fbpx

Cum ne descurcam cu un copil-problema

Starea de echilibru a unei familii este deseori perturbata de evenimente neasteptate care duc la slabirea relatiilor dintre adulti si bineinteles la dezorientarea copiilor. Intr-un mediu familial nesigur, intr-un camin in care certurile si abuzurile sunt la ordinea zilei, intr-o familie in care doar un parinte se ocupa de educatia micutilor se formeaza, din pacate, ceea ce numim „copilul-problema”. Unele familii isi dau seama destul de tarziu ca micutul de langa ei s-a transformat foarte repede intr-un copil care deranjeaza orele de clasa, isi loveste frecvent colegii, injura si nu reuseste sa isi controleze furia. De multe ori parintii isi dau seama de situatia dificila in care se afla micutul doar in momentul cand rezultatele lui scolare sunt dezastruoase sau cand, datorita reactiilor sale violente, au loc evenimente grave care se sfarsesc prin ranirea unui alt copil. Este foarte dificil sa readuci pe fagasul normal un copil atunci cand este aproape „scapat din mana”.

Citeste si:  Cine-i seful?

Cum am putea insa sa facem un copil rebel sa ia din nou in considerare spusele parintilor si sa realizeze care sunt reactiile pe care trebuie sa le aiba in societate? Totul pleaca de fapt din mediul familial. Mai intai trebuie regasita armonia in familie si apoi se poate corija cu mai multa usurinta comportamentul micului uragan de langa noi. Violenta fizica si verbala din casa se rasfrange si asupra copilului, chiar daca acesta nu este implicat direct in conflict. Un alt pas este respectarea promisiunilor fata de micut. Un copil-problema este de fapt o persoana care si-a pierdut prea devreme increderea in oameni si siguranta in fortele proprii. De asemenea, copilul-problema este rezultatul unor abuzuri si al ignorantei repetate din partea familiei. Aflindu-se intr-un stadiu incipient de dezvoltare fizica si psihica, copilul simte o mai mare nevoie de atentie decat adultul. De aceea parintii trebuie sa stie ca este necesar sa fie mereu aproape de copiii lor si sa vina in intampinarea dorintelor lor. Si asta pentru ca orice mica neglijenta din partea celor mari poate cauza la varste fragede multa suferinta.

Citeste si:  Unde s-au dus bunele maniere?

Copilul-problema nu este doar un micut neglijat, ci poate fi, in unele cazuri, unul prea alintat. Frustrarea si revolta unui copil poate izvori si din prea multa toleranta din partea parintilor. Pentru un copil caruia nu i se refuza nimic, momentele in care cuvantul NU este rostit raspicat pot fi foarte frustrante. Considerind ca tot ceea ce spune si tot ceea ce face este corect, copilul va actiona de fiecare data in functie de propriile dorinte, netinind cont de parerile adultilor.

Si in primul caz si in cel de-al doilea copilul-problema se poate transforma rapid in adolescentul cu probleme care este si mai greu de stapanit. Asa ca, parinti, fiti pe faza! Orice mica scapare din partea voastra se soldeaza cu pierderea autoritatii in fata copilului si, mai grav, cu pierderea unei legaturi normale parinte – copil care trebuie sa fie foarte stransa. Desi copilul-problema poate fi cauza multora dintre neplacerile pe care sunteti nevoiti sa le inghititi, nu actionati cu duritate. In fond, cel care face nazbatii la scoala, care intarzie des, care vorbeste rastit cu bunica nu este altcineva decat copilul vostru ce trebuie inteles si ajutat sa isi revina. Incercati pas cu pas sa-i recapatati increderea pierduta si sa-i oferiti o stabilitate in cadrul familiei.

Cel mai important lucru pentru un astfel de micut va fi sa stie ca mama si tata ii vor fi mereu aproape si il vor ajuta daca are nevoie.

3 Comentarii
  1. Am un copil de 4 ani si 3 luni.Este sanatos din punct de vedere fizic si psihic,insa am o problema,bunica(mama mea) nu il suporta pe tatal copilului si de 2 saptamini l-a dat afara din casa cu interdictia sa se mai intoarca.Eu am ramasa cu mama si copilul pentru ca lucrez si nu am cu cine sa il las.Si pina acum copilul a fost un pic rasfatat si poate rebel ,insa de cind nu il mai are pe tata alaturi a devenit si mai razvratit.Ma tem ca atunci cind v-a merge la gradinita sa nu aiba un comportament indecent sau sa nu loveasca alt coleg.Ce ma sfatuiti sa fac?Doresc sa precizez ca acest copil a asistat la scene de violenta verbala intre bunica si tata si chear la violenta fizica.Precizez ca si pina acum mama a avut cel mai mult grija de el eu fiind la serviciu.Se speculeaza si ideea ca eu am un handicap locomotor coxartroza stinga si ma deplasez mai greu,insa acest fapt nu m-a impiedicat sa muncesc fara intrerupere 21 de ani in domeniul sanitar si muncesc in continuare.Nu imi sumt luate in cosiderare in nici un fel parerile si sunt tratata de parca asi fi de 2 ani .Ea hotaraste pentru mine desiii am vista de 47 de ani.Ce ma sfatuiti sa fac pentru a-mi proteja copilul si a putea sa am autoritate asupra lui,fara violenta desigur.Astept raspuns si multumesc anticipat pentru sfat.

    Cu stima Doina

  2. Draga Doina, eu nu am experienta ca psiholog, dar cred ca cel mai important este sa reusesti sa te intelegi cu propria mama si mai ales s-o faci sa inteleaga ca esti o persoana matura, capabila sa ia singura niste decizii. Probabil si faptul ca ti-a alungat sotul de acasa este tot o dovada ca ea inca te trateaza ca pe un copil…si poate ca multa vreme ai lasat-o sa faca acest lucru. Gandeste-te ca la varsta ta sunt destule femei care au devenit deja bunici. Eu nu-ti pot da sfaturi despre cum poti schimba forma relatiei cu mama ta, dar cred ca e important sa schimbi ceva…si pentru asta iti trebuie poate sprijinul unei persoane cu pregatire in domeniu si care sa aiba cumva influenta asupra modului cum vede mama ta relatia dintre voi. Pentru ca ceea ce se intampla afecteaza cu siguranta starea afectiva a copilului tau.

  3. Iti multumesc din suflet pentru ca ai fost alaturi de mine si m-ai incurajat in momente grele.Este foarte adevarat ce spui.Sunt considerata de catre propria mama ca fiimd o persoana minopra.Iti dai seama ca nu este asa ,am responsabilitatea cresterii copilului si responsabil;itatea muncii cu omul in domedniul sanita cu vechime neintrerupta de 21 de ani .Iti dai seama cite caractere imi trec prin mina zilnic si pe fiecare trebuie sa ii inteleg sa fiu calma si sa ii ajut in limita posibiitatilor..Dar uite ironia soartei este ca nu imi pot stapini propria mama .Am senzatia ca este influientabila si crede tot ce ii spun vecinii numai ceea ce ii spunte propria fiica nu este concret si adevarat.Am incercat de nenumarate ori sa consult pentru ea un psiholog sau un psihiatru insa considera ca nu are ce cauta pentru ca nu este nebuna .Nu stiu ce sa fac cum sa o scot la liman poate ma ajuta cineva Multumesc anticipat tuturor

    Doina

Lasă un răspuns la Doina Anulează răspunsul

Adresa ta de email nu va fi publicată.