http://www.flu.ro/rss/Controverse Articolele din categoria Controverse ro-ro Copyright Flu.ro Wed, 17 Mar 2010 07:03:26 +0200 180 0 1 2 3 4 5 6 7 8 19 20 21 22 23 http://www.clubafaceri.ro/i/partners/siglaflu.jpg http://www.flu.ro/rss/Controverse De vreo cinci zile, un clip face furori in lumea muzicala. Se rostesc cuvinte mari despre el, se spune inclusiv ca ar revolutiona lumea clipurilor, cam cum a facut-o "Thriller" la vremea lui. In cazul in care nu va numarati deja printre cei 17 milioane de spectatori de pe youtube si cei peste 75 000 de comentatori, este vorba despre piesa Telephone, cantata de Beyonce si Lady Gaga. Deja cand apare Gaga in propozitie, ne asteptam la rasturnari de tabuuri, la scandalos, la imoral, amoral, sau cum vreti sa-i spuneti. Si totul devine cumva previzibil. Lumea showbizzului functioneaza, dincolo de stralucirea – reala sau nu – pe care o propovaduieste, si pe soc. Consumatorul trebuie lovit cumva in sensibilitatea lui, in setul de valori pe care-l poseda, oricat de subred ar fi el. Altfel, risti ca artist sa treci neobservat. Gaga a inteles asta foarte bine si aplica reteta cu succes de vreo cateva editii ale premiilor muzicale. Mi-am imaginat mereu ca e foarte greu sa fii in pielea ei. Pentru ca, dupa ce sochezi o data, de doua ori, de trei ori, lumea deja se obisnuieste. Stiti cum e, avem o incredibila capacitate de adaptare la tot felul de anomalii. Intre tinute ca desprinse din cele mai fanteziste filme sf, mai arunca un zvon. Cum ar fi acela ca e hermafrodit. Publicul se hraneste o vreme cu asta, insa tot el e cel mai vorace animal de pe Terra si Gaga trebuie sa se reinventeze, sa arunce cate ceva nou mereu. Acum s-a aliat cumva cu Beyonce. Care parea o fata destul de sanatoasa, emitea un "vibe" pozitiv, avea grija sa nu se invecineze cu patologicul in vremea cand Lady Gaga jongla cu el. Fiecare dintre cele doua popularizau un anumit model de feminitate. In timp ce blonda dadea un aspect glam lucrurilor calificate drept "deviatii", Beyonce propunea mai degraba ceva cuminte. Femeie puternica, femeie sexi, dar femeie sanatoasa. Unduiala soldurilor, mandria femeii care se afisa drept autonoma si independenta, care-si asuma formele pline fara sa mai cada prada capcanelor intinse de modelul femeii silfide, androgenizate, promovat de industria modei, nimic din toate acestea nu anunta extravaganta colaborare cu Lady Gaga. Si piesa aceasta este tot un manifest de power woman. La nivel declarativ cel putin, se vrea si un manifest impotriva tendintelor consumeriste ale societatii actuale. Gaga poarta cutii de Diet Coke pe post de bigudiuri, fast food-ul este si el prezent, iar ochelarii de soare sunt fabricati din tigari. Ca si in Poker Face si Paparazzi, Gaga face parada unei mode indraznete, ultrasexualizate. Costumatiile se schimba si, slava peliculei care tine vreo 9 minute, ocaziile nu lipsesc. Clipul ia forma unui scurt-metraj unde fundalul sonor nu este permanent. Inchisoarea in care Lady Gaga este azvarlita este populata de fiinte semi-dezbracate, afisand o feminitate agresiva. Avem si batai intre detinute, dar si escaladari ale gratiilor. Momentele coregrafice mi-au amintit cumva de Chicago. Si acolo admiram o multime de detinute care jurau razbunare eterna speciei masculina. Avem inclusiv o imagine blurata a sexului supervedetei Gaga. Urmata de comentariile gardienelor: "See, I told you she didn’t have a dick" – facand aluzie la zvonurile legate de hermafroditismul cantaretei, pe care ea insasi le-a alimentat si de care, iata, se dezbara acum. Tinte, piele neagra, lanturi, sarut lesbian, ochelari din tigari fumegande, toate acestea au un glam si incanta vizual. Pop, sa fie, dar agresiv, va rugam! Lady Gaga este scoasa din inchisoare pe cautiune de Beyonce, zisa si Honey B., iar dialogul lor din masina reproduce unul de tip Tarantino. Omagiu? Urmeaza apoi, tot in stilul aceluiasi regizor, razbunarea. Iar spre final si ceva cu aroma de "Thelma and Louise". Ok, imagini cu impact puternic, violenta, costume fabuloase, montaj excelent, simboluri ale culturii pop, kitsch glamoros – avem de toate. Mai ca m-ar convinge guerrilla lor muzicala daca n-as asculta versurile. Trec peste faptul ca melodia in sine este subtirica. Cineva sa ma lamureasca si pe mine: Lady Gaga e atat de suparata pentru ca e sunata prea des? Din acest motiv porneste ea razboiul acesta, din acest motiv expulzeaza orice posibil mascul si il otraveste pe baiatul acela in cafenea? Nu e usor disproportionata reactia? Just a second; it's my favorite song they're gonna play and I cannot text you with a drink in my hand, eh? You shoulda made some plans with me; you knew that I was free And now you won't stop calling me I'm kinda busy Stop callin', stop callin'; I don't wanna think anymore!; I left my head and my heart on the dance-floor Stop callin'', stop callin; I don't wanna talk anymore!; I left my head and my heart on the dance-floor Sa ne intelegem: nu indrazneala e deranjanta. Nici macar nu stiu daca e vorba de asta. Caci, dupa Vogue al Madonnei, orice pare cuminte. Inclusiv marea ei emulatoare. Madonna venea intr-adevar sa darame niste prejudecati. Acum Lady Gaga e ca viteazul postbelic. Nu prea a mai ramas nimic de daramat pe aici si cred ca cineva ar trebui s-o anunte si pe ea. Dupa asa "display" de sexualitate descatusata, de zale, tinte, piele, look-uri sado-masa, costume stilate, reinterpretari ale trendurilor din ultimele decenii, imi vine sa intreb: "Is that all you can, Lady Gaga?”" Astept clipul cu bombe, explozii, mutilari genitale pe motiv ca i s-a agatat dresul la coafor!]]> http://www.flu.ro/articole/Controverse/Lady_Gaga_feat_Beyonce_cu_cine_se_lupta_fetele_astea_ http://www.flu.ro/articole/Controverse/Lady_Gaga_feat_Beyonce_cu_cine_se_lupta_fetele_astea_ Intr-o dimineata de vineri, eram la CEC. Cand sunt la CEC, cercetez mereu manichiura doamnelor de la ghisee. Este mereu interesanta. Cand se mai intampla sa fie si coada, fraternizez cu soarta trista a gardianului care sta in picioare opt ore pe zi si caruia probabil regulamentul ii interzice sa intre in vorba cu cei veniti pe acolo cu diferite treburi. Incep sa ma simt deodata George Costanza si mai am putin si-l intreb daca nu vrea un scaun. N-o fac pentru ca mi-e teama ca isi va pierde locul de munca si pe vremea asta... La CEC, nu te simti client nici macar acum. Simti ca esti cu “treburi”. Atmosfera pastreaza un amestec de institutie de stat cu una privata, dar inca nesigura pe picioarele ei si care plange inca dupa vremurile de mult apuse. CEC-ul este forma bancara a nostalgiei. Nostalgie financiara, numele tau e CEC! Asa, si cum stateam eu la coada, urmarind mai o manichiura, mai o discutie, la un alt ghiseu face pasul regulamentar in fata un batranel. Care ii intinde “doamnei” din fata buletinul. Era chiar un buletin, din acelea gri, de pe vremuri, cu paginile ingalbenite. - Stiu ca e cam uzat, dar seamana cu proprietarul, zice sugubat batranul. Functionara intinde mana si-l apuca usor, cu varfurile degetelor, abia mascandu-si repulsia, de parca ar fi pascut-o o contaminare nevazuta. - Mda, ar cam fi cazul sa-l schimbati. - Stiu, zice batranelul. Dar il am de 34 si ani si ma gandesc ca, daca as lua unul nou, nu ar mai fi timp pentru mine invat pe dinafara seria si numarul. – tot pe ton de gluma. - Trebuie sa-l schimbati! Nu se poate sa stati cu el in halul asta! Uite, zboara paginile din el! In acel moment, “treaba” mea la CEC se terminase si a trebuit sa parasesc scena intrebandu-ma cum e posibil sa se adune atata acreala si atata insensibilitate intr-un trup firav de femeie. Batranul acela isi anunta, intr-un mod amuzant, a la legere, inevitabilul sfarsit. Glumea cu propria-i conditie, iar varsta il face sa simta poate mai acut decat pe noi, ceilalti, faptul ca impartim toti aceeasi soarta. Facea o legatura intre evidenta populatiei si obsteasca iesire din scena. Iar functionara i-a raspuns nu in calitatea ei umana, ci in cea de rotita a unui sistem. Rotita stoarsa de umanitate pentru a se invarti cat mai eficient. Este absurd cum am ajuns sa cream atatea institutii si servicii menite sa ne usureze existenta, sa ne faca viata mai placuta, mai suportabila. Si, in acelasi timp, este incredibil cum tocmai aceste accesorii de care incercam sa ne servim au ajuns sa ne-o complice atat de mult. Moartea este un lucru trist. Insa s-o auzi enuntata intr-o sala plina de ghisee, pe un asemenea ton, te poate inmuia mai mult decat de obicei. Poate si datorita faptului ca se intampla intr-un mediu in care nu te astepti sa ai astfel de surprize. Marturisesc ca am iesit de acolo cu ochii intepandu-ma. In acelasi timp insa, pumnii mi se inclestau de furie din pricina functionarei ceva mai seci ca o piatra din Sahara. M-am gandit apoi ca toti ne construim niste platose, ca nu avem cum sa mai functionam fara mecanisme de desensibilizare. Stiu ca exista meserii, precum cea de medic, de politist sau psiholog, in care sunt absolut necesare. Nu ma gandisem insa ca una dintre urmari ar putea fi acrul acela scuipat in cuvinte atunci cand cineva ne face o marturisire cat se poate de dificila, de incomoda. Chiar si atunci cand ea vine insotita de fluturarea gratioasa a unui ton jovial. Mi-a parut rau sa constat ca functionara n-a fost la inaltimea batranelului din niciun punct de vedere. Nici in ceea ce priveste calitatea umana, nici in ceea ce priveste spiritul. Caci din aceasta perspectiva, cucoana cu manichiura cu strasuri parea mult mai aproape de moarte decat batranelul. Acesta era capabil de autoironie si, credeti-ma, e o mare calitate. Pe cand ea, ce umanitate mai pastra in spatele monitorului ei si a tacanitului pe taste? Cu atatea retele sociale, forumuri, cluburi, asociatii si organizatii, suntem din ce in ce mai putin capabili sa socializam, iar capacitatile noastre de empatie tind catre zero. Cineva imi spunea zilele trecute ca si-a construit, in mod constient, un mecanism de izolare fata de lumea din jur. Si ca se simte protejat. In coconul lui, nimic rau nu i se poate intampla. Se simte izolat de plebe si de suferinta. Boala, agresiunea, violenta, saracia din jur sunt niste lucruri dezagreabile cu care nu vrea sa aiba de-a face. Probabil acelasi lucru si-l propusese si functionara de la CEC. Ceea ce nu stiu oamenii cu platose este cat de fragile sunt acestea si cat se inutile se pot dovedi in anumite circumstante. Ele pot rezista unui razboi nuclear, dar o insulta, o vorba rea, indiferenta cuiva important le pot narui ca pe niste armuri de nisip ce se prabusesc odata ce apa ce le tinea legate s-a evaporat. Daca te dresezi intru insensibilitate, poti sa mai ai totusi parte de surprize. Si sa nu stii sa le faci fata.]]> http://www.flu.ro/articole/Controverse/Povesti_de_dupa_amiaza_intr_un_sediu_CEC_de_cartier http://www.flu.ro/articole/Controverse/Povesti_de_dupa_amiaza_intr_un_sediu_CEC_de_cartier Codul estetic are multe chipuri in functie de tara, comunitatea sau etnia care-l adopta. Cel mai des facem referire – cu un zambet ironic in coltul gurii – la formele rubensine. Ne amintim apoi de picioarele maltratate ale chinezoaicelor pentru a ramane la dimensiuni infantile. Sau de recorduri precum cel stabilit de femeia cu cea mai mica talie din lume, vreo 30 si ceva de cm, daca nu ma insel. Apoi, in lumea occidentala, masura 0 este idealul dupa care tanjim, insa in acelasi timp intelegem ca o greutate atat de mica nu este prea sanatoasa, ca anorexia poate fi fatala, ca standardele impuse de moda duc la grave dezechilibre alimentare. In timp ce incercam sa mentinem o greutate sanatoasa, intre sub- si supra- ponderabilitate, in alte parti ale lumii, obezitatea este caracteristica principala a unei femei atragatoare. Acest lucru se intampla in Mauritania. In Mauritania, fetitele sunt trimise in ferme de ingrasat. Lor li se spune ca, atunci cand se vor intoarce, vor fi niste femei frumoase. Ca vor cunoaste alte fete si vor manca dulciuri. Taberele sunt organizate undeva in desertul Sahara, in locuri izolate. Si asa cum unii sunt supusi la munca silnica, in lagare, aici fetele trebuie sa manance. Si sa manance. Si iar sa manance. Practica aceasta sinistra a mancatului intensiv poarta numele de leblouh. La micul dejun, fetele servesc cantitati imense de lapte de capra, couscous uleios si un amestes de cereale cu apa. Ele sunt supravegheate si batute daca refuza hrana. Iar daca vomita, sunt puse sa manance ceea ce au eliminat. De unde aceasta perceptie pentru obezitate ca semn al frumusetii? Se pare ca originile sunt vechi. Maurii veniti aici in urma cu secole au impamantenit idealul acesta intrucat, pentru ei, o sotie obeza era marturie a prosperitatii barbatului. In timp ce restul populatiei murea de foame intr-o tara desertica, cei care-si permiteau sa manance cat sa ajunga obezi erau admirati si respectati. Pana de curand totusi, existau anumite semnale cum ca idealul de frumusete incepea sa se schimbe. In 2003, o campanie finantata de guvern milita impotriva abuzurilor asupra copiilor si avertiza in legatura cu riscurile pe care obezitatea le reprezinta pentru sanatate. De asemenea, influenta occidentala care a inceput sa patrunda prin intermediul muzicii pop si a posturilor de televiziune frantuzesti incepea sa se faca simtita, iar femeile incepeau sa tina diete. Insa in 2007-2008, odata cu lovitura militara care a adus la putere o junta, progresul inregistrat a fost sistat. Noua oranduire propovaduieste intoarcerea la traditii. Care presupun ca femeia sa stea acasa, sa faca copii si sa fie pentru sotul ei un pat moale si confortabil. Ar trebui remarcat faptul ca doar femeile sunt obeze, barbatii fiind mai degraba slabi. Traditia in Mauritania presupune ca femeia trebuie sa fie obeza. Barbatii de aici gasesc ca straturile adipoase care se revarsa sunt atragatoare. Iar asociatiile non-guvernamentale dau niste cifre ametitoare: 50-60% dintre fetele din mediul rural si 20-30% din mediul urban sunt hranite fortat. Pentru fiecare fata trimisa in “tabara”, proprietarii afacerii incaseaza echivalentul a 155 de dolari. Fetele ajung sa aiba un aport caloric de 14000-16000 de calorii pe zi, in timp ce necesarul pentru varsta lor este de 1500. In cazul celor care se ingrasa lent sau greu, se apeleaza inclusiv la portii intregi de grasime animala pura. Calaii acestor stabilimente sustin ca tot ceea ce fac este pentru binele fetelor care ar ramane nemaritate fara aportul lor pretios. Atunci cand fetele nu sunt trimise in tabere, un fel de “specialista in ingrasare” vine la domiciliu. Ironia face ca Mauritania sa se afle pe un continent asociat, in mod traditional, cu inanitia, cu populatii intregi care mor de foame. Obezitatea fortata nu este singura problema a acestor fete, ci se leaga de alta. Ele sunt fortate, in majoritatea lor, sa se marite intre 12 si 14 ani. Cumva cele doua sunt legate: fetele obeze par mai mature decat varsta lor reala si astfel apte sa ramana insarcinate si sa nasca. O fata zvelta este o rusine pentru familia ei si ii va fi aproape imposibil sa se marite. Cum arata idealul feminin aici: abdomenul unei femei trebuie sa se reverse, coapsele trebuie sa fie enorme, iar gatul trebuie sa fie si el acoperit de grasime. Semnul suprem al frumusetii insa il constituie insa vergeturile de pe brate. Daca la intoarcerea din tabara, fetele au vergeturi pe brate, parintii vor plati o suma in plus, ca un fel de bonus. Cele care au ajuns la acest ideal traiesc cumva intre revolta si resemnare. Pe de o parte, se plang de faptul ca gafaie atunci cand merg, ca nu se pot misca, ca se simt rau si au tot felul de probleme de sanatate, iar pe de alta se tem ca barbatii nu le-ar placea la niste dimensiuni normale. Fiind obeze, simt ca au in posesia lor un instrument cu care sa domine. Si nu e vorba numai de barbati. Ci de faptul ca ar fi respinse de intreaga comunitate, ar pierde respectul tuturor daca ar decide sa-si schimbe dieta. Mentalitatea da totusi semne de schimbare, insa din pacate numai in randul paturii extrem de subtiri aici a femeilor educate si care se intretin singure. Procentul lor este insa extrem de mic, aproape insignifiant. Ciudat este ca, desi situate in polul opus al practicilor occidentale, anumite elemente sunt comune celor doua lumi atat de diferite intre ele. De exemplu, si in Mauritania, ca si la noi, femeile apeleaza la medicamente cu efecte adverse extrem de periculoase in legatura cu care nu au informatii sau, daca au, aleg sa ignore semnalele de alarma. Sigur, rezultatul scontat este diferit: la noi, pierderea de kg, la ele, acumularea. S-a dezvoltat o piata neagra extrem de prospera, iar femeile ajung sa ia hormoni folositi in cresterea de camile si de gaini si steroizi. Stiinta farmaceutica pusa in slujba unor practici de un primitivism atroce. Cand am citit despre aceste practici si despre un ideal de frumusete care mutileaza femeia, ii rapeste dreptul la viata, la sanatate, m-am intrebat cum de mai e posibil asa ceva in secolul nostru. Apoi, mi-am dat seama, ca desi procentele nu sunt asemanatoare ca amploare, si in lumea noastra femeile continua sa se mutileze pentru un ideal si, si mai grav, exista o intreaga industrie care face ca abuzurile lor comise impotriva propriilor corpuri sa para legitime. Asadar, in unele privinte, pastrand proportiile, semanam destul de mult cu Mauritania.]]> http://www.flu.ro/articole/Controverse/Femei_fortate_la_obezitate http://www.flu.ro/articole/Controverse/Femei_fortate_la_obezitate Vine 8 Martie desi nu s-ar zice uitandu-ma la ninsoarea de afara. Stim toate ca 8 Martie este ziua internationala a femeii. Insa a carei femei? Ce gen de femeie celebram acum avand in vedere multiplele ipostaze in care ne putem regasi? Sa aruncam o scurta privire in istorie si sa vedem de unde vine sarbatorirea femeii in aceasta zi. La inceput de secol XX, in 1908, gasim 50 000 de femei care marsaluiesc pe strazile New Yorkului, cerand un program mai scurt de lucru, salarii mai bune, macar apropiate de cele ale barbatilor, si drepturi de vot. Din 1909 pana in 1913, Ziua Nationala a Femeii, cum era numita atunci, este sarbatorita in SUA pe data de 28 februarie in conformitate cu declaratia Partidului Socialist American. In 1910, o a doua Conferinta Internationala a Femeilor Muncitoare a avut loc la Copenhaga. Aici, Clara Zetkin, o personalitate de marca a Partidului Social-Democrat German, a venit cu ideea unei Zile Internationale a Femeii. Ea a propus ca, in fiecare an, in toate tarile, sa aiba loc acea celebrare in aceeasi zi. La respectiva intrunire, au participat femei din toata lumea, reprezentand sindicate, partide socialiste, uniuni de tot felul, iar printre ele se regaseau si primele trei femei alese in Parlamentul Finlandez. Mda, nordicii se pare ca au stat mereu mai bine la capitolul emancipare si drepturi. Propunerea Clarei Zetkin a fost aprobata in unanimitate. In urma acestei decizii, Ziua Internationala a Femeii a fost sarbatorita in Austria, Danemarca, Germania si Elvetia pe 19 martie. In acea zi, s-au organizat manifeste prin care femeile isi reclamau dreptul la munca, la educatie, dreptul de a detine functii publice si incheierea discriminarilor de orice gen. O saptamana mai tarziu, pe 25 martie, 140 de femei new-yorkeze aveau sa-si piarda viata intr-un tragic accident de munca. Majoritatea erau de etnie italiana sau evreiasca. Acest eveniment a atras atentia asupra conditiilor in care munceau femeile la acea vreme. Femeile din Rusia si-au serbat ziua pe 13 februarie 1913. Celebrarea lor a avut si rolul unui manifest pentru pace. In urma unor tratative, Ziua Internationala a Femeii a fost stabilita pentru 8 martie. Si asa a ramas de atunci. In 1914, femeile din mai multe tari europene au militat impotriva razboiului pentru ca, in 1917, rusoaicele sa iasa pe strazi si sa ceara “paine si pace” in numele celor doua milioane de soldati morti in lupta pana la acel moment. Greva lor a continuat pana cand, patru zile mai tarziu, Tarul a abdicat si noul guvern a garantat femeilor dreptul de a vota. Ziua in care a debutat protestul lor a fost ziua de 8 martie. Asadar, sarbatorim 8 martie azi in principal pentru ca niste nebune frumoase si curajoase au iesit pe strazi si si-au cerut drepturile. Ar trebui sa fim constiente si recunoscatoare pentru sacrificiul acelor femei. Probabil ca, obisnuite cu societatea libera in care traim azi, suntem tentate sa uitam. Si o facem mult prea usor. As dori sa va reamintesc semnificatia acestei zile. 8 Martie nu inseamna ca trebuie sa primim flori de la niste barbati misogini in restul de 364 de zile ale anului care isi aduc aminte in cea de-a 365-a zi cat de mult insemnam si cat de valoroasa este feminitatea noastra. Nu inseamna ca trebuie sa ne imbracam dragut si sa zambim ca sa dam bine in poze. Nu inseamna ca trebuie sa pretindem cadouri si sa ne uitam urat daca ele intarzie sa apara. Nu ele ne valideaza. Si, cu siguranta, nu inseamna ca trebuie sa mergem la striptease. Apropos, nu am sa inteleg niciodata apetenta unor anumite femei pentru acest gen de spectacol. Sa fie o razbunare? Dupa ce perioade intregi, am fost reduse la stadiul de obiecte sexuale, sa incepem sa-i tratam acum la fel? Ca pe niste frumoase halci de carne in niste slipi minusculi? Desi, daca stau sa ma gandesc, din imaginile pe care le-am vazut, tot barbatul pare sa fie vedeta. Femeia este aleasa dintr-o multime si pusa pe un scaun, iar respectivul – care poarta uneori numele pompos de dansator – isi perinda prin fata ei zona genitala simuland un sex oral al carui beneficiar este tot el. Ma gandesc la rusoaicele acelea care militau in zapada moscovita. Si la un foarte probabil dezgust pe care l-ar simti ele la vederea acestui mod de sarbatorire. Si daca voi credeti ca batalia s-a sfarsit si ca putem celebra acum victorii trecute – oricat de vulgare ar fi manifestarile pe care le adoptam – eu zic sa va mai ganditi o data. E de ajuns sa pronunt cateva substantive: Irak, Somalia, vanatoarea de vrajitoare, circumcizia feminina, traficul de carne, mutilarile, violenta. Sau, mai aproape daca vreti, Romania. In fotografie: detaliu dintr-un monument din Ottawa ridicat in forma de tribut adus lui Nellie McClung, Irene Parlby, Emily Murphy, Louise McKinney si Henrietta Muir Edwards. Aceste cinci femei sunt cunoscute sub numele de Cele Cinci Faimoase. In 1929 ele au castigat un proces in instanta cunoscut sub numele de “Cazul Persoane”, in urma caruia a fost emisa o lege in care se stipula ca femeile sunt persoane. Acest act a facut ca pentru locurile din Senatul Canadian sa poata candida si femeile. Monumentul le arata pe cele cinci celebrand victoria obtinuta.]]> http://www.flu.ro/articole/Controverse/Un_8_Martie_lipsit_de_flori_Un_8_Martie_altfel http://www.flu.ro/articole/Controverse/Un_8_Martie_lipsit_de_flori_Un_8_Martie_altfel In societatea noastra, se intampla aberatii colosale, care incalca orice norme. Avem, cel mai bun si cel mai “inalt” exemplu, un presedinte care nu sfieste sa loveasca un copil in public si care, apoi, prezinta sub titlul de “bila alba” faptul ca nu l-a lovit in plex. Un presedinte votat, reconfirmat ulterior faptei, de noi ceea ce ma face sa cred ca e ceva profund in neregula, profund viciat la acest popor. Asa stand lucrurile, n-ar fi trebuit sa ma mai mire declaratia lui Tudorel B. Butoi Severin, Sef al laboratorului psihologic de detectie a comportamentului simulat – Serviciul criminalistic – Politia Capitalei. Intrebat de catre reportera Realitatea daca femeile se pot apara in vreun fel de agresori, acesta a dat un raspuns absolut halucinant: “Femeile pot si trebuie sa fie prudente. Femeile trebuie sa stie cum se urca in lift si sa nu ne napadeasca pe noi ca au fost violate in lift, cand si cu cine... Sa stie sa umble pe carari care sunt luminate si care sunt populate, sa nu bata ca exploratorii in miez de noapte parcurile si sa vina apoi la adresa politiei ca au fost violate. Sa stie cu cine intra in discutii si cu cine accepta relatii si asa mai departe. Comportamentul asta de lelita balcanica, din pacate, cu exceptia acestor victime, care nu au dat dovada de el, este caracteristic pitipoancelor si ele devin victime pentru ca sunt victime de tip provocator mare majoritate din ele.” Aceasta este opinia si exprimarea unui om cu studii si specializat in psihologia judiciara, a unui om cu, din cate am vazut pe site-ul dumnealui, multe lucrari publicate. Nu este un vajnic nea Ghita care emite filosofia deprinsa la “scoala vietii” dupa ce si-a incheiat programul si bea si el, un pahar, cu baietii. Nu este un roman verde, bine educat la scoala misoginismului autohton, transmis din tata in fiu, fara gres. El este un specialist, iar parerea i-a fost ceruta in calitatea conferita de profesia sa. Iar el nu este specializat in horticultura, nici in cresterea animalelor sau in marketing. Ci chiar in psihologie. Domnul Tudorel Butoi scuza, la nivel inalt, proasta educatie a unui popor intreg. A unei natii de barbati care se cred indreptatiti sa fluiere, sa pipaie si sa “incurajeze” cu voce tare orice domnisoara in fusta mini. Sau orice temerara inconstienta care comite imprudenta, tipica “pitipoancelor” – din cate inteleg – de a merge noaptea prin locuri in care Primaria n-a catadicsit sa puna felinare. Ceea ce Tudorel Butoi pare sa nu stie si ar trebui sa stie este ca violatorii nu sunt manati tocmai de apetitul sexual care ar putea sau nu sa fie stimulat de o prezenta feminina. Psihologii au stabilit de mult ca violul nu are legatura cu sexul, ci doar cu agresiunea. Iar violatorii isi aleg victimele dorind sa stabileasca un raport de forte, un raport care sa le confere o pozitie de superioritate. Dincolo de sfaturile parintesti si care atesta o pregatire de “flacau” balnanic pe masura, domnul in cauza se arata excedat de numarul de femei care “napadesc” in sediile de Politie pentru a depune plangeri impotriva violatorilor. Tudorel Butoi mai are putin si ne spune ca asa merita sa pateasca inconstientele care nu stiu sa, hmmm, urce in lift. Ma simt jignita. In calitatea mea de potentiala victima. In calitatea mea de potentiala “pitipoanca”. Asta face domnul Tudorel Butoi, acuza femeile victime ale violurilor si gaseste scuze infractorilor. Le acorda un fel de circumstante atenuante. Gandul ca o asemenea persoana este in randurile politiei ma ingrijoreaza si ma face sa-mi pun semne de intrebare serioase privind modul in care opereaza aceasta institutie. Ma mai face si sa banuiesc ca femeile nevoite sa apeleze la ajutorul ei continua sa fie umilite si in sectiile de politie, mai ales daca au ghinionul sa dea peste un politist cu asemenea opinii. Mai multe ONG-uri au reactionat si au depus o sesizare la Consiliul National pentru Combaterea Discriminarii impotriva declaratiilor ofensatoare si discriminatoare ale domnului Tudorel Butoi. Chiar n-ar trebui sa ma mai mire sau sa ma indigneze ceva. Asa aflam de ce multe femei continua sa se simta vinovate dupa o agresiune. De ce atat de multe femei tac. De ce au gustul acela amar al vinovatiei. Pentru ca exista fiinte ca Tudorel Butoi. Care cultiva in ele, inca din adolescenta, ideea ca ele sunt de blamat pentru ceea ce li se poate intampla. Speram insa ca aceste exemplare nu fac parte din politie si cu atat mai putin nu poarta titluri universitare sau de expert in psihologie judiciara. Eu nu imi doresc ca domnul sa-si ceara scuze. Sau sa nege ce a spus. Ar fi doar un gest formal. Eu imi imaginez ce s-ar intampla intr-o lume normala: domnul Tudorel Butoi ar demisiona. Nu este posibil sa gandesti astfel si sa fii in tabara care se presupune ca apara victimele si le face dreptate. Ce dreptate mai pot eu astepta din partea lui Tudorel Butoi? O pitipoanca.]]> http://www.flu.ro/articole/Controverse/Nu_stim_sa_urcam_in_lift_E_logic_sa_fim_violate_ http://www.flu.ro/articole/Controverse/Nu_stim_sa_urcam_in_lift_E_logic_sa_fim_violate_ Ma recunosc ca persoana dependenta. Am mai multe vicii, unele care “dauneaza grav sanatatii”, altele mai putin sau nu ma afecteaza fizic, ci la alte nivele. Cel mai evident dintre ele este fumatul. Viata mea nu se mai traduce in ore, ci in pauze de tigara. E trist, stiu. Dar mai exista in jurul meu si alti dependenti. Asa ca am sa-mi indrept atentia asupra lor sa nu se simta neglijati. Dependentii de tehnologie O, triste fapturi claustrate in fata calculatoarelor. Oameni care-si completeaza viata cu pigmenti fabricati online. Oameni care nu mai vad iarba de afara si prefera sa o admire in photoshop unde parca verdele e mai intens decat cel natural si unde femeile sunt mai frumoase decat cele de pe strada. Oameni mereu conectati, cu conturile de facebook si twitter atarnandu-le greu de gat. Oameni care nu stiu ce-au facut in vacanta pana nu uploadeaza pozele in conturile de pe retelele sociale. Oameni care nici macar nu-si simt singuratatea pentru ca sunt prea ocupati sa-si numere sutele de prieteni care n-au chipuri si probleme, ci profile, de pe facebook. Tot la categoria prieteni intra si diversele cluburi, firme si magazine online. Oameni care-si pun gps in masina intrucat ratacirile inseamna doar timp pierdut si nu mai au apetenta pentru descoperiri facute dupa coltul strazii nici macar atunci cand sunt in vacante. Oameni care nu mai trebuie sa adreseze intrebari necunoscutilor pentru a afla cum sa ajunga intr-un anumit punct. De ce sa vorbesti cand poti sa dai un simplu “search”. De ce sa bajbai cand traseul iti apare pe ecranul atoatestiutor din masina personala. Oameni care primesc vaci si oi virtuale, flori si zambete virtuale, si carora toate astea le par cumplit de “dragalase” in timp ce uita incet, dar sigur, cum miros zambilele. Oameni care fac sex virtual pentru ca acesta nu e datator de boli si te scuteste de efortul seductiei. Oameni carora le-a crescut in palma un telefon mobil sau carora tumorile iau forma bizara a unui hand's free. Oameni care nu mai au secrete caci nu mai au ce ascunde. Oameni care tin sa spuna tuturor ce fac ei in fiecare moment al zilei. Oameni in perpetua nevoie de “status message”. Pentru ca altfel toate momentele ar pieri, inghitite in negura uitarii. Oameni care creeaza arhive inainte sa aiba ce arhiva. Inregistrarea, documentul, fisierul, cuvantul scris, filmarea, clipul preceda ontologicul, preceda trairea amanata la nesfarsit. Ne compunem istoria fara s-o traim. Dependentii de obiecte Oameni care-i percep pe ceilalti ca proprietate. Oameni care arunca in jurul celorlalti gratii si catuse carora le dau nume pompoase precum “angajament” si “implicare”. Oameni care jura mult si pe orice. Foamea de ceilalti, foamea de trupuri, iubiri innoroite care nu elibereaza, ci transforma orice fiinta in sclav. Oameni care urca pe spinarile celorlalti ca pe niste trepte. Oameni pentru care femeia e doar un vagin, oameni pentru care barbatul e doar un penis, preferabil cat mai mare, cat mai performant, cat mai rezistent. Cel mai bine, sa fie un vibrator cu baterii ecologice. Oameni carora munca le da acel simt al realitatii fara de care ar fi pierduti. Oameni care vor mereu sa invinga pe cineva si mai putin sa castige. Oameni pentru care nu conteaza atat victoria, cat mirosul umilintei celuilalt. Oameni care se hranesc cu esecurile altora. Oameni care isi umplu camarile si garajele, oamenii care fac dintr-un dressing opera vietii lor. Oameni pentru care un cos de cumparaturi plin reprezinta apogeul saptamanii, iar un cos gol infrangerea suprema. Oameni care fac din shopping o vanatoare de trofee pentru care sezonul nu se incheie niciodata. Dependentii de fericire Oameni care mananca senzatii, pastilatii, nepastilatii, fumatii, nefumatii, houserii, dependentii de cocaine, de adranaline si de reviste de lifestyle, obsedatii de organic, bio si ecologic, cei care uita de fapt misiunea pentru care s-au inrolat si o transforma in cu totul altceva, intr-un titlu personal de glorie. Triste armate, tristi apostoli care au uitat ce predica, dar asta nu-i impiedica sa vorbeasca. Intoleranta tolerantilor. Oameni care doar consuma si nu digera nimic, burti ca haul, guri ca genunea. Consumatorii cei mai feroce. Dependentii de nefericire Oameni care isi fac o virtute din dramele lor, din scrasnitul dintilor, oameni care-si aloca dreptul de stapani absoluti peste valea plangerii in care ne dam cu totii coate. Alcoolul, seringa, hormonii venit sa sape, sa sfredeleasca. Nu sa sudeze o rana, ci sa o improspateze. Nu sa arunce un balsam, fie el si al uitarii, ci sa toarne acid. Nefericirea e datoria lor suprema si ce s-ar face fara ea? Ce titlu ar mai putea purta? I-ar paste cel mai mare pericol: banalitatea statutului de om sanatos. Si cum sa fii banal cand tot universul te invata cum sa fii spectaculos? Dependentii de informatie Pe vremuri se vorbea de cunoastere. Si cunoasterea era tot ceva legat de informatie, numai ca era vie, era integrata intr-un anumit cadru, era vorba de o calatorie care putea dura intreaga viata. Acum se vorbeste de informatie si acces la informatie. Oameni care aduna in minte titluri de ziare, nume de campanii, sloganul cel mai “pontos” al anului, numere de morti, orfani si raniti in Haiti alaturi de nume de cel mai bine imbracate/ cel mai prost imbracate. Oameni care aduna informatia, o baga frumusel in buzunare dupa ce au o reactie obligatorie. Caci la informatie se cuvine sa reactionezi. Sa zici si tu ceva. Sa nu taci ca prostul. Nu prea mult, altfel risti sa pari obsedat. Acum, toate titlurile tin o zi. Cel mult.]]> http://www.flu.ro/articole/Controverse/Dependentii_nespectaculosi_ai_zilelor_noastre http://www.flu.ro/articole/Controverse/Dependentii_nespectaculosi_ai_zilelor_noastre Intre mine si moda a fost mereu o relatie complicata, de tip love&hate. Cunosc prea putine femei carora moda, hainele si pantofii, sa le fie perfect indiferente. Chiar si cand am de-a face cu o asemenea atitudine, mai privesc o data ca sa ma asigur ca e cea autentica si nu e doar bravura. Nu mi se pare nimic in neregula sa te preocupe modul in care arati si sa te bazezi pe o multime de textile ca parte a ta, parte care spune ceva lumii despre tine. Moralistii vor spune ca nu “haina face omul”, dar raman convinsa ca, cel putin, la nivel primar, initial, asta se intampla. Ca gest reflex, cand cunoastem o noua persoana, luam contact cu stilul sau si asta ne creeaza o prima impresie. Nu numai asupra paturii sociale careia ii apartine, ci si asupra lucrurilor in care crede, gradului de indrazneala sau de conformism. Sunt putine acele cazuri in care o tinuta ramane perfect neutra. Si chiar si atunci, tot putem desprinde o concluzie tocmai din neutralitatea ei. Da, chiar si o pereche de jeans, un tricou simplu de bumbac spun ceva despre celalalt, initiaza cel putin un inceput de poveste, urmand ca puzzle-ul sa se completeze pe parcurs. Articolul meu nu tine neaparat de fashion, cat de eticheta fashion. Iar lipsa etichetei, cineva nu are cum sa fie vreodata “fashionable”. Asa stand lucrurile, este usor de inteles ca iti doresti sa transmiti un mesaj corect, in concordanta cu propria personalitate si aspiratii prin intermediul vestimentatiei. Si cu toata acestea, nu pot intelege excesele. Am sa va dau cateva exemple. 1. Exista colectii si nume de designeri care au darul de a aduna cozi de oameni la primele ore ale diminetii in care respectivele produse intra in magazine. Stiti imaginile. Mai putin la noi in tara, insa nu cred ca mai avem mult pana acolo. Coada se formeaza, usile se deschid si iadul se dezlantuie. Cumparatoarele nici nu se mai uita la marimi, la detalii. Nu e timp pentru asta. Insfaca ce apuca si se bulucesc la cabine. Uneori nici macar nu mai probeaza. Nu e timp pentru asta. M-am intrebat ce anume m-ar putea face sa ma comport atat de psihotic. Sa ma cufund constienta fiind in imagini si posturi atat de dizgratioase. Sa smulg umerase, sa scotocesc, sa ochesc, sa vanez o textila oricat de celebru ar fi numele de pe eticheta si oricat de mic i-ar fi pretul. Moda ar trebui sa serveasca frumusetii, dar si sa se supuna unei anumite etichete. Eu inca mai cred in conceptul de "lady". Da, se poate sa pui mana pe cea mai frumoasa rochie din lume, dar modul in care ai obtinut-o nu se va fi spalat pana in seara cand vei alege sa o porti. Imaginile acelea cu multimi de femei rupand usile magazinelor, imaginile de dupa, post-diluviu, cu rafturi rasturnate, haine nedorite zacand mototolite pe jos, m-au facut mereu sa ma rusinez si sa ma gandesc ca e ceva profund in neregula cu ele. Cumpar si eu produse la reduceri, ma dau in vant dupa anumite branduri, insa nu sunt pregatita sa dau coate, sa imping, sa ma imbulzesc, sa ma plantez in fata unui magazin la ora 6 incaltata cu cei mai comozi pantofi pentru a-mi spori viteza si agilitatea de dragul niciunui articol. Poate sa fie si Manolo Blahnik la pretul de 1 euro perechea, n-am sa misc un deget pentru asta in sensul de mai sus. 2. Logo-urile la vedere. Aici trebuie sa dam cezarului ce-i al cezarului: asta e o boala romaneasca. Sau cel putin est-europeana. D&G-urile uriase, L&V-urile asijderea. Daca iesi putin pe strada, iti poti crea impresia ca asta e o tara bogata avand in vedere cat de “branduiti” sunt oamenii. Sigur, 90% dintre ele sunt falsuri grosolane, iar cei care realizeaza aceste fake-uri se axeaza in principal pe copierea catorva modele. Reteta sigura la noi: modelul care expune cat mai vizibil brandul. Ajungi sa crezi ca Louis Vuitton fabrica numai genti cu imprimeul acela arhi-ultra-purtat la noi. Chiar acela cu “l” si “v” multiplicate de sute de ori, fie pe fond maro, fie pe fond alb. Sa fie clar ce geanta si ce portofel ai, sa nu existe posibilitatea ca cineva sa nu isi dea seama ce brand iti atarna de umar. Ei bine, asta nu e tocmai dovada de bun gust. Imi place ca atunci cand vad o femeie bine imbracata sa incerc sa ghicesc ce articole poarta, cine le-a creat, nu sa-mi scoata ochii cu diverse initiale si logouri. Ce e prea mult strica. Si, as completa eu, ce e prea evident strica iremediabil. La noi, termenul de fashionista se confunda cu cel de shopaholica. Or, prin fashionista eu inteleg o persoana care gusta moda, o intelege si care stie sa opereze in mod creativ cu conceptele ei. Fashionista este la curent nu numai cu ceea ce se lanseaza in magazine, ci are o serie de informatii mobile, privind fenomenul mode ca evolutie. Cea care se bate pentru o fusta nu este fashionista, ci doar o shopaholica ce necesita poate terapie, ca dependentii de tot felul. Cozile despre care va vorbeam mai sus sunt tot atatea simptome si manifestari ale sevrajului. Femeia se transforma intr-un dressing ambulant, care nu face decat sa aspire produse si branduri. Ea nu se mai serveste de moda ca de un instrument, ci industria modei o foloseste pe ea pe post de spatiu publicitar. Sa stiti ca nu va faceti voua o favoare purtand acele logo-uri, ci respectivei firme producatoare. Si spre deosebire de inchirierea spatiilor conventionale, voua nu va plateste nimeni nimic.]]> http://www.flu.ro/articole/Controverse/Pumni_si_picioare_de_dragul_unei_fuste http://www.flu.ro/articole/Controverse/Pumni_si_picioare_de_dragul_unei_fuste Mie imi place sa gandesc ipotetic. Aceste scenarii pe care le proiectez, le construiesc si le deconstruiesc, imi dau iluzia unor planuri. Si asa ma trezesc crezand ca stiu exact ce-as face in anumite situatii, situatii extrem de clare, specifice, cu tot felul de detalii menite sa dea consistenta realitatii. Am urmarit de curand un scurt interviu cu o autoare feminista din Franta. Ea sustinea ca feminismul incepe sa faca pasi inapoi. Ca femeilor li se spune din nou ca doar maternitatea le implineste. Ca nu sunt complete fara un urmas in brate. Mai mult decat atat, noile curente legate de maternitate limiteaza si mai mult libertatea lor de miscare. Dupa generatii de copii crescuti de bone si de bunici, acum intra din nou in actualitate imaginea femeii care isi dedica timpul cresterii si educatiei copiilor. Alaptarea incepe sa fie din nou in trend, sustinuta si de argumente ecologice si medicale. Doar cele ignorante, comode sau preocupate excesiv de aspectul fizic, din diverse motive, mai refuza sa-si puna copiii la san. Le excludem pe cele cu probleme de sanatate, care au motive intemeiate sa refuze alaptarea. In rest, stim toate ca laptele praf nu e decat un substitut de proasta calitate pentru laptele matern. Si cu dureri, infruntand cu darzenie mastite si tot felul de alte complicatii, inarmate cu pompe de san, ne sacrificam pentru sanatatea copiilor nostri, iar unele dintre noi chiar pentru cea a planetei. Ei, in legatura cu toate acestea, Elisabeth Badinter are niste obiectii de facut. Accentul care s-a mutat asupra copilului - crede ea - vaduveste femeia contemporana de o parte dintre cuceririle facute in ultimele doua secole. Eu nu stiu ce zic acum. Nu sunt nici mama, nici feminista si nu planuiesc sa ma transform in niciuna dintre cele doua in viitorul apropiat. Simpatii ecologiste mai manifest din cand in cand. Dar m-am intrebat – si nu doar o data – ce fel de mama as fi. Si, bineinteles, cum ar interfera conditia materna cu cea de femeie, ca iubita, ca fiinta independenta, ca membru asezat intr-o anumita ierarhie. Mi-am pus intrebari dintre cele mai practice. Si am ajuns, in urma ramificarilor pe care le-am operat, ca as cadea sub incidenta celor incriminate de doamna Elisabeth Badinter. Mai intai, nu cred ca as reveni in campul muncii dupa nastere. Cred ca as alege sa stau cu copilul cat de mult posibil – daca situatia materiala mi-ar permite-o. Si, desigur, as alapta. Exclud si varianta in care potentialul tata si-ar lua el concediu de crestere a copilului. N-aveti ce-mi face, sunt chiar grea de cap si nu pot accepta faptul ca tatal poate fi o mama mai buna decat mine. Nici nu intentionez sa ma razbun pe toti barbatii care nu-si sustin consoartele prin pedepsirea unicului exemplar din preajma mea. Da, sa ma ajute, primesc. Dar nu sa ma inlocuiasca. In niciun caz, nu vreau o inversare a rolurilor. Feminismul poate deveni in ceea ce ma priveste o chestiune extrem de agasanta. Nu cred ca mai e cazul sa ne aratam agresive si gata sa starpim dintr-o lovitura orice aminteste de penis sau de camin. Iar uneori am senzatia ca feministele imi cer cu priviri incruntate sa renunt la ceea ce imi doresc, de fapt, de dragul unor principii abstracte. Nu cred ca refuzul meu de a alapta, sa zicem, le ajuta in vreun fel pe femeile din vreun trib in care ele valoreaza mai putin decat o capra. Sigur, nu toate curentele ating aceste dimensiuni extreme, insa nici macar eficiente nu mi se mai par aceste exagerari in lumea noastra. Sa ne intelegem: nu neg importanta feminismului. Mai ales intr-o tara ca Romania, existenta lui si militantismul isi justifica pe deplin ratiunea. Atata timp cat exista femei abuzate, atata timp cand romancele nu sunt ele insele constiente de faptul ca au anumite drepturi, atata timp cat in mediul familial se fac diferente majore intre fete si baieti, cat posturile de conducere sunt ocupate preponderent de barbati, iar orice femeie ce ajunge intr-o pozitie superioara este privita cu neincredere si cu banuiala ca mijloacele ei nu au fost tocmai ortodoxe, atunci, da, feminismul are inca multe de facut. Da, vreau sanse egale, vreau sa castig la fel de bine ca un barbat pentru munca identica, dar nu ma voi simti vinovata pentru ca-mi place sa gatesc si pentru ca mi-as legana copilul la san. Si daca nu-mi tii usa, e posibil sa ma uit urat la tine. Pentru ca nu mi se pare ca egalitatea asta de sanse sterge diferentele intre sexe, pentru ca nu vreau ca oamenii sa devina prost educati in numele feminismului. Nu ma simt nici insultata, nici handicapata daca te oferi sa ma ajuti sa-mi car bicicleta pe scari. Voi crede pur si simplu ca esti dragut si madame Badinter poate sa-si indrepte degetele acuzatoare catre mine cat vrea. Desigur, unele dintre ele, dintre feministe, ma vor privi incruntate si vor plescai a dispret. Vor spune ca am creierii albiti de atata spalare si ca societatea machista in care am trait si-a pus amprenta asupra mea si ca am pierdut gustul libertatii. Vor incerca sa ma convinga sa renunt la epilare sau sa urinez din picioare, cum am auzit ca se intampla in unele grupari feministe din Germania. Pentru ca altfel barbatii ma vor confunda cu un obiect sexual si asta nu se face. Nu vor reusi. Prefer sa raman asa, epilata si sclava copiilor mei inca nenascuti.]]> http://www.flu.ro/articole/Controverse/Vreau_sa_mi_hranesc_copiii_Sunt_un_exemplu_negativ_ http://www.flu.ro/articole/Controverse/Vreau_sa_mi_hranesc_copiii_Sunt_un_exemplu_negativ_ As vrea sa spun ca visez sa-mi traiesc restul zilelor pe acest pamant. Dar din pacate, nu ar fi adevarat. Nu, nu voi incepe sa ma plang acum de toate tarele si bolile, curabile sau incurabile, ale acestui pamant. Caci sunt sigura ca as fi gasit boli si in cele mai insorite tari de pe glob. Nu stiu daca sunteti la fel ca mine, dar eu cand visez la alte tarmuri, nu gandesc in termeni precum salariu, asigurari sociale, infractionalitate, servicii publice. Nu, tanjeala mea se naste pe alte planuri. Cam in legatura cu fiecare tara de care ma indragostesc, dezvolt o poveste, un anumit tip de peisaj, un anumit fel de a fi. Ma imaginez o fiinta cameleonica, ce pluteste prin lume cu diverse mirosuri, imprumutand culorile tarii in care ajunge. Bineinteles ca in Franta as cumpara croissante dimineata si m-as lauda cu ateismul meu. Sigur ca in Spania as consuma porc sub forma innobilata de jamon serrano si as dansa flamenco. Ba chiar ar fi posibil sa devin usor catolica si sa-mi insir cateva matanii la maini si sa adopt chiar si combinatia de rosu-negru care mi-a repugnat pana acum. In Japonia, as invata sa fiu discreta si sa pasesc cu pasi mici-mici, de vrabiuta. In Italia, m-as transforma intr-o mama fanatica, imbracata vesnic in negru si cu vorba aspra. Si tot asa. Numai aici, in realitate, nu stiu inca ce miros port. Sau nu sunt constienta de el, cel putin. Si poate ca tocmai din aceasta cauza ma aflu inca aici, pe malul Dambovitei, nu pe cel al Senei sau al Mediteranei. Pentru ca aici sunt eu insami. Sa fie oare revolta pielea in care ma simt cel mai bine? Sau doar o haina purtata de nevoie, ca un palton greoi pe care ti-l pui din simplul motiv ca afara e prea frig? Incerc sa detectez acele amanunte ale vietii romanesti care sa faca sa viseze un strain. La fel cum visez eu la coastele siciliene. Sau la satele din Bretania. Stiu ca mentalul nostru – atunci cand ne imaginam locuri – functioneaza foarte mult pe seama cliseelor pe care ni le-au furnizat lecturile si filmele, laolalta cu vorbele calatorilor mai apropiati sau mai departati. Si asa ma intreb ce anume “transpira” Romania in afara? Nu vreau sa cad aici in terenul mocirlos al socialului si sa ma refer la imaginea noastra vesnic patata pe care marketingul de tara se dovedeste incapabil s-o “albeasca”. Ci la imaginile transportate pe alt gen de canale. Oare undeva, chiar in clipa asta, un chinez dintr-o provincie uitata de lume, jinduie cu nesat la graiul moldovenesc, sa zicem? Sau la Vasluiul lui Porumboiu? Oare ce mie imi pare gri, monoton, poate parea spectaculos chinezului? Noi nu visam la tara noastra. De fapt, cred ca nimeni nu viseaza la tara lui. Exceptie fac cei care traiesc in exil, desigur. Iar despre romani stiu exact la ce sa ma astept: ciorba de perisoare, ardei umpluti, rosii, pepeni de Dabuleni si muzica de petrecere. Dar o visa vreun strain la tara noastra? O zice cineva, undeva: “Dumnezeule, ce dor mi-e de Romania!” sau “M-as muta oricand in Romania!”. Strainii pe care i-am cunoscut si care au locuit o vreme pe aici plecau, in general, cu sentimente impartite. Erau lucruri care le placeau – de cele mai multe ori prietenii pe care si-i facusera – si lucruri pe care le gaseau inacceptabile. Multi se integrasera si deprinsesera inclusiv mecanismul acesta al “mistoului”, al “bascaliei”. Numai ca ea, bascalia, era mai mereu indreptata impotriva noastra. Veti spune poate ca o tara cu conditii economice proaste se descalifica din start pentru pozitia de “loc de vis”. Voi indrazni sa va contrazic. De curand, am citit despre un publicitar de succes care s-a mutat in Thailanda! Or, Thailanda o fi ea exotica si spectaculoasa, dar nu poate fi categorisita in categoria “tarilor dezvoltate”. Exista oameni care se muta in Etiopia sau Somalia. In afara de romancierul irlandez Philip O Ceallaigh caruia, din anumite motive, plaiurile dambovitene ii servesc drept muza pentru scrierile sale si care a cunoscut in mod profund, nu ca turist, ci ca om care traieste si munceste, realitatea romaneasca, de vreo cativa jurnalisti trimisi de agentiile de presa si care si-au prelungit sederea, nu cunosc exemple notabile de straini aciuati pe aici. Sigur, nu ma gandesc acum la contrabandisti de diverse soiuri, la chinezoaice pacalite si aduse sa trudeasca pe salarii mizere in fabrici de confectii sau la cei importati de multinationale. Ei nu aleg Romania din pricina unui vis, ci din cauza carierei – fie ea legala sau nu. Pentru ca s-a tot vorbit atat despre mizerie, hoti, poluare, lipsa de educatie, va intreb altceva: ce le-a placut strainilor cu care ati avut contact aici? Primesc cu bucurie orice fel de raspuns, inclusiv amanunte de genul “surasul vanzatoarei de paine”. De fapt, sincera sa fiu, astea m-ar incanta cel mai mult: sa stiu ca ceva din realitatea noastra, un detaliu, are forta colosala de a declansa o vraja, de a crea ceva magic in ochii cuiva. Poate asa am ajunge noi insine sa percepem putin altfel lucrurile.]]> http://www.flu.ro/articole/Controverse/Cine_viseaza_la_noi_ http://www.flu.ro/articole/Controverse/Cine_viseaza_la_noi_ Thailanda are faima trista de tara cu "turism sexual", cu subcategoria mult mai murdara a prostitutiei infantile. Pe la noi sau in Israel, se vorbeste de turism ecumenic. Ei, Elvetia incepe sa fie cunoscuta si pentru alte lucruri in afara de ceasuri, ciocolata si partii de schi. Si anume pentru "turismul de eutanasie". Elvetia este tara care a legalizat "sinuciderea asistata". Sinuciderea asistata este permisa celor care se afla in stadiul terminal al unor afectiuni, pentru care medicina nu mai poate face nimic. De asemenea, se pot asigura servicii de eutanasiere si pentru cei diagnosticati cu boli mentale incurabile si care se afla inca in deplinatatea facultatilor mentale, fapt stabilit in urma unor analize psihiatrice extrem de amanuntite, in conformitate cu rigorile impuse de Curtea Federala Suprema. In Elvetia exista doua clinici care ofera astfel de "servicii": Dignitas si Exit. Inca nu m-am hotarat daca numele sunt sinistre sau, pur si simplu, concludente, potrivite pentru genul de activitate pe care il deruleaza. De ceea ce se intampla acolo, au fost legate mai multe scandaluri, au existat inclusiv zvonuri conform carora nu toti pacientii se afla in stadii terminale. Subiectul eutanasiei a revenit in atentia publica recent, odata cu declaratiile socante ale unui ziarist britanic, Ray Gosling, care a recunoscut intr-un documentar difuzat pe postul BBC ca, in urma cu ani, de zile, si-a "ajutat" partenerul sa moara. Acesta suferea de SIDA. Ray Gosling are in prezent 70 de ani. El a declarat ca si-a asfixiat iubitul cu o perna, dand curs unui pact pe care cei doi il incheiasera. Ziaristul ii promisese amantului sau ca il va ajuta sa moara in cazul in care durerile cauzate de boala vor deveni insuportabile. "Candva am ucis pe cineva. Era iubitul meu si avea SIDA. Am luat o perna si l-am asfixiat. Nu regret nimic. Am facut ceea ce trebuia" – aceasta este marturia lui Gosling. Ziaristul a refuzat sa dea detalii asupra anului, locului sau identitatii iubitului sau. A precizat doar ca acesta era internat in spital si ca medicii il asigurasera ca nu se mai putea face nimic pentru imbunatatirea starii sale de sanatate. Subiectul eutanasiei este unul delicat. El implica mai multe drepturi si arunca o lumina noua asupra relatiei dintre individ si societate. In sens larg, individul are dreptul asupra vietii sale si probabil multi dintre sustinatorii sinuciderii asistate spun ca pacientul in cauza ar "opera" el insusi sinuciderea daca conditia fizica i-ar permite-o si ca medicii care ii fac injectia letala nu sunt decat un instrument, un brat mai viguros. Pe de alta parte, se inmultesc cererile de sinucidere asistata din partea unor persoane sanatoase. In prezent, Ludwig Minelli, directorul Dignitas, incearca sa obtina aprobarea guvernului elvetian pentru a administra substanta letala si persoanelor sanatoase, avand in vedere un anume caz, cel al cuplului Betty si George Coumbias din Canada. George sufera de o afectiune cardiaca, fatala, insa Betty este perfect sanatoasa. Aici problema se schimba, ar zice unii. Iar altii ar spune ca nu. Ca, in principiu, e acelasi lucru. George vrea sa evite o suferinta inutila, o stare de degradare fizica impinsa peste limitele suportabilului si pe care nu le poate evita. Niste chinuri ale trupului. Iar Betty vrea sa se salveze de o suferinta a inimii, a sufletului, la fel de inevitabila, suferinta cauzata de iminenta moarta a lui George. Si ne intoarcem aici la vechile intrebari. Nu vorbim insa de o premiera. A mai existat un caz, desi nu identic, similar intrucatva. Sir Edward Downes, dirijor faimos al Filarmonicii BBC si al The Royal Opera, si Lady Downes, sotia sa, au apelat la sinucidere asistata in aceeasi clinica Dignitas desi el nu suferea de o boala fatala. Dirijorul incepuse sa surzeasca, proces ce nu putea fi oprit, si era total orb de mai multi ani. Devenise aproape dependent de sotia sa. Ea insa a fost diagnosticata cu cancer la pancreas in metastaza si i s-a spus ca mai are cateva saptamani de viata. Lady Downes a scris o scrisoare familiei explicand ca nu doreste sa urmeze vreun tratament si ca totul a fost deja planificat: "Trebuie sa va spun ca, desi am sperat sa va fiu in preajma ceva mai mult, moartea nu ma ingrijoreaza deloc. Nu sunt adepta niciunei religii si, in ceea ce ma priveste, va fi un fel de "stingere". Am avut o viata fericita si interesanta si nu am regrete. Nu stiu cat va mai dura pana cand se va sfarsi totul, dar va transmit toata dragostea mea. Bucurati-va de viata. Cu dragoste, Joan". Sir Edward avea 85 de ani, iar sotia lui 74 cand au decedat in clinica Dignitas din Zurich, la data de 10 iulie 2009. Copiii lor au fost prezenti desi parintii nu i-au dorit initial acolo, insa au cedat la insistentele personalului Dignitas. Se pare ca cei doi au fost totusi bucurosi sa-si vada copiii. Chestiunea este spinoasa si incomoda pentru toata lumea. Legea acorda dreptul inalienabil la viata. Ar trebui sa-l acorde si pe cel la moarte? Nu putem spune cum am reactiona noi insine pusi in fata unei asemenea alegeri. Daca ne-am purta o cruce ce nu promite nicio mantuire la capat sau daca am lua avionul catre Elvetia. Intre timp, anul trecut, 100 si ceva de britanici numai au facut ultima internare la Dignitas, clinica din Zurich.]]> http://www.flu.ro/articole/Controverse/Dreptul_de_a_muri_exista_ http://www.flu.ro/articole/Controverse/Dreptul_de_a_muri_exista_ Incep cu vestea buna: iata ca miscarile pentru drepturile homosexualilor castiga din ce in ce mai mult teren, inclusiv pe teren legislativ. Ieri, Parlamentul portughez a aprobat propunerea de lege care permite persoanelor de acelasi sex sa se casatoreasca, nu insa si adoptia de copii. Ramane ca legea sa fie ratificata si de catre presedintele lusitan Anibal Cavaco Silva. Initiativa legislativa s-a bucurat de sprijinul socialistilor, al comunistilor si, in general, al partidelor de stanga, dar si de cel al verzilor. Legea urmeaza sa elimine din Codul Civil expresia “de sex diferit” care apare in definitia casatoriei ce va deveni “contractul dintre doua persoane care vor sa intemeieze o familie”. Doua persoane si atat. Fara nicio mentiune la sexul acestora. Sigur, batalia nu este castigata inca. Asta pentru ca presedintele Cavaco Silva s-a aratat in numeroase randuri impotriva casatoriilor gay si ar putea uza in acest caz de dreptul sau de veto. Deocamdata nu a fost facuta nicio declaratie oficiala din partea institutiei prezidentiale. Asadar, o noua tara se alatura sirului de state care au legalizat deja casatoriile gay: Spania, Olanda, Belgia, Suedia, Norvegia etc sau celorlalte 14 state care recunosc parteneriatele civile, printre care se numara inclusiv vecina noastra, Ungaria. Eu as intreba: Romania, pe cand? Probabil peste vreo 200 de ani cand oricum vom fi otraviti de initium. Stati ca sunt optimista si asta nu se iarta. Nu doua sute de ani. Ci vreo cateva decenii. Nu ati auzit inca? Este curios cum oamenii se revolta impotriva pasapoartelor biometrice. Sau a vaccinului antigripal. Este ciudat cum considera ca faptul ca doi barbati se casatoresc le afecteaza viata mai mult decat tratarea culturilor agricole cu un fungicid refuzat de intregul mapamond, dar imbratisat de noi. Nu stiti despre ce vorbesc? Haideti sa va pun in tema. Initiumul este o substanta chimica folosita pentru culturi de rosii, cartofi, ceapa, castraveti si vita de vie despre care directorul Institutului de Cercetari Alimentare a afirmat ca ca poate grabi evolutia unor boli, in special a celor cronice, iar medicii sustin ca va dubla imbolnavirile de cancer. Acelasi domn Gheorghe Mencinicopschi a mai sustinut si ca dureaza un an de zile de la consumul unui miligram de initium pana cand organismul uman reuseste sa elimine respectiva toxina. Pozitia doctorului Klaus Fabritius, biolog principal la Institutul de Sanatate Publica din Bucuresti este diametral opusa. Acesta sustine ca s-au efectuat teste (a caror valoare stiintifica este insa negata de domnul Gheorghe Mencinicopschi) care atesta faptul ca nu exista pericole semnificative pentru sanatatea umana si ca respectiva substanta este eliminata din organim in 48 de ore. Vorbim despre biologul institutului care a dat avizul sanitar celor doua produse omologate in septembrie si octombrie 2009. Timp de trei ani vom fi examinati cu lupa, metaforic vorbind. Lumea se va uita la noi cu un interes sporit. De ce? Pentru a vedea cati mor, cati se imbolnavesc, cati dezvolta maladii ciudate. Inainte de a lua o hotarare, inainte de a vedea daca vor folosi si ei, strainii precauti, infamul fungicid pe propriile culturi. Tari precum cele din America de Sud, la care ne uitam de multe ori cu o – nejustificata? – superioritate, au refuzat sa testeze pe propriii locuitori initiumul. Am auzit prima oara despre aceasta substanta acum cateva zile. Urmaresc presa si sunt interesata de subiectele legate de alimentatie si, in special, de produsele agro-alimentare crescute in mod artificial. Sunt genul de consumator care fuge de nitriti si care citeste de cateva ori etichetele cu ingredientele. Cu toate acestea, nu am auzit nimic, nicio dezbatere publica, nimic in legatura cu initiumul. In urma cu cateva seri, se pare ca a fost o emisiune la televizor care a tratat subiectul. Tardiv insa avand in vedere ca Romania a aderat deja la Codex Alimentarus, iar unele voci sustin ca deja s-a folosit initium in cateva zone din tara, iar recoltele contaminate au fost vandute pe piata. Am intrat pe site-ul producatorului fungicidului, compania BASF, si m-a intristat sa vad cu cata mandrie anuntau ca Romania a aprobat folosirea acestuia “intr-un timp record”. Nu au stat prea mult pe ganduri conducatorii nostri. Si au tacut chitic. Cata discretie, nu-i asa? Se pare ca in scara evolutiei de la sobolani s-a sarit direct la noi. Nu, nu la oameni. Ci la romani. Pentru ca m-am simtit cumva pe o treapta intermediara, intre rozatoare si om. Oamenii – cei adevarati – nu au initium in habitatul lor. Noi vom avea sau avem deja.]]> http://www.flu.ro/articole/Controverse/Suntem_ceva_mai_sus_decat_sobolanii_si_ceva_mai_jos_decat_oamenii http://www.flu.ro/articole/Controverse/Suntem_ceva_mai_sus_decat_sobolanii_si_ceva_mai_jos_decat_oamenii Unii dintre noi se plangeau ca traim intr-o lume cenusie si lipsita de magie. Din cauza acestei penurii de sacru, de miraculos, ne refugiam unii dintre noi in Harry Potter, altii in filme proaste ca Avatar, iar unii, mai “intelectuali” in Paulo Coelho. Cei mai cei alegeau realismul magic sud-american sau vreun Salman Rushdie de inceput si zambeau misterios deasupra multimilor. Hei, voi, toti cei insetati de magie, dati fuga spre televizoare si butonati pana la Realitatea Tv. Acolo e "pe bune". Veti vedea un aer plin de un abur mov. Si niste maini miscandu-se deasupra unor flacari. O scoica gigantica va fi dusa la o ureche. Prezenta fantomica ce le sustine – urechea si scoica deopotriva – va bolborosi cateva cuvinte intr-o limba necunoscuta. Apoi, din fuste si din falduri, se va ivi un porumbel. Care va fi trecut si el prin foc si senzatie! nu va muri, nici caldura nu-i va face scrum penajul. Veti ramane trazniti, urmarind un ceremonial secret, inaccesibil muritorilor. Si va veti intreba daca nu cumva ati gresit postul, iar altii vor crede ca Realitatea Tv a renuntat la profilul de televiziune de stiri si talk-show-uri si a inceput sa difuzeze filme de categoria C din anii '80. Eu cel putin am oscilat intre aceste doua pozitii cand, luni seara, am deschis televizorul pentru a lua contact cu entitatile numite Ciresica si nu mai stiu cum. Erau doua. Sau poate se dedublase Ciresica? Greu de spus. Entitatile cu fuste inflorate au explicat natura demersului lor: ingrijorate de deriva in care se afla parlamentarii in ultimele doua decenii (cam tarziu s-au trezit totusi sa intervina), Ciresica si colega ei au decis ca este momentul ca cineva sa se ridice impotriva flagelului comis de pardalnica flacara violet. Si atunci, vreme de noua zile vor arde alte flacari, vor fi smuciti porumbei si scoici si se va merge in pelerinaje pe malurile Somesului si Ariesului, ba chiar si prin cimitire si paduri. Se pare ca in spatele intregului dezastru se afla insasi Elena Ceausescu care ar fi aruncat un greu blestem asupra parlamentului materializat in aceasta flacara violet care si-a aratat efectele dezastruoase la cateva decenii distanta. In studio, in timp ce le urmaream aproape hipnotizata pe Ciresica si pe colaboratoarea sa, Adrian Ursu, Oana Stancu, Cozmin Gusa, Bogdan Chireac (chiar, parca era declarat persona non-grata si parca era implicat si intr-un scandal dezgustator. I s-au sters pacatele cu un burete media special?) si Ion Cristoiu analizau situatia luptei din teren. Mai cu un zambet in coltul gurii, mai cu rememorarea succesului pe care l-a inregistrat Ion Cristoiu atunci cand a intervievat o vrajitoare, transmiteau senzatia ca ne aflam in caminul cultural al unui sat care nu se bucura nici de electricitate, nici de asfaltare, in care oricum patrunsesera oarecum ilicit. Intreaga adunare raspandea un iz de mister, de intunecimi, care m-a cam speriat, aflandu-ma pe punctul de a inchide televizorul. Eram obisnuita, recunosc, cu stafiile lui Dan Diaconescu, cu dezgroparile si tomberoanele lui, cu invitati legati la cap cu cinci fulare si trei cearsafe. Dar nu si cu magia asta, de tip nou, de la Realitatea. Asta m-a lovit fix in stern. Mi s-a intrerupt respiratia si judecata mi-a luat-o razna pe campii. Adica fusesem momita. Inselata. Introdusa in magie fara sa stiu, fara sa ma astept, fara niciun avertisment de genul "Atentie! Urmeaza scene magice! Daca aveti probleme cardiace, ati face bine sa nu vizionati urmatoarea transmisiune! Copiii de sub 12 ani trebuie sa aiba acordul parintilor". Ceva in genul acesta. Si oamenii aceia din studio nu reusesc sa-mi explic cum isi pastrau calmul. Cred ca Ciresica le insufla forta si putere. La mine insa n-a ajuns nimic. Deh, e distanta mare de la Cluj pana in sectorul 1. Ramane de vazut spre ce televiziune imi vor indrepta telecomanda. Antena 3 iese din discutie din pricina unor personaje insalubre care-i bantuie studiourile de ceva vreme. Probabil Etno si Taraf tv vor incepe ele sa organizeze talk-show-uri pe teme politice unde Victor Ponta, Lia Olguta Vasilescu si Adrian Severin isi vor da cu parerea privitor la mutatiile costumului de petrecere cu manele suferite in ultimii 4 ani. O fi aparut ceva mov si pe acolo sau a fost chiar dintotdeauna? Se pare ca intrunirile Ciresicai la ceas de seara vor mai dura cateva zile bune. Deja unii parlamentari – asa cum ne informeaza realitatea.net – s-au grabit sa multumeasca Ciresicai&Co. pentru eforturile si abnegatia lor. Astept o pozitie oficiala a Academiei Romane, o serie de conferinte organizate de Andrei Plesu si Gabriel Liiceanu, constituirea unei comisii de urgenta care sa analizeze efectele si efectele adverse ale luptei intreprinse de Ciresica, convocarea unui sobor de fete bisericesti si luari de cuvant din partea feministelor, a celor care militeaza pentru drepturile animalelor (sa nu uitam ca la cruciada lua parte si un porumbel), inclusiv din partea asociatiei de locatari de care apartine blocul unde s-au aprins focurile menite a contracara demonii politici raspanditi de flacara violet. Poate ca nu ar fi de prisos nici ca ziaristii sa ia legatura cu principalii factori de decizie din industria modei – designeri si stylisti – pentru a determina cum s-a ajuns la suprematia miseleasca a acestei culori pe podiumurile de moda.]]> http://www.flu.ro/articole/Controverse/La_ceas_de_seara_Realitatea_Tv_intreaba_vrajitoarele_raspund http://www.flu.ro/articole/Controverse/La_ceas_de_seara_Realitatea_Tv_intreaba_vrajitoarele_raspund Marturisesc ca nu auzisem de Liga Scriitorilor din Romania. Acum insa respectiva organizatie si-a asigurat cele cinci minute de faima, cel putin in lumea culturala. Dar nu numai. Si aici sta spectaculosul si comicul intregii situatii. Liga Scriitorilor a avut o initiativa cel putin senzationala: canonizarea lui Mihai Eminescu. Trecerea lui in randul sfintilor. Si a inaintat propunerea de inedita "promovare" a poetului de la rangul de geniu la cel de sfant, Bisericii Ortodoxe Romane. Sperand ca va fi dezbatuta chestiunea cu ocazia viitorului Sinod. Biserica in aceasta ocazie a dovedit mai mult bun simt si a hotarat ca "poetul nepereche" ramane "nepereche" doar pe pamant, nu si in ceruri. Cum ar veni, nu intruneste criteriile necesare unei asemenea ascensiuni transcendentale. Argumentele celor de la Liga Scriitorilor sunt, pe scurt, urmatoarele: Eminescu a fost un aparator al ortodoxiei in activitatea sa publicistica, Eminescu provine dintr-o familie de ortodocsi, Eminescu a scris poezii avand titluri cu clare rezonante crestine ("Rugaciune"), a urmat o scoala ortodoxa. Mai mult decat atat, semnatarii petitiei de canonizare, dau o interpretare cu totul inedita unor opere precum "Luceafarul" sau "Sarmanul Dionis", contrazicand parerile criticilor literari incetatenite in istoria literara si proiectand respectivele texte intr-o nebuloasa ortodoxa. Am citit respectivul document si mi s-a parut absolut hilar. De fapt, intregul context are un umor nebun. Sigur, daca gustati umorul negru. In primul rand, site-ul ligii pare sa fie inchinat ilustrei personalitati a lui Artur Silvestri. Nu stiu cati ati auzit de el, dar omul se pare ca a fost un autor prolific, dar si un specialist si "controversat promotor" in domeniul imobiliar. Monica Lovinescu il pomenea in Jurnalele sale in contexte nu tocmai favorabile, ca fiind un apropiat al Securitatii si al lui Corneliu Vadim Tudor, iar presa l-a descris ca un proletcultist veritabil. Ei, pentru membrii Ligii, Artur Silvestri este un mentor, un parinte spiritual. Pe site exista multe texte care ii sunt inchinate, il onoreaza, si exprima starea de dor si de ratacire care s-a instalat in cadrul Ligii de la disparitia domniei sale. V-am oferit aceste informatii ca sa stiti cu cine aveti de-a face. Pentru a va convinge insa, va trebui sa navigati singuri si sa dati piept barbateste cu greselile de scriere cu care este asezonat din belsug. Eu m-am luptat destul cu ele. Sa revenim insa la bietul nostru Eminescu. Presupun ca si dorinta Ligii de a-l canoniza se inscrie intr-o miscare mai larga a acelora care se intreaba in mod steril ce e de facut in asa fel incat Eminescu sa fie scos din uitare. Caci, da, in fiecare an, se organizeaza de 15 ianuarie simpozioane si conferinte, dar poetul nu mai are cautare in randul publicului. Cartile lui se prafuiesc in librarii. Putini il mai si citesc, lectura sa limitandu-se la operele cuprinse in programa scolara. Ca sa nu ma acuzati de ipocrizie, recunosc prima: sunt ani de zile de cand n-am mai pus mana pe un volum de Eminescu. Si acum, daca stau sa ma gandesc, singura de care imi este dor este "Oda (in metru antic)". Ok, si poate ceva proza. Ei, si ca mine, presupun ca este majoritatea. Eminescu "nu mai prinde". Este un produs cultural pe care atatea "canonizari" l-au prafuit si mai mult, l-au facut sa capete in mintile noastre un gust ranced, deloc placut. Tocmai din cauza acestui tip de exces de zel, precum cel pomenit anterior. Nu am vreo idee salvatoare, nu stiu cum ar trebui promovat si vandut in asa fel incat sa il recitim. Ceea ce stiu e ca nu canonizarea e o buna strategie de marketing cultural. La aflarea refuzului BOR, o membra a ligii a scris, Anastasia Rusiv, pe site-ul organizatiei: "Mai surprinzator este ,spunea presedintele Ligii Scriitorilor, ca s-au gasit intelectuali din varful ierarhiei , unii din ei atei, sa nu fie de acord cu sanctificarea Poetului National, pe motiv ca era betiv, umbla murder, ca este” cadavrul din debara”, uitand ca Eminescu a propovaduit, asa cum a facuto Iisus, iubirea de oameni si apararea dreptatii in spiritul crestin. Presedintele Ligii in toate interventiile dansului a subliniat ca tocmai acesti intelectuali care isi iau salarii substantiale provenite si din banii obtinuti din vanzarea cartilor semnate de Mihai Eminescu sunt impotriva. In acest context Al.Florin Tene, in interventiile lui , spunea ca trebuie sa ii creiem personalitatii Poetului National o platosa, impotriva acestor croncanitori, asa cum samburele de nuca are coaja drept protectie. .Aceasta platose ar fi trecerea lui Eminescu in randul Sfintilor. In interventiile sale ,mai spunea scriitorul clujean, ca in urma cu cativa ani a vizitat Manastirea Putna. La Mormantul lui Stefan cel Mare si Sfant se ruga o batrana taranca. Dupa reculegere a fost intrebata de ce se inchina :”Ma inchin domnule, ca am cetit in carti, inainte de a veni la Sfantul Mormant, ca Sfantul Stefan cel Mare ne-a aparat strabunii si tara de dusmanii din afara credintei noastre.“ Atunci de ce sa nu facem, spunea Tene, sa fie cetit , inainte de inchinare, si Eminescu, atat de batrani cat si de tineri ? In conditiile europenizarii noastre si al fenomenului de globalizare exista tendinta ca unele traditi si personalitati romanesti sa dispara. Daca din interiorul culturi noastre vin contestari la adresa unor personalitati autohtone ,inclusiv Eminescu, atunci ce pretentie sa mai avem fata de strainatate? Spunea scriitorul Tene.Macar sa ramana in Calendarul Biserici Ortodoxe Romane.Daca facem bine Sa ne judece Eminescu." V-am reprodus textul ad literam. Nu am corectat greselile gramaticale sau de punctuatie. S-ar putea sa comit o blasfemie, dar eu cred ca pe Eminescu l-ar supara mai tare limba pocita decat absenta sa din calendarul ortodox. Ce ziceti?]]> http://www.flu.ro/articole/Controverse/Canonizari_neortodoxe_geniile_au_pile_sus_ http://www.flu.ro/articole/Controverse/Canonizari_neortodoxe_geniile_au_pile_sus_ Uneori libertatea ia forme ciudate si incepe sa semene a opusul ei. Intr-o lume a drepturilor de tot felul, incercand sa ne menajam unii altora credintele, incercand sa delimitam spatiile de manifestare in asa fel incat sa nu ne aducem prejudicii unii altora, legile capata un aspect bizar si cel putin discutabil. Asa mi se pare ca stau lucrurile si cu legislatia frantuzeasca privitoare la purtarea burkai (valul pe care femeile musulmane il poarta). Totul a inceput in 2004 odata cu interdictia de a purta burka in scoli. De fapt, interdictia nu se refera numai la burka, ci la orice fel de insemn si de obiect cu valoare religioasa. Cu alte cuvinte, in extremis, si o cruciulita purtata la gat ar putea cadea sub incidenta acestei legi. Scoala este perceputa ca spatiu laic si asta mi se pare semn al normalitatii. Probabil va mai amintiti scandalul starnit la noi de existenta unor manuale de religie cu ton punitiv si nerecomandabile din niciun punct de vedere educatiei unui copil sau cele care contraziceau in mod explicit evolutia darwinista, proclamand ca unic adevar teoria creationista. Ei, francezilor nu li se intampla asemenea anomalii, la ei nici nu se preda religia in scolile de stat, insa au mers mai departe, ajungand sa interzica, asa cum am spus deja, ceva ce tine, de fapt, de optiunea intima a persoanelor in cauza. Recent insa, o comisie parlamentara a propus interzicerea valului in institutiile publice si, mai mult decat atat, incalcarea unei astfel de interdictii ar putea duce la respingerea in cazul solicitarii de cetatenie. Ministerul Imigrarii anuntase deja ca a refuzat acordarea cetateniei unui barbat pentru ca acesta isi obliga sotia, care era frantuzoaica, sa poarte burka. Primul Ministru a confirmat si el ca va aproba acest refuz pe care l-a motivat prin atitudinea machista a barbatului in cauza. Deja mi se pare ca lucrurile au mers cam departe. S-a vorbit in acest caz de sexismul solicitantului si de atitudinea lui discriminatorie. Modul de viata a unei persoane a ajuns sa constituie motiv de incompatibilitate cu valorile Republicii Franceze, in special cu aceea care proclama egalitatea sexelor. S-a tinut cont si de faptul ca acesta refuza sa-i dea sotiei mana in public si ca, acasa, isi trata in mod diferit fiii si fiicele. Legile existente pana in prezent sunt destul de vagi. Codul Civil francez spune ca se poate refuza cetatenia cuiva care nu respecta valorile Republicii. Acest articol a fost invocat drept motiv, iar Primul Ministru Fillon a declarat ca un barbat care isi obliga sotia sa foloseasca burka nu are ce cauta in Franta. Un alt oficial a intarit afirmatiile Primului Ministru, declarand ca barbatul in cauza, a carui identitate nu a fost facuta publica, nu respecta principiile egalitatii intre barbat si femeie. Publicatia Le Figaro sustine ca barbatul este marocan si ca, impreuna cu sotia sa frantuzoaica, apartin miscarii Tabligh, ce tine de o ramura a islamismului radical. Se pare ca nu este primul caz de acest fel. In 2008, unei femei care purta niqabul (val ce acopera fata, lasand doar ochii descoperiti) i s-a refuzat cetatenia pe motiv ca refuza sa se adapteze si ca viziunea ei radicala era incompatibila cu valorile esentiale ale poporului francez. In prezent, se afla in dezbatere o lege care sa interzica atat burka, cat si niqabul in toate institutiile publice (scoli, spitale, administratie si transporturi). Liderul unui partid a venit chiar cu propunerea interdictiei de a le purta in orice spatiu public, chiar si pe strada, iar in cazul in care o persoana incalca aceasta lege sa plateasca o amenda de 750 de euro. Asadar adoptarea unui anumit tip de vestimentatie, fie el si cu valoare religioasa, poate duce la refuzul unei cetatenii, la expulzarea dintr-o tara. Asta intr-o lume in care se presupune ca avem toti dreptul la exprimare, la adoptarea unei religii, la credinta proprie. Se poate spune ca valul este semn al opresiunii. Dar nu cred nici in salvarea cu forta a fiintelor oprimate. Exista femei musulmane care poarta valul din proprie dorinta si nu pentru ca le este impus. Multe dintre ele sunt femei educate, iar in acest sens imi vine in minte un exemplu al unei tinere dintr-un partid de extrema stanga, din Franta, care apare pe afisele electorale purtand valul. Si care declara ca, daca va fi aleasa, il va purta si la tribuna parlamentara. Statul nu poate interveni in asemenea chestiuni intrucat nu are cum sa discearna ce este impus de ce este liber asumat. Cat despre neconcordanta cu valorile Republicii, unde ar fi aceasta? Este cumva ateismul principiul dupa care toti cetatenii trebuie sa se ghideze? In plus, astfel de interdictii mi se pare ca sunt de natura sa acutizeze conflictele interetnice si interreligioase in loc sa duca la neutralizarea lor. Voi ce parere aveti? Considerati o astfel de lege ca fiind benefica?]]> http://www.flu.ro/articole/Controverse/Legea_spune_jos_valul_ http://www.flu.ro/articole/Controverse/Legea_spune_jos_valul_ Dintr-un motiv obscur, mallurile continua sa se numere printre obiectivele favorite ale bucurestenilor, mai ales in zilele de weekend. Sambata si duminica, clase sociale diferite se indreapta catre aceste monumente ale gresiei si, mai nou, ale marmurei, pentru a se bucura si a se distra. Sa se relaxeze dupa o saptamana de munca, s-ar zice. Am renuntat la ideea ca oamenii vor avea mai multa imaginatie si ca vor intelege ca zgaitul la vitrine si la diversi trecatori nu este tocmai modalitatea ideala de a-ti petrece timpul liber. M-am impacat cu gandul ca bucurestenii n-au imaginatie si, in plus, nu se plictisesc niciodata de acelasi traseu pe care-l parcurg, sambata de sambata. Veti spune poate ca mallul este un loc practic, ideal pentru cumparaturi. Nu mergi prin frig de la un magazin la altul, nu te ploua, nu te ninge, nici riscul insolatiei nu te paste. Poate ca aveti dreptate, insa de ce nu prea vad oameni cu plase in maini atunci cand merg la Mall? Unde sunt cumparaturile? In fine. Voi fi eu cea care face un exercitiu de imaginatie si voi accepta pactul conform caruia la mall e minunat. Dar haideti sa ne facem sederea acolo cat mai comoda, fara sa ne imbrancim si sa calcam pe cizmele de piele intoarsa. Voi prezenta in cele ce urmeaza cateva reguli izvorate din pur spirit civic: 1. Daca aveti peste 16 ani, este de prost gust sa apareti in grupuri mai mari de 5-6 persoane. Rudele de gradul doi, trei si patru se aduc pe rand. Inteleg ca mallul este un obiectiv care trebuie aratat rudelor din provincie, insa atata timp cat nu se sta la coada pentru vizitare, haideti sa mentinem nivelul de aglomerare la un nivel minim. Nu cred ca nu ati avut cu cine s-o lasati acasa pe matusa de la Tecuci sau pe varul Sandel de la Vaslui. Deci: veniti sambata cu matusa si unchiul, duminica le faceti o bucurie bunicilor. Nu toti odata, ci pe rand. 2. Copiii care nu se pot inca hrani singuri sau care nu merg inca la toaleta se lasa in grija bonei, a bunicilor, a unuia dintre parinti etc acasa. Poate ca voi va distrati acolo, insa sunt sigura ca cei mici, nu. Chiar daca se amuza, nu sunt fiinte autonome si responsabile. Voi sunteti responsabili pentru ei. Exceptie fac cazurile in care va hotarati sa-i culturalizati si-i duceti la un film de desene animate. Atentie: barurile si spatiile in care se fumeaza nu sunt indicate copiilor si cu atat mai putin bebelusilor. Caci am vazut si asa ceva: copii cu biberoane in gura adusi in cafenele. 3. Pastrati parfumul in cantitati industriale pentru serile petrecute in intimitate. In spatiile publice, oricat de scump ar fi parfumul, riscati sa provocati senzatii neplacute ghinionistilor din aceeasi incapere. 4. Mallul nu este nici opera, nici club de noapte. Asadar, costumele la patru ace, paietele, bijuteriile ostentative, chiar si adidasii cu sclipici, sunt destinate altor spatii si altor ocazii. Nu este nicio diferenta intre a merge la hipermarket si a merge la mall. Asta nu inseamna ca aici puteti veni in trening, atentie. Treningul este un articol vestimentar dedicat activitatilor sportive si, din moment ce inca mersul cu scarile rulante nu a fost declarat sport si nu se bucura de o federatie a lui, atunci nici la mall nu se poate spune ca faceti activitati fizice. De asemenea, va rog sa renuntati la ochelarii de soare. Exceptie fac celebritatile incognito, castigatoare de Oscaruri si de Grammy (ceilalti sa se abtina), si cei care sufera de anumite afectiuni oculare, care nu permit expunerea la lumina. Ah, si vampirii, despre care am auzit ca sunt foto-sensibili. 5. Probabil ati observat ca la film sunteti rugati sa inchideti telefoanele. Probabil considerati ca mesajul se adreseaza fraierilor si nu celor cu sonerii destepte. Si asa, filmul este bruiat de cotcodaceli, de melodii proaste, de mugete si ragete. Poate ca vi s-a spus ca e amuzanta soneria. Totusi, lasati-i doar pe cei apropiati sa va aprecieze bunul gust in alegerea ei. Noi, ceilalti, cu siguranta n-o vom face. 6. Probabil ca va subestimati tovarasii si considerati ca este oportun sa le explicati filmul la care va uitati impreuna. Probabil ii credeti mai sarmani cu duhul si tineti sa le explicati poantele de pe pelicula. Probabil ca ii credeti atat de “inocenti” incat trebuie sa le spuneti si lucruri evidente precum “vezi, acum ploua”. Ei bine, nu la fel sta situatia si cu noi, restul celor din sala. Ori nu suntem la fel de cretini, ori preferam sa cautam lamuriri dupa ce proiectia s-a incheiat. 7. Aceasta rugaminte se adreseaza vanzatoarelor: poate vreti sa dati impresia ca sunteti prietena cu noi, clientii. As dori insa sa asteptati pana cand va invitam noi sa fiti familiara. Cu alte cuvinte: daca eu ma adresez cu dumneavoastra, ma astept sa o faceti la fel. Oricat de tanara as fi. Chiar daca as avea 15 ani. Nu toti apreciem tutuiala si stilul “relaxat”. De asemenea, daca ma intrebati o data “va pot ajuta cu ceva?” si eu raspund “nu, multumesc”, atunci chiar vreau sa spun “nu, multumesc”. Nu o spun din timiditate si din teama de a apela la ajutorul dumneavoastra. Daca va postati in spatele meu si mai aveti putin si va lipiti de mine, nu ma voi simti prea in largul meu si nici mai stimulata sa cumpar ceva nu ma voi fi. 8. Nu va faceti fotografii in mall. Incercati sa rezistati tentatiei de a face poze langa vreo fantana, vreo ghirlanda oricat de impresionante vi s-ar parea. Chiar si langa afisele care anunta promotii. Contrar aparentelor, mallul nu este un obiectiv turistic. Daca mai aveti sugestii si adaugiri, sunt bucuroasa sa le primesc.]]> http://www.flu.ro/articole/Controverse/Ghid_de_buna_purtare_la_mall http://www.flu.ro/articole/Controverse/Ghid_de_buna_purtare_la_mall Azi imi spunea o colega ca a urmarit un documentar despre preconizata inversare a polilor magnetici. Si, ca mai mereu in astfel de situatii, am dezvoltat una dintre acele conversatii pornind de la cateva ipoteze extrem de subrede si avand mintea si imaginatia inflacarate de avalansa de filme cu teme apocaliptice: ce-ai face daca Pamantul ar fi lovit de un cataclism, de orice fel ar fi acesta: un razboi nuclear, radiatii extrem de puternice care ar parjoli totul in calea lor, o glaciatiune etc. Daca te-ai numara printre supravietuitori sau daca ai fi dintre aceia care au grija sa tina ascuns prin maneca un pistol cu un singur glont. Eu am conchis ca nu as fi sigur din stirpea celor care lupta, care inving orice obstacol si duc mai departe rasa umana. Caci am convenit cu totii ca nu avem de-a face cu o extinctie totala. Am plecat fruntea si mi-am recunoscut infrangerea apriori. Ma cunosc prea bine: nu am destul nerv in mine si nici destula vointa de a calca pe cadavre. Caci sa fii un supravietuitor implica de cele mai multe ori sa fii crud. Supravietuirea nu e numai o chestiune de vointa si curaj, de ambitie si putere, ci depinde si de conditia de a fi mai puternic decat celalalt, sa iti doresti mai mult decat celalalt. Resursele sunt limitate si atunci trebuie sa smulgi altuia ca sa ai tu. Poate vi se pare sinistra tema pe care v-am propus-o, insa cu atatea scenarii incepe sa nu imi mai para atat de fantezista. Pe de alta parte, imi dau seama ca sunt sanse ca realitatea sa bata pana la urma fanteziile mele de acum. Ca odata pus in fata ororilor, chiar sunt sanse reale sa gasesti in tine izvoare de puteri pe care nu credeai ca le posezi. Cel putin asa se intampla in filme, dar nu numai. Vedem la stiri povesti cu oameni reali, care nu par sa aiba capacitati extraordinare si care devin eroi in anumite situatii. Si atunci ma gandesc daca nu cumva oricine are acest potential, numai ca ne lipseste acea scanteie, acel act care sa duca la declansarea lui. Da, dar actele de eroism raman impulsuri solitare. Cu alte cuvinte, esti erou o data, starea aceasta extraordinara nu este una de durata, una de continuitate. Or, supravietuirea intr-o lume post-apocaliptica presupune sa fii superman in fiecare zi. Sa induri multe, sa nu o iei razna, sa nu-ti pierzi mintile si sa nu-ti uiti motivatia. La acest capitol cred ca as avea probleme. Nu sunt deloc un om cu capacitate mare de anduranta. Obosesc repede si renunt la fel de repede. De-asta ma gandesc serios ca ar trebui sa am in casa, mereu la indemana, un mijloc comod de a parasi un ring, o arena in care n-as sti cum sa lupt. Frumos, curat si fara durere. Cat de mult suntem educati in sensul supravietuirii? Aproape deloc, as zice eu. Nascuti intr-o epoca ultra tehnologizata, crescuti in moliciunea confortului si a bunastarii, niciunul dintre noi nu mai stie cum sa vaneze, cum sa pastreze in mod constant o stare de alerta. Cruzimile cu care ne-am dresat sunt unele mult mai subtile, mai filtrate. E adevarat, ranim in continuare, dar nu suntem obisnuiti cu privelistea directa a plagilor pe care le cauzam. Prea putin avem contact cu sange. Durerile noastre sunt rafinate, de cele mai multe ori autoprovocate, am pierdut legatura cu dimensiunea animalica, cu glasurile acelea lugubre, cu vocile pamantului si ale vietii. In universul de plastic, nu am facut cunostinta cu consistenta noroiului si a mazgii. Nu cred ca in actul meu, al renuntarii, e vreo urma de noblete. Sa nu ma judecati gresit, in niciun caz nu arunc aceasta frisca asupra tartei esecului meu. E vorba pur si simplu de constientizarea unui handicap. De faptul ca stiu din ce aluat sunt facuta si mai stiu si ca el nu este unul dur, de metal, care sa indure frictiuni nesfarsite. Oasele mele sunt de plastilina si articulatiile din guma de mestecat. Cum sa fiu o supravietuitoare? Nu vreau sa va sperii si nici ca tonul meu sa fie unul prapastios. Dar nu stiu cat timp mai putem ignora semnalele pe care le primim din tot felul de surse. Din pacate, s-ar putea ca in viitor sa fim pusi in fata unor astfel de decizii, decizii care erau harazite doar personajelor de film si carte. Lumea pe care o cunosc este singura la care visez. Si nu ma pot imagina intr-o alta. As claca, mecanismele dupa care functionez acum sunt atat de legate de ceea ce exista in prezent, incat nu vad prin ce aranjamente, prin ce fel de magie ar da randament si acolo. Sigur, veti spune ca nimeni nu are dreptul sa renunte la viata. Ca e imoral, ca e de datoria mea sa lupt. Da, dar si instantele de judecata vor fi altele, nu-i asa? Legile dupa care ne conducem acum isi vor fi pierdut importanta acolo. Si poate ca pacatul imi va fi iertat. Faceti un exercitiu de imaginatie. Vi s-ar topi oasele sau ati sti sa aprindeti iar focul ciocnind doua pietre?]]> http://www.flu.ro/articole/Controverse/Planuri_pentru_un_viitor_apocaliptic http://www.flu.ro/articole/Controverse/Planuri_pentru_un_viitor_apocaliptic Suntem foarte politicosi. Zambim atunci cand trebuie, nu facem gesturi necuvenite, avem grija sa nu ni se vada lenjeria atunci cand ne aplecam. E normal, doar nu traim in jungla si nici nu ne castigam painea cu nurii. Strangem maini, nici prea tare, nici prea incet, sa nu parem nici predispusi la atitudini dictatoriala, dar nici niste molai fara personalitate. Folosim des "da, multumesc", "nu, multumesc", "este ok asa", "perfect, in regula", "a fost misto". Ne place cam orice si nu suntem nazurosi. Mandri de noi, ne simtim integrati, adaptati, functionali din punct de vedere social. In general, cam totul este, vorba francezului, "comme ci, comme ça". Incercam sa ne pastram dispozitiile si umorile in doze moderate. Nici prea cald, nici prea rece. Daca e prea cald, riscam sa parem neexperimentati, neumblati, proaspeti, naivi si, nu in ultima instanta, cam tonti. Daca e prea "rece", ceilalti vor dori sa ne incalzeasca si se va crea un contrast nedorit si neplacut intre noi si ei. Sau dam impresia de "incomozi", de "depresivi". Or, ceea ce ne dorim, mai presus de orice, este sa eliminam stridentele. De aceea, masura potrivita e cea mai buna si cu ea operam in fiecare zi. Nici veseli, nici tristi. Ci asa cum e cel mai bine: sanatosi. Urmand aceste tonalitati, nu vom da gres: societatea ne va inghiti si ne va digera, nu riscam sa fim eliminati ca un corp strain sau, ce stiu eu, chiar daunator. Imi intreb prietenii "Cum a fost la ski? La film? In vacanta? La chef?" si raspunsul este inevitabil "Misto". Vocabularul cu care acordam calificative lucrurilor din viata noastra este unul extrem de saracacios, bag seama. Sa insemne asta ca si vietile noastre sunt la fel? Lexicul fad sa se traduca el intr-o viata searbada sau viceversa? Care e ordinea: cuvantul si apoi ontologicul sau invers? Mi-e teama ca omniprezentul "misto" incepe sa insemne multe si in acelasi timp nimic prin indelungata lui folosire in contexte dintre cele mai diverse: la fel de bine poate sa insemne "m-am plictisit de moarte", "a fost asa si asa", "a fost ok", "nimic extraordinar", "a fost dragut". In plus, conteaza mult intonatia cu care e rostit, insa sincera sa fiu de multa vreme n-am mai pus patos atunci cand am zis ca ceva "e misto". Mai grav e ca si relatiile incep sa fie "misto" si fericirea e tot "o chestie misto". Incep sa simt in gura acreala surogatului care te invadeaza dupa ce dulcele a plecat. Atunci cand ai trait o vreme printre lucruri fabuloase, extraordinare, nu te mai multumeste acel "misto". Insa nu e vorba numai de asta. E vorba de modul in care ne ascundem nemultumirile in spatele unui cuvant menit sa opreasca interogari viitoare. "Misto" nu deschide nimic, ci doar inchide o usa dupa el. E ultimul tren, e punctul final. Citesc conversatii de demult si sunt uimita de cantitatea de informatii pe care oamenii pareau sa o schimbe. Stiau mai putine, poate, decat noi, dar reuseau sa transmita atat de multe. Noi stim multe si nu spunem mai nimic. Nu e paradoxal? Conversatiile erau spumoase si, dincolo de jocurile de cuvinte care erau odinioara la mare pret, oamenii spuneau lucruri, iar frazele lor aveau continut. Un alt paradox il constituie faptul ca regulile s-au tot relaxat pana cand au ajuns aproape inexistente. In principiu, in zilele noastre, dupa formula de salut, poti spune cam orice iti trece prin cap. Cu toata aceasta atmosfera conversationala relaxata, avand libertati de nebanuit, tot nu spunem nimic. Nu stiu daca ati observat cati oameni plictisiti zac prin baruri si cafenele. Daca nu se consuma ceva alcool (care se pare ca ne dezvolta ceea ce as numi creativitate sociala, dincolo de "slabirea" zavoarelor puse de inhibitii), oamenii, dupa ce se intalnesc, au un schimb de replici. Ei, la inceput, lucrurile par sa mearga. Se dau si se ofera informatii. Se petrece un schimb. Exista ceva animat, care se leaga acolo langa o ceasca de cafea aburinda si bulele de prin pahare. Apoi, organismul asta al conversatiei incepe sa se tarasca, sa se inmoaie si brusc, frecventa lui "misto" creste. "Cum e noua prietena a lui X?" – "Misto". "Dar mama ta?" – "Misto. Si face si o zacusca misto." – "Foarte misto." Fac un pariu cu mine insami: nu voi mai folosi "misto" timp de o saptamana. Nu radeti, incercati si voi daca va ganditi ca e asa usor. In locul lui, voi incerca sa folosesc cuvinte cu substanta, care chiar spun ceva celuilalt, cuvinte mai sincere si care sa transmita o stare, nu doar lehamitea de a gandi si a evalua ceva. "Misto" e ipocrizia suprema.]]> http://www.flu.ro/articole/Controverse/Totul_e_misto http://www.flu.ro/articole/Controverse/Totul_e_misto Recent am vazut un episod din Seinfeld in care Kramer (da, stiu, nu e tocmai un reper) isi manifesta dezacordul fata de oamenii care se duceau la biblioteca sa citeasca ziarul, suspectandu-i de zgarcenie. Probabil cunoasteti acele bete de lemn (se folosesc si in unele cafenele) in care se prind mai multe numere ale aceluiasi ziar. Eu le stiu si, ca o consumatoare de biblioteci, ma intristeaza gandul ca vor disparea. Asadar, grijile lui Kramer isi afla acum rezolvarea. Tot mai multe ziare dispar. Iar daca nu dispar, renunta la print si vor continua sa apara numai in format online. Veti spune poate ca este o evolutie normala. Ca e vorba doar de o schimbare a obiceiurilor de consum si ca va ramane aceeasi calitatea continutului. Dar eu cred ca este mai mult de atat. Disparitia ziarelor nu presupune doar economii la hartie. Si un plus pentru ecologie. Ci si disparitia unor meserii. Pe care multi oameni le faceau cu drag si pasiune. Si se mai stinge ceva: un anumit aspect al socializarii. Cititul ziarului, spre deosebire de lectura cartilor, nu reprezinta un act savarsit in intimitate. Ziarul se citeste in public, se imprumuta, circula din mana in mana. El duce la comentarii, el starneste discutii si controverse. Leaga si desface relatii interumane. Acum spatiul acestora se va limita la messenger si alte cai de comunicare pe internet. Probabil sunt de moda veche. Dar inca nu mi se pare completa aceasta experienta. Cu toate emoticoanele, cu toate acele audibles, tot prefer sa vad in fata mea figura interlocutorului. Iar camera web nu confera aceeasi impresie. Imaginea nu mi se pare la fel de fidela, la fel de elocventa. Stiu ca este doar un efect al globalizarii. La care toti suntem partasi, vrem, nu vrem, constient sau nu. Cei pragmatici imi spun ca aceeasi tristete au resimtit-o oamenii cand s-a trecut de la manuscris la tipar. Si este posibil sa aiba dreptate. Dar nu ma ajuta cu nimic. Cand ma refer la asta, o fac in termeni vagi, sunt constienta. Poate ca suna absurd, dar ma intreb daca oamenii vor fi mai fericiti in lumea suportului electronic decat in cea a printului? Culmea este ca intr-o epoca in care tehnologia sprijina din plin comunicarea, comunicam mult mai putin. Avem telefoane si avem monitoare. De vorbit, vorbim, slava companiilor de telefonie si providerilor de internit. Este o harmalaie continua, un vacarm si un haos caci acum mai mult ca niciodata suntem mult mai putin dispusi sa ne exprimam decat sa ascultam. Si aici devin iarasi nostalgica. Inainte vreme, oamenii se exprimau abia dupa ce ascultau, dupa ce absorbeau ca niste bureti bucatile de frumusete si de stiinta pe care lumea le arunca inspre ei sub forma unor mingi stralucitoare. Acum, toti cred ca sunt creatori de frumusete si stiinta si vor sa fie primii care anunta noutatile. Problema este ca nu prea mai au public. Din moment ce spectatorii au trecut pe scena si au devenit actori, luptandu-se sa fie chiar protagonistii piesei, cine a mai ramas sa se bucure de spectacol? Lumea incepe sa semene cu salile acelea de la bursa in care brokerii urla mesaje cu castile pe ureche. Nu stii cine mai asculta, dar informatia zboara pe toate gurile din jur. Statutul de receptor incepe sa dispara si emitatorii domina tot, orice ar insemna acest “tot”. Ma gandesc la profetii antici care striigau in desert. Acum ne vom transforma toti in (pseudo)profeti si vom urla reclame? Nici nu apucam sa digeram ca ne si grabim sa o eliminam. Doi batranei discutand o stire? Dezbatand un articol? Preferand stilul unui anumit jurnalist? Ditirambele altuia? Toate acestea vor ajunge in curand piese dintr-un imaginar muzeu antropologic. Epocile trecute au fost insufletite de urmarirea unor idealuri. Desigur, acestea erau gresite, monstruoase, utopice, daca vreti, dar undeva, intr-o minte, se cocea o anumita idee despre fericire, despre o stare de climax. Acum am devenit realisti si stim ca fericirea de multe ori aduce infarct si slabiciune. Asa ca ne ferim de ea. O inlocuim cu surogatul ieftin al confortului. Dispare nu numai un anumit tip de suport pentru informatie, ci si un sentiment: admiratia. Credeti ca vom mai avea timp sa admiram ceva? Ma tem ca vom ajunge in stadiul in care si cele mai frumoase lucruri ne vor lasa imuni. Ma tem ca nu vom mai avea timp sa fim fericiti si o vom izgoni cu o miscare iritata a mainii inclestate pe o tastatura. Nu de alta, dar avem de trimis un mass.]]> http://www.flu.ro/articole/Controverse/Vandut_fericire_Cumpar_confort http://www.flu.ro/articole/Controverse/Vandut_fericire_Cumpar_confort Ati mai auzit ceva despre legalizarea prostitutiei? Eu una, nu. Subiectul mi-a revenit in minte, aseara, pe la 12, cand trecand pe Grivitei, mai multe lucratoare in aria carnala, ca sa zic asa, ne-au sarit in fata masinii. Mi-a fost mila de ele, sa lucrezi in astfel de conditii, la -8 grade, cat arata termometrul de pe bord! Inca mai am discutii cu oameni care se declara impotriva. Din tot felul de motive. Cum ca ar duce la o si mai mare degradare morala. Ca nu e crestineste. Ca promovam degradarea corpului feminin. Ca si-asa institutia familiei este intr-o degringolada indreptandu-se spre dezintegrare. Iar altii, mai naivi de fel, ca sa fiu o delicata, spun ca am atenta la spiritualitatea poporului roman. Ca el e o adunatura de oameni cu frica lui Dumnezeu, care respecta posturile de peste an si pupa mana popii cand vine cu Boboteaza. Si ca toate astea sunt garantii ale unei moralitati neintinate. Sigur, mai calca ei stramb din cand in cand si mai purced catre o vrajitoare, cu o gaina in sacosa si ceva aur prin poseta, dar asta numai si numai in cazurile in care acatistele s-au pierdut pe drum si parintele nu s-a rugat cu destula infocare. Mai invoca si o flacara violet, dar la fel, gestul ramane scuzabil pentru vremuri de restriste si pentru campania electorala. Si cam atat. In rest, suntem puritani ca niste asceti. Ne imbatam cu apa rece, mancam chestii simple – ceapa, slana, mamaliga –, nu ne prostim cu lucruri necurate, precum melcii si fructele de mare, bem numai ce producem in via sau livada din spatele casei si nu ne spalam prea mult caci, se stie, sapunul si deodorantul sunt facatura diavolului si duc omul spre poftele pierzaniei trupesti. Intre timp, la ceas de seara, pe centurile pompos denumite astfel ale oraselor si oraselelor, prin camine studentesti si de nefamilisti, prin Matasari, dar si pe la Romana, fetele isi vad de munca lor in conditii inumane. Haituite de pesti, haituite de politisti, incearca sa supravietuiasca. Si de multe ori, asta costa scump. Mai mult decat tariful pe care este dispus sa-l achite tiristul, taximetristul, dar si tanarul incepator intr-ale sexului. Sa stiti ca interdictia legala a prostitutiei nu opreste niciun doritor sa n-o practice. Ea se desfasoara, numai ca dupa niste reguli nedrepte si care nu le avantajeaza nici pe prostituate, nici pe clienti. Banii curg in continuare. Si in afara celor acuzati de trafic de persoane (ceea ce e cu totul alta mancare de peste), nu am auzit sa mai fie condamnati in cei ce isi desfasoara activitatea, intr-un fel sau altul, in aceasta bransa. Sigur, exista razii. Se mai dau amenzi. Alteori nu se dau si sunt inlocuite cu “favoruri” de ordin fizic pentru politisti. Si cam atat. Banii nu sunt impozitati si cred ca, mai ales acum, in timp de criza, nu ne-ar strica niste fonduri in plus la bugetul de stat. Nu-mi spuneti ca preotii isi vor refuza remuneratiile pe motiv ca sunt bani murdari. Daca as vedea asta intamplandu-se, poate ca respectul meu pentru institutia bisericeasca ar putea fi susceptibil de o usoara crestere. Pe langa evidentul avantaj al contributiilor la fondul asigurarilor sociale (garantand astfel si o serie de drepturi pentru ajutorul de somaj, asigurarea medicala etc), de o importanta poate si mai mare este faptul ca “prestatoarele de servicii” pot fi urmarite din punct de vedere medical. Stabilimentele fondate – recte bordelurile – ar fi nevoite sa isi obtina un fel de certificate medicale care sa ateste ca prostituatele nu au boli transmisibile sexual. Certificate care ar trebui sa fie actualizate periodic. Acum cei care aleg totusi sa apeleze la servicii de natura sexuala joaca un fel de ruleta ruseasca. Iar in unele cazuri, banalul prezervativ (pe care oricum unii nu il folosesc, in pacate) nu este de ajuns. Emil Boc a declarat in cursul anului trecut ca nu crede ca legalizarea prostitutiei ar fi o masura sanatoasa si ca i s-ar parea similara cu aplicarea principiului machiavelic “scopul scuza mijloacele”. Dar ca va discuta subiectul cu reprezentantii BOR. As dori sa stiu ca Biserica este consultata si atunci cand vine vorba de plata pensiilor. Sau de acordul cu FMI. Sau de numarul mare de prostituate care ajung la sectiile de urgente ale spitalelor pentru ca au fost maltratate si abuzate. Si, atentie, si aceste tratamente costa bani. As vrea sa stiu daca reprezentantii BOR au un cuvant de spus si cand vine vorba de tratarea bolnavilor de sifilis, de pilda. Ocupam in continuare un loc fruntas in Europa in ceea ce priveste numarul de imbolnaviri. Morala si mataniile, din pacate, nu vindeca bolile venerice, nici nu pun capat infractiunilor si abuzurilor “pestilor”. Nu ma grabesc in a afirma ca legalizarea este o solutie. Ceea ce doresc sa afirm este optiunea pentru o dezbatere rationala, bazata pe studii si analize, nu pe spirite inflacarate in sens religios sau moral. Ar trebui inainte de toate spus faptul ca in tarile despre care spunem ca s-a legalizat, nu este vorba de o modalitate de legiferare uniforma. Daca in Olanda prostitutia este regularizata ca activitate economica cu statut special, in tari ca Franta, Marea Britanie si Belgia este tolerata, cu conditia sa nu perturbe ordinea publica si cu mentiunea ca proxenetismul este ilegal, asadar nu exista mediator intre prostituata si client, iar in Australia sau Noua Zeelanda ea este decriminalizata, neexistand in legislatie mentiuni specifice pentru ea, fiind privita ca oricare alta activitate economica. Ea a fost scoasa de sub spectrul infractiunii si in Germania (unde prostituatele primesc pensie, beneficiind si de concediu si asigurare medicala), Grecia, Elvetia, Austria, Danemarca, ba chiar si in tara vecina, Ungaria. Asadar, regularizarea ei se poate face in mai multe feluri, in conformitate cu specificul tarii noastre, al instrumentelor legale si al societatii in care traim.]]> http://www.flu.ro/articole/Controverse/Pro_sau_contra_legalizarii_prostitutiei_ http://www.flu.ro/articole/Controverse/Pro_sau_contra_legalizarii_prostitutiei_ Exista oameni care in tot felul de discutii, de dezbateri, iti trantesc cate o afirmatie pe care o investesc cu putere de axioma pe post de argument. Ca si cum ai avea de-a face cu un adevar universal, general valabil si pe care nu-l mai poti pune sub semnul intrebarii. Cum ar fi legea gravitatiei. Asemenea replici sunt menite sa-ti inchida gura. Sa amutesti in fata tariei lor, sa-ti pierzi sirul vorbelor si sa pleci capul smerit. Apelul la astfel de “ziceri” si imensa lor popularitate tradeaza insa incapacitatea de a dialoga in mod real, de a construi cu adevarat o dezbatere si incercarea de a avea “ultimul cuvant” prin orice mijloc. De departe, in topul celor mai enervante clisee se situeaza “De gustibus non est disputandum”. Pe romaneste, “gusturile nu se discuta”. Propozitia aceasta scurta isi iveste capul tamp ori de cate ori oamenii incearca sa stabileasca un criteriu de valoare pentru un anumit produs. Ma voi referi mai ales la produse artistice, pentru ca sunt mai familiarizata cu acest domeniu. A aparut un film. Unora le place, altora nu. A aparut o carte. Pentru unii e porcarie curata, pentru altii capodopera. Inevitabil, intr-una dintre tabere, va aparea cineva care va spune “gusturile nu se discuta”, mandru nevoie mare si extrem de sigur de adevarul lui. Eu cred ca gusturile se discuta. Caci altfel n-am avea in limba sintagme precum gusturi bune si gusturi proaste. Da, tie poate sa-ti placa sa-ti lipesti pene pe fund si sa porti pantofi cu paiete la ora de sport, dar pe mine nu ma intereseaza optiunile tale personale. Voi crede in continuare ca ai un prost gust desavarsit. Si nu, nu esti obligat sa tii cont de opinia mea. Nici nu voi veni la tine sa iti dezlipesc penele si sa-ti dau jos paietele de pe pantofi. Le poti purta cu mandrie in continuare. Si, in general, cam orice se discuta. Ierarhiile se creeaza in mod natural si ar fi artificial sa opresti asta. Mereu vor exista filme bune si filme proaste. Evident, perspectivele lor de judecare vor fi diferite. Insa atunci cand acorzi un calificativ, ca el sa fie unul just, (asta nu inseamna insa ca e si unicul care poate fi acordat), trebuie sa ai ca puncte de orientare anumite criterii. Asta nu pare sa inteleaga consumatorul roman de produse de arta. Mi-ar placea ca in scolile romanesti sa se faca si ore de dezbateri. Cu profesori care sa-i invete pe elevi cum se sustine un punct de vedere. “X este bun pentru ca imi place mie!” nu are nicio valoare intr-o dezbatere. Sau are aceeasi valoare cu neaosul “ba pe-a ma-tii”. Cel mai dificil si mai inselator este atunci cand ai de-a face cu un produs nou lansat pe piata. Reactiile sunt la cald, timpul nu a trecut suficient intr-atat incat sa mai raceasca “mintile infierbantate”, sa se sedimenteze, iar spiritul de turma are darul de a zapaci mintile consumatorilor. Azi sunt putini cei care pot sa sustina ca “Zbor deasupra unui cuib de cuci”, de exemplu, a fost un film prost. Atunci insa cu siguranta au fost multi. Sigur, este aproape imposibil sa ai o parere obiectiva. Atunci cand faci o judecata estetica, pe parcursul acestui demers, se implica o serie de factori care tin de personalitatea emitatorului, de modul in care a fost educat si de experienta pe care o are in domeniul respectiv. Ideal este insa ca parerile personale, modul specific in care esti construit sa nu iti influenteze in mod major verdictul. Subliniez cuvantul “ideal” caci obiectivitatea totala este imposibila. Romanii, imi pare rau sa o spun, nu au cultura dezbaterilor. In cazul unui dezacord cu semnatarul unei opinii, in lipsa argumentelor, se recurge la insulte. Nu se pun in discutie parerile expuse, ci persoana autorului. Pe langa cliseul gusturilor care nu se discuta, se mai lanseaza afirmatii de genul “Cine esti tu ca sa-l critici pe X? Ia pune mana si fa tu un film mai bun/ scrie tu o carte mai buna!”. Din momentul in care un produs, de orice fel, este lansat pe piata si nu tinut intr-un sertar, ferit de ochii lumii, este normal ca respectivul obiect sa starneasca reactii, sa se emita judecati de valoare asupra lui, sa fie hulit sau, din contra, apreciat. Ca sa intelegeti stupiditatea unui astfel de pseudoargument, va dau un exemplu. Sa presupunem ca eu sunt producator de salam. Dumneavoastra sunteti cumparator. Cumparati salamul si nu va place, vi se pare prea gras, prea apos, fad etc. Nu sunteti indreptatiti sa va plangeti? Ce-ati zice daca v-as da replica: “Daca voi credeti ca salamul meu nu e bun, ia tocati niste carne, amestecati niste condimente si faceti voi unul mai bun!”. Pastrand proportiile, comparatia mea functioneaza. Tot legat de filme, se mai spune “A luat 10 Oscaruri!”. “E un film care are 10 pe imdb!”. Acestea sunt argumente doar partial valabile. Si pot sta marturie eventual pentru popularitatea respectivei pelicule si nu pentru valoarea intrinseca. Cel putin Oscarurile sunt niste premii controversate in lumea criticilor de film. Mi s-a intamplat sa consider ca anumite pelicule oscarizate sunt proaste sau, din contra, sa concorde parerea mea cu cea a juriului. De pilda, nici 30 de Oscaruri nu ma vor convinge ca “Avatar” e un film bun. Ca are parti bune, asta e altceva. Doar filmul in sine poate avea puterea asta si nu cohorta de premii care i-ar putea fi acordate (intre noi fie vorba, sper sa nu se intample asa). Statuetele aurii nu sterg hilarul involuntar al unor replici sau lipsa de nuantare, de evolutie psihologica a personajelor. Dar “Brokeback Mountain”, da, a fost un film bun. Ca a primit Oscar sau nu, asta e mai putin important si nu conteaza absolut deloc atunci cand judecam valoarea lui. Chiar si membrii Academiei mai dau rateuri si, cum cinematografia si arta in general nu sunt matematica, este imposibil de stabilit o singura evaluare valabila. Ideea este, indiferent de ce parte a baricadei te situezi, sa ai argumente viabile de partea ta.]]> http://www.flu.ro/articole/Controverse/Gusturile_se_discuta http://www.flu.ro/articole/Controverse/Gusturile_se_discuta