fbpx

Copiii – rubrica speciala din cv-ul de presedinte

Cand Ponta a plasat, deloc subtil, in cadrul anuntarii candidaturii sale de la Craiova, drept atuuri care-l recomanda pentru Cotroceni calitatea de roman si cea de ortodox, am strambat din nas si mi-am spus ca nu e nimic nou sub soare, desi acum apartenenta la ortodoxie e folosita impotriva apartenentei la un alt cult, recte cel luteran. Caci partea nemarturisita, dar usor intuibila, a discursului sau era « eu sunt roman si ortodox, spre deosebire de contracandidatului meu, Klaus Iohannis, care este neamt si luteran ». Era o pedala facila pe care a Victor Ponta a apasat. Nationalismul. Facila nu inseamna insa si lipsita de eficienta. Ba din contra.

Cand un jurnalist precum Patrick Andre de Hillerin de la Catavencii scrie un articol precum Copiii ca o vina, samburele de greata incepe sa dezvolte pulpa.

Sunt de acord: afirmatia Elenei Udrea de acum cativa ani, cand, simtind nevoia sa explice din ce resurse isi achizitioneaza atatea genti si masini exorbitante, a spus ca, neavand copii, isi poate permite aceste « mici capricii », a fost de o imbecilitate rotund-scanteietoare. Afirmatia lui Iohannis, pe care articolul de mai sus o plaseaza in aceeasi familie « ideologica », mai putin (cred ca s-a pripit jurnalistul, asta ca sa nu vorbim de-a dreptul de scoatere din context). Fara ca asta sa il salveze de sub spectrul lipsei de inspiratie. Insa asta e tot.

Citeste si:  Jocuri profund barbatesti. Table, fotbal si alte mizilicuri

Nu optiunile de viata ale Elenei Udrea si ale lui Iohannis le discut eu aici. Ci urmatorul extras:

Absenta fiziologic determinata a copiilor poate fi o drama, absenta programat ludica a copiilor e un indicator de indezirabilitate. Un om fara copii care se bucura de absenta acestora pentru a investi in orice, fie case, fie posete nu are viziunea necesara pentru Romania in care vor trai copiii mei si ai vostri.
Caci mie si voua ne succed copiii, cei care nu ne-au «permis» ca din salarii doar, sa ne luam sase case sau o piramida de posetute. […]
Lor le succede doar propria posteritate, zugravita in imagini de cronicari arghirofili, asa cum s-a intamplat si cu Ion Iliescu. Nu datoreaza viitorului nimic.
Planul de viitor al unui conducator care are copii nu se rezuma la cei cinci sau zece ani de mandat. Planul de viitor al unui conducator care-si refuza bucuria pater/maternitatii, fie ea si adoptiva, de dragul banilor nici nu merita luat in calcul.
Atat e de simplu.

Citeste si:  Ma vaneaza niste branduri

De fapt, nu e chiar asa de simplu, iar falsificarile sunt pe mai multe paliere.

1. Primul hop logic. Elena Udrea a afirmat ca, neavand copii, si-a permis posete. Nu a spus niciunde ca a renuntat la maternitate pentru a economisi bani. Asadar, este gresit sa atribui un scop acolo unde nu a fost vorba decat de o consecinta. Nu-mi face nicio placere s-o apar pe Elena Udrea, dar unu cu unu fac doi, indiferent de ideologia si de simpatiile politice ale celui care face operatia de aritmetica.

2. Al doilea hop logic. Prezenta copiilor nu garanteaza amploarea unei viziuni. Basescu are doua fiice, o nepoata si inca doi nepoti pe drum. Inteleg ca e contestat de majoritatea acestui popor. Si Ceausescu a avut copii. El, intr-adevar, era plin de viziuni. Care se-ntindeau pe multe cincinale. Atat de vizionar era ca erau implicati si stranepotii nostri in ele.

3. Fractura etica. Presupunerea ca toata lumea ar simti maternitatea/paternitatea ca pe o mare bucurie. Maternitatea/paternitatea vazute ca teluri supreme, iar abdicarea de la ele drept lasitate, egoism. Maternitatea/paternitatea presupun existenta unei vocatii. Care poate sa existe sau nu. Cred ca e mai important sa fii sincer cu tine decat sa dai curs unui mandat pur biologic.

Citeste si:  Violul e iremediabil si "imediabil"

4. Sa-i zic un hop legat de minima educatie? Tot ce tine de maternitate/paternitate reprezinta o alegere atat de intima incat sunt un teribil faux pas, ca sa folosesc un eufemism, intrebarile precum „De ce nu aveti copii?”, „Cand aveti de gand sa faceti copii?” si variatiuni pe aceeasi tema. Nu stiu de ce nu are cuplul Iohannis copii si nici nu ma intereseaza. Mai mult, sa judeci pe cineva pentru ca nu adopta e iarasi incalificabil.

5. Titlul de un dramatism ieftin. «Copiii ca o vina». Niciunul dintre candidati n-a culpabilizat in niciun fel maternitatea/paternitatea altora. Dar unde nu sunt lacrimi pe cale naturala, sarim cu cele artificiale. La fel cum nimeni n-a spus ca ar fi o rusine sa fii roman ortodox. Ponta a dat sa pareze o lovitura inexistenta. Jurnalistul Catavencii a facut pe avocatul unei categorii neacuzate de nimeni.

Tocmai cand credeam ca mai jos de „mandru ca sunt roman ortodox” nu se poate merge, iata ca din subteranele vascoase ale unui ideal vine chestiunea paternitatii vazuta ca o conditie sine que non a cv-ului unui presedinte de tara.

5 Comentarii
  1. Esti sigura ca Hillerin asta nu e Mihai, al\’ de scria la voi? Tonul paternalist e acelasi: \’\’Planul de viitor al unui conducator care-si refuza bucuria pater/maternitatii, fie ea si adoptiva, de dragul banilor nici nu merita luat in calcul.\’\’

    Am un deja-vu. Renuntarea la maternitate pentru bani, refuzul bucuriei maternitatii, blah, blah. N-ai cum sa renunti la ceva ce nu-ti doresti. N-am cum sa renunt la o masina sport, spre exemplu, cand eu NU-MI doresc o masina sport. N-am cum sa-mi refuz bucuria de a conduce o masina sport cand mie nu-mi place sa conduc, nu-mi doresc sa conduc. Si nici nu merge pe principiul \’\’don\’t knock it till you try it\’\’. Sunt atatea mame care au mers pe principiul asta in ciuda faptului ca nu i-au dorit copii, si au ajuns sa-si abuzeze si maltrateze grav copiii, si nu, nu din fericirea de a fi parinte.

    Dar deh, ce-au toti patriarhalistii in comun? Lipsa logicii.

  2. O mare tampanie! Copii ca vină sau ca handicap, ca puncte pozitive în CV sau ca puncte negative.
    Ce legătură are asta cu ceea ce poate face omul acela în mod concret pe mai multe planuri? (la nivel micro sau macro..).

    Da, e o optiune foarte intima si influențată de foarte multe lucruri.
    Unii n-au din motive medicale (nu pot sa aibă, pur și simplu) și de ce să-i blamam pentru asta?
    Alții amână momentul din motive foarte subiective, personale și diverse…E mai bine să faci copiii și să nu poți să le asiguri toate cele necesare (sau cât mai multe dintre…) creșterii și dezvoltării lor, cum vedem foarte des în jurul nostru?

    Mie îmi plac foarte mult copiii (și am o nepotica tare simpatica) și unii copii ma plac (nu poți fi pe placul tuturor…). Deși, în ce mă privește, mai amân momentul maternității și sunt conștientă de faptul că îmi asum foarte multe riscuri. Însă e dreptul meu, nu am lângă mine (încă) persoana potrivită și am motive puternice pentru asta…

  3. Total de acord. Copiii nu sunt nici un atu, atunci cand sunt prezenti, nici un handicap, atunci cand lipsesc.

    Pe langa asta, inclusiv sa intrebi pe cineva daca-i are sau nu, de ce ii are sau nu-i are, iar daca nu face, de ce nu adopta, e cea mai mare dovada de lipsa crasa de educatie.

    Revenind la campania electorala, probabil sunt mizeriile la care trebuie sa ne asteptam.

    Intre timp, am inteles ca Iohannis a incercat sa se \”dezvinovateasca\”spunand ca nu s-a putut, dand asadar de inteles ca au existat ratiuni medicale. Nu ar fi fost nevoie de o astfel de explicatie, cei care au pus problema atat de josnic cu siguranta n-o meritau, dar deh, probabil isi cunoaste electoratul.

    Multumesc pentru aprecieri, weekend frumos si tie.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată.