spuneti, ele sunt invatate sa simuleze o rezistenta. Noua ni se pun in mana armele roz si melodioase ale romantismului. Ca cetatile astea muieresti se cuceresc cu flori, pare-mi-se. Si cu muzica odioasa. Gen Mariah Carey. Sa nu persistam in greseala Normal ca, odata intrati in cetate, aruncam cat colo florile si muzicile proaste si straiele roz si nu vrem sa mai auzim in viata noastra o singura aluzie la romantism. Cel putin nu pana la urmatorul sezon militar. E asa de greu de inteles? Fetelor, am imbracat armura penibila, ne-am scalambait, am interpretat rolul pana la capat, v-am spus ca aveti ochi frumosi, ca ne impresioneaza si pe noi pana la lacrimi imaginea unui lac in asfintit, am ascultat lipiti de voi ultimul hit de la Radio Romantic, dar hai sa nu ne lacomim. Daca patul va este vizitat in mod regulat de cineva, deja dupa o luna (cu indulgenta) e timpul sa renuntati la clipitul din gene si lesinurile simulate. Nu de alta, dar nu se va grabi sa va aduca sarurile, ci va incepe sa se intrebe care e cel mai scurt drum spre iesire si, daca va dovediti chiar insistente, trebuie sa va avertizez: "cavalerii" vor sari si peste creneluri, peste metereze, peste orice numai sa se vada scapati de balaurul roz, de plus, in forma cardiaca. Stiu ca masura, cumpatarea nu se afla tocmai printre caracteristicile voastre, dar incercati sa va impuneti niste limite. Nu mai confundati o pura conventie cu o pornire naturala. Asa cum v-am spus, niciun barbat sanatos nu este in mod autentic romantic. Nu ai cum, nu se poate, daca am fi asa, rasa asta ar fi disparut de mult. Si nu aduceti argumentul cu trubadurii de pe vremuri. Sau cu poezia "romanticilor". Credeti-ma, voi nu vreti sa auziti ce ziceau amicii aia de acum cateva sute de ani. Vorbiti din auzite si confundati un curent ideologic si artistic cu maimutele din comediile romantice. Si, nu, in viata reala, misoginul nu se transforma in papitoi. Stiu ca voi toate va imaginati ca aveti veleitati de zeitati in vietile noastre, dar sunteti singurele care credeti asta.]]> http://www.flu.ro/articole/Coltul_Misoginului/E_adevarat_nu_suntem_romantici_Resemnati_va_ http://www.flu.ro/articole/Coltul_Misoginului/E_adevarat_nu_suntem_romantici_Resemnati_va_ Cateodata, dovezile zdrobitoare se afla chiar sub ochii nostri. Sunt atat de limpezi, de frumoase, logice, complete. Iata una care arata cu prisosinta, fara putere de tagada pozitia de inferioritate pe care o aveti: modul in care se organizeaza campionatele de sah. Stiti ca femeile concureaza impotriva femeilor, iar barbatii joaca doar impotriva barbatilor si, in speta, cam toate competitiile din cadrul acestui sport se organizeaza separat, pe sexe. Sa ne intelegem: sahul nu este un sport al fizicului. Aici nici nu trebuie sa sariti mai sus, nici sa alergati mai repede, nici sa rezistati mai mult. Nimic. Pentru ca asa ati putea pretinde ca singurele diferente intre noi sunt cele de ordin fizic. Iata ca Federatia Mondiala de Sah spune contrariul: si mental suntem diferiti. Nu numai picioarele noastre alearga mai repede decat ale voastre, nu numai bratele noastre sunt mai musculoase, ci si neuronii nostri se misca mai rapid, si legaturile noastre se formeaza mai clar, si gandirea strategica functioneaza mai bine. Ce aveti de spus in legatura cu asta? Si cu faptul ca in primii 100 jucatori de sah ai lumii, se pozitioneaza o singura femeie si aceea pe pozitia a 17-a? Ceea ce am afirmat mai sus este un fapt. Nu este o supozitie, nu este o presupunere, este o realitate. Voi nu concurati cu noi, nu sunteti plasate pe aceeasi treapta nici macar cand vine vorba de gimnastica mintii. Facem parte din categorii diferite, avem calibre diferite. Sigur, veti aparea pe aici smiorcaindu-va si frangandu-va degetelele de enervare. Cum veti fi nevoite sa acceptati ca nu avem acelasi iq, veti cauta argumente care sa va salveze onoarea. Unele reale, dar, din pacate, ineficiente, altele inventate. Deja imi pot imagina scena: - Nu stiu sa repar un motor, dar stiu sa asortez rujul cu unghiile. - Nu stiam ca Pamantul se roteste in jurul Soarelui, dar stiu cine in jurul cui se invarte pe Dorobanti. - Nu stiu cum se muta tura pe tabla de sah, dar stiu sa mut mobila prin casa in asa fel incat sa circule chi-ul conform principiilor de feng shui. - Nu pot sa isi dea seama ca numarul 2500 (o pereche de pantofi) e mai mare decat 2000 (salariul), deci nu pot trage concluzia rationala ca nu isi pot permite acea pereche de pantofi! Nici ca 42 e mai mare decat 34, deci oricat s-ar chinui nu le va cuprinde rochia/ fusta/ pantalonii! Dar, lasa, ca stau excelent la capitolul "inteligenta emotionala". Ajunsi in acest punct, as vrea sa ne oprim putin si sa incercam sa deslusim acest mister, cel al inteligentei emotionale. Inteligenta emotionala este o alta inventie, o alta brasoava folosita drept argument in absolut orice tip de conflict doar pentru a-si motiva cumva existenta pe acest pamant, umbra facuta degeaba s.a.m.d. 1. Daca ii spui unei femei ca nu se pricepe la sporturi, iti va spune: "Da, dar nici tu nu te pricepi la starile mele. Nu stii cat de trista sunt cel putin o data pe luna." 2. Daca ii spui ca nu a parcat bine masina, iti va raspunde "Ai vazut ce trista era Gigica?". Tu vei protesta: "Ce legatura are bara asta indoita cu dramele Gigicai?". "Insensibilule, esti retardat emotional!". 3. Daca o rogi s-o lase mai usor cu mersul prin magazine, iti va raspunde ca ea nu face cumparaturi, ci face terapie prin shopping! Ati inteles? 4. Daca ii spui ca s-a ingrasat, va spune ca are un gol sufletesc si ca incearca sa suplineasca aceasta "lipsa" cu ciocolata si prajituri si ca, evident, numai tu esti de vina pentru ca, inapoiat emotional cum esti, nu ii umpli acel gol cu altceva, mai putin bogat in calorii. 5. In fine, daca ii spui ca joaca sah execrabil, atunci va spune ca totul e pe fond emotional, ca "se pierde" si de-asta face cele mai mari gafe, in plus "romburile" alea ciudate creeaza niste iluzii optice deloc spectaculoase, fapt ce are darul de a o irita peste masura. In plus o enerveaza si faptul ca sunt alb-negru, ca nu e "nici macar un pic de roz pe acolo? e posibil asa ceva?!". Ce nu inteleg eu: daca ele sunt atat de "inteligente emotional", cum se face ca tot ele sunt cele care stau prost cu nervii? Cum se face ca ele sunt vesnicele depresive, melancolice, sensibile? Cel putin de cinci ori pana la varsta de 30, femeile ameninta pe cineva cu sinuciderea. Rareori, o si izbutesc. Stiti cum e: nu stiu sa faca un nod ca lumea, nu stiu sa plonjeze bine, nu stiu nici ca un tub de vitamine le va crea, in cel mai rau caz, indigestie. Apoi, frecventa amenintarilor scade. Poate si din cauza ca si-au cam pierdut credibilitatea dupa primele 29 de tentative esuate. Una dintre definitiile inteligentei presupune adaptarea la mediu. Cu cat un individ se adapteaza mai bine la mediu, cu atat poate fi considerat mai inteligent. Or, bietele de ele par cele mai involuate fapturi. Probabil ca, daca noi am hotari sa ne mutam pe alta planeta, ele s-ar stinge incetul cu incetul, ar avea loc o extinctie progresiva. Ma tot gandesc la ultimele supravietuitoare. Pe o plaja pustie, doua femei jerpelite, cocarjate, tremurand de frig, delirand de foame, dar facand plaja sub un cer acoperit de nori. "M-ai mintit, umbrelele de dantela nu sunt impermeabile! Si nici n-a tinut focul ala facut din ghemotoace de haine demodate!". "Lasa ca nici tu nu esti mai breaza. Ai zis ca o sa putem sa omoram porcul mistret cu pila de unghii si de unde! Si ca ne putem bronza chiar si la ora asta! Si uite, s-a facut noapte si nici pomeneala de soare!".]]> http://www.flu.ro/articole/Coltul_Misoginului/Inteligenta_feminina_mituri_si_dovezi http://www.flu.ro/articole/Coltul_Misoginului/Inteligenta_feminina_mituri_si_dovezi Sunt multi cei care se plang de calitatea programelor tv de pe la noi. Ca sunt mostre de incultura si de vulgaritate. Ca se promoveaza non-valorile. Ca e plin de vedete de carton si de vedete porno. Cunoasteti meniul mai bine ca mine, probabil. Cei situati de cealalta parte a ecranului protesteaza: “Domne, noi dam ceea ce vrea publicul. Publicul vrea manele, dam manele. Publicul vrea telenovele, telenovele sa fie, sa curga lacrimile, sa urle femeile, sa se imbolnaveasca soacrele”. Sunt de acord cu ambele tabere. Pe undeva e un cerc vicios. Televiziunile comerciale ar suferi pierderi financiare daca ar ridica stacheta programelor, iar publicul poate ca pana la urma are ceea ce merita. Mai ca as zice "biet popor, dobitoc esti, mai dobitoc vei deveni". Dar nu voi face asta. Pentru ca, daca sunt putin atent, voi observa ca, totusi, trebuie separat cumva publicul acesta. Nu trebuie aruncata anatema cretinizarii asupra tuturor. Audienta trebuie separata pe sexe. De ce sa n-o spunem: femeile sunt cele care au adus asupra noastra dominatia telenovelelor, a OVT-ului, a Libertatii si Cancanului. Acestea sunt primele optiuni in materie de divertisment, de petrecere a timpului liber de la noi. Si, nu, nu imi spuneti ca ni se intampla asta pentru ca suntem saraci. In grila de programe, exista si Discovery, si Euro News si Eurosport, exista si programele de stiri. Cu toate astea, de acelea nu va impiedicati niciodata. Degetelul vostru nu apasa niciodata butonul corespunzator. Dar toate acestea sunt deja fapte binecunoscute. Exista insa cateva argumente care trebuie subliniate. Femeile au tot felul de nevoi. Nevoi marunte, nevoi cu sclipici, nevoi cu zurgalai, in fine, nevoi de toate felurile. Realitatea insa e inteleapta si nu le satisface. E bine ca se intampla asa pentru ca, altfel, asa cum zic batranii, cine stie unde am ajunge. Daca lumea arata asa cum arata cu niste femei frustrate, nici nu vreau sa-mi imaginez cum ar fi cu ele satisfacute, cu toate lucrurile modelate dupa chipul capricios al nazuintelor lor. Si cum stau ele chircite asa, nemultumite nevoie mare din sute de mii de motive, li se ofera ocazia unei evadari. Se deschide o usa catre cutia minunata a implinirilor. Episodul 2784 din Marimar sau Sclava Isaura sau Dromaderul cu trei picioare si o jumatate de mana Juan Armando. Cei care au inventat specia asta a serialului de televiziune au fost niste oameni geniali, niste misogini cu siguranta. Gospodina de 45 de ani, eleva turmentata de 15, carierista care nu reuseste sa promoveze, ele toate se simt victime. Nu este nicicand vina lor pentru statutul pe care il au. Eroina de telenovela este si ea o victima, biata caprioara cu ochii umezi, haituita si oropsita de o lume rea, inselata de barbati si maltrata de soacre. Intre gospodina, eleva si carierista, pe de o parte si eroina ingenua, pe de alta, se naste, pe loc, de la prima vedere, o relatie de dependenta. Spectatoarele noastre rezoneaza cu suferintele imaginare ale celei de pe ecran, sperand totodata o izbavire. Sperand ca si Ionel al lor va aparea intr-o buna zi intr-un Cayenne, ca le va duce in vacanta la Acapulco, ca o va inchide pe maica-sa la un azil de batrani, le va finanta o liposuctie, un botox, o maslina, o atentie si le va transforma in zane. Iata asadar valoarea compensatorie pe care o au telenovelele pentru fiinta feminina frustrata, ce roade telecomanda de emotie in timpul vizionarii. Telenovelele sunt un adevat balsam pentru vietile ratate. Mai exista un gen de programe intens urmarite de femei: cele de pe OTV. Veti rade poate, dar de cand cu cazul Elodia, in orice pensionara s-a trezit un instinct detectivistic deosebit. Femeile au inceput sa se simta importante. Diaconescu le-a aruncat un os sanatos, mirosind a inselaciune, crima, furt si adulter, iar ele s-au repezit hamesite, dand din coada ca viata lor are un sens in sfarsit. S-au lansat mii de ipoteze si fiecare telespectatoare a rezolvat cazul de mii de ori in capsorul ei sarman. Ne-am trezit inconjurate de armate de sherlock-hoalmse. OTV-ul prosteste cu iluzia ca te face mai destept. “L-am mirosit de la inceput pe Cioaca ala! Pai pe cine credea el ca prosteste? Eu am vazut multe la viata mea, mama!”, imi spunea intr-o zi o vecina cu autoritatea unui procuror general. Asadar, OTV-ul a crescut self-esteem-ul femeii romance. Ciudat sa vezi pe ce se bazeaza o solida incredere in sine, nu? Scandalul, capetele sparte, sotii prinsi cu pantalonii in vine aflati in vecinatatea unei femei care nu e declarata oficial ca fiind "jumatatea lor", “divele” care se paruiesc, se injura, replicile urlate, strigate, toate acestea aduna ciorchinii de femei in fata televizoarelor. Si au un dar, un talent ascuns de a otv-iza totul. Cine credeti, de pilda, ca l-a facut "Briliant" pe Mutu desi baiatul nu a confirmat niciodata "stralucirea" jocului sau pe teren? Vreo redactorita marunta careia i s-a parut sexi barbatul acela imbracat in galben si dat cu gel! In concluzie, va propun sa nu procreati cu romance. Altfel riscati sa aveti odrasle care, la 10 ani, nu deosebesc un castravete de un pietroi si pe doamna educatoare de un preot travestit! Mai bine niste ghaneze vanoase sau niste pigmee obediente! Macar ele nu se uita la televizor!]]> http://www.flu.ro/articole/Coltul_Misoginului/Spune_mi_la_ce_te_uiti_ca_sa_ti_spun_cine_esti_ http://www.flu.ro/articole/Coltul_Misoginului/Spune_mi_la_ce_te_uiti_ca_sa_ti_spun_cine_esti_