Date stiintifice partial inutile despre barbati

In tabloide, mai ales, apar mereu titluri de genul “cercetatorii britanici/ canadieni/ australieni au descoperit ca infidelitatea se transmite genetic” sau “au descoperit ca femeile plang mai mult, dar barbatii o fac mai eficient”, “blondele castiga mai bine decat brunetele” etc. Se acorda prea putina atentie la conditiile in care au fost facute sondajele respective sau detaliilor precum varsta, conditie sociala sau educatia subiectilor participanti. Si asa prejudecatile pe care le avem deja sunt intarite de niste informatii pseudo-stiintifice. In primul rand, majoritatea sondajelor facute pentru a decripta mintea masculina sunt efectuate pe barbati cu varste intre 18 si 22 de ani si care nu mai au nicio relevanta pentru barbatul adult. Asa cum noi ne schimbam, la fel se intampla si cu ei.

Va furnizez in continuare rezultatele unor studii realizate de revista Live Science si care e posibil sa va schimbe perceptiile si opiniile :prefabricate” pe care le aveati.

1. Si ei pot fi sensibili

De obicei, noi suntem percepute ca fiind alea cu batista mereu in mana, ritm cardiac crescut si roseata nepoftita in obraji. Lucrurile sunt insa mult mai nuantate. Astfel, in prima etapa a copilariei, baieteii sunt mai sensibili din punct de vedere emotional si mai receptivi decat fetitele de aceeasi varsta. Situatia se complica la varsta adulta in sensul ca sexul “urat” are reactii emotionale mai puternice, insa doar pana cand isi constientizeaza starea si pana percepe exact sursa lor. Asadar, emotiile sunt mai mari doar cand sunt neconstientizate. Stim cu totii cata presiune este exercitata asupra tinerilor masculi si cat de mult este pretuita atitudinea masculina si cum orice demonstratie de afectiune sau emotivitate este clasata ca fiind “muiereasca”. Vestea proasta este ca emotiile inghitite, reprimate si neexprimate se traduc intr-o agresivitate sporita. Iar raul este mai mare atat pentru subiectul in cauza, cat si pentru cei din jur.

2. Si ei sunt afectati de singuratate

S-a tot insistat pe nevoia feminina de companie. Cum ca noi nu ne simtim implinite si fericite fara un penis acasa. Femeile sunt mai inclinate sa socializeze, ceea ce este un lucru benefic sanatatii lor psihice. Un studiu publicat in “Biology of Reproduction” a aratat ca soarecii masculi care traiesc in apropierea femelelor au ramas fertili mai mult timp decat semenii lor “celibatari”. Revenind la specia umana, barbatii care au relatii stabile sunt mai sanatosi, mai longevivi si mai putin anxiosi decat cei singuri.

3. Mai practici, mai putin empatici

Ei, asta nu e neaparat un defect. Intr-adevar, cand auzim de cineva la nevoie ne vaicarim, ne luam capul in palme si ne frangem degetele. “Vai, saracul”, “Vai, cat ma intristeaza”, “Vai ce oribila situatie!”. Si ei simt durerea altora, insa imediat, odata trecuta faza initiala a empatiei, motorasul lor se centreaza pe gasirea unei solutii pentru remedierea situatiei. Mai putina vaicareala, mai multe probleme rezolvate.

4. Sunt mai posesivi

Ce-i al lor e-al lor. Si numai al lor. Mai avem si noi micile noastre atacuri de posesivitate. Insa nu ne comparam cu tovarasii nostri de viata. Dorinta de a-si mentine dominatia asupra teritoriului, fie ca e vorba de averi sau de dragostea vietii lor, se manifesta mult mai violent. Sa fie de vina nivelul de testosteron de vreo 6 ori mai mare decat cel feminin?

5. Si ei vor stabilitate. Dupa o varsta

Femeile vor casa lor, copii si un caine vesel in curtea din spate. Vestea buna e ca si ei si le doresc, insa dupa varsta de 30 de ani. Cand devin mai interesati de familie si de asigurarea tuturor celor necesare ei. Sigur, unora li se potriveste mai greu partea cu implicarea si fidelitatea, iar unii au mers pana acolo incat au identificat o “gena a promiscuitatii”. O alta veste buna este ca avem, pare-se, un mecanism de protectie care ne impiedica sa facem schimb de verighete cu barbatii purtatori de gena buclucasa. Care raman burlaci de cele mai multe ori.

6. Copiii nostri chiar au nevoie de ei

Stiu ca exista teorii feministe care suprima sau neglijeaza rolul tatalui in educatia copiilor. Insa psihologia moderna arata ca pana si modul in care tatal se joaca cu copiii sai – cumva mai dur, mai spontan, provocandu-l mai mult – este benefic. Copiii au mai mult incredere in ei insisi si sunt mai pregatiti pentru realitatea de adulti decat cei lasati exclusiv in grija mamei. Mi s-a parut interesant faptul ca tatii care se ocupa in mod activ de copiii lor au un nivel al testosteronului mai scazut.

7. Graviditatea noastra ii schimba si pe ei
Nu in sensul ca le cresc sanii sau ca se ingrasa. Ci in moduri mult mai interesante. Nivelul de prolactina creste, testosteronul scade. Feromonii nostri actioneaza asupra lor. Mi se pare dragut schimbul de influente, nu credeti?

8. Competitivi la tinerete, solidari la varste mature
Cand sunt abia la inceput de drum, simt nevoia sa se impuna. Baieteii sunt cei care se bat la gradinita, mai putin fetitele. Majoritatea incearca sa devina lideri, sa se impuna intr-un grup. La varste adulte insa, incep sa fie interesati si de cei din jur, de intarirea relatiilor cu acestia, de nevoile comunitatii. Schimbarea poate fi cauzata si de scaderea nivelului de testosteron, inevitabila odata cu inaintarea in varsta. De asemenea, cei cu exces de testosteron sunt mai buni in competitiile unu la unu, in timp ce aceia care au un nivel mai scazut exceleaza in competitiile intre echipe. Asadar, coopereaza mai bine. Poate chiar si cu noi, femeile.

Cui servesc aceste sondaje si studii? E mai greu de spus. In afara de utilitatea lor in industria antidepresivelor, in medicina si intr-o intelegere pur formala si trunchiata oricum a fenomenului masculin, nu vad o alta. Cand ne alegem un barbat, nu mergem cu el la doctor sa-i masoare nivelul de hormoni si sa-i faca o scanare genetica completa. Sau, cine stie, cum vor fi femeile viitorului.