De la printesa razboinica la gospodina resemnata

De pe la 15 la 20 si ceva de ani, femeile sunt cele mai mari razvratite. Poarta pe frunte banderole a la Rambo si se simt cele mai mari rebele cand scot limba la ora de dirigentie si afirma, plescaind guma de mestecat si tragandu-si chiloteii tanga din fundulet, ca ele „Nu, nu si iarasi nu! Nu se vor marita niciodata!”. Se intampla ca diriginta, bunica sau mama sa zambeasca ironic, stiind dinainte destinatia unui astfel de drum. Se mai intampla uneori si sa intrebe total prosteste „Da’ de ce, mama? Ce-o sa faci tu in viata fara un om langa tine?”. Adolescenta plescaie iar si zice ca ea n-are chef sa fie sclava nimanui, ca sa faci chiftele e naspa, ca ea vrea sa se distreze. In traducere libera: vreau multe penisuri in viata mea, sa pot sa-mi aleg, nu sunt eu tampita care se limiteaza la unul, „sunt alte vremuri acum, mamaie”.

Dupa 20 si ceva de ani, devin ceva mai moderate. Isi dau seama ca independenta costa. Renunta la banderola de Rambo, pastreaza doar chilotii tanga, nu se stie niciodata cand se dovedesc folositori. Mai tin o vreme stindardul ridicat in numele distractiei. Maritisul e tot cah!, iar alea maritate sunt muieri plictisitoare, cu jugul pus de barbatul asupritor la gat. Plus ca au citit in Cosmo ca ar ingrasa casnicia si nici darele alea alburii pe piele nu sunt departe. Totusi, incep sa simta pe pielea lor cea inca tanara ca e greu si cu independenta asta. Si ca orice relatie se bazeaza pana la urma pe un schimb. Deocamdata se gandesc cum sa masluiasca pachetul de carti si sa-si puna toti asii in mana lor. Daca s-ar putea sa fie chiar 5 asi, ar fi chiar minunat.

Citeste si:  Atentie: femei pe partie!

Dupa 25 de ani, stindardul nu se mai ridica la fel de falnic si incepe sa semene cu erectia unui octogenar. E cam zdrentuit pe la colturi si batul ii e rupt in mai multe locuri. Nu mai aspira la 5 asi si ar fi multumita si cu trei. Numai ca unele dintre ele nu-si accepta fatis pozitia de chibit la masa de joc. E ca atunci cand vrei sa vinzi ceva. In cazul de fata – ele insele. Cer mai mult ca sa aiba de unde scadea la partida de negocieri. Tin o vreme la pret. Mai trec doi-trei ani, se mai pretind ocupate cu ascensiunea profesionala care, culmea, de cele mai multe ori, e ciudat de statica. Nicio miscare pe verticala, numai o sterila mutare de pe un picior pe altul, cat sa intretina iluzia unui dinamism. „Mai intai cariera!”.

Citeste si:  Razboiul nostru

Intre timp, sunt invitate frecvent la nunti si distribuite in roluri de domnisoare de onoare. La inceput, accepta amuzate, apoi din ce in ce mai incruntate si facand cinste traditiei romanesti de „Vin la nunta ta ca nu se stie cand m-oi marita si eu si am o norma de invitati de atins”. Prietenele printese razboinice de altadata au dat banderola de Rambo, piercingurile si tatuajele pe o mult mai cuminte verigheta si pe niste mult mai potolite solduri, invesmantate in rochii de mirese si de nase, ulterior. Si asa te trezesti ca esti singura pe front si parca nici jugul masculin, facutul de chiftele si confectionatul de plozi nu mai par niste pastile asa amare pe langa perspectiva cea neagra a cununei de spini de fata batrana. Care, constati cu uimire, odata trecuti aburii feminismului adolescentin, a ramas, de fapt, la fel de actuala ca intotdeauna.

Cei cinci asi s-au redus la unul amarat, pipernicit. Ar accepta si unul cu burta desi acum 4 ani i-ar fi taiat-o cu lama. Si mai saracut asa desi acum 5 ani ziceau ca fac urticarie daca urca intr-o dacie. Si ar mai coace si o chiftea, ar mai dospi si un cozonac chiar cele care se laudau ca nu stiu sa fiarba un ou.

Citeste si:  Manualul micii misandre

Biologia, propria lasitate, propria comoditate, inadecvarea pretentiilor la realitate, starea financiara precara, constientizarea faptului ca e mai usor sa faci ciorbe decat o cariera reala (care necesita aptitudini reale, nu banderole de Rambo, gura mare si chiloti tanga) – toate acestea le imblanzesc, le fac sa-si schimbe discursul.

Pana la urma, toate o fac si topaie de fericire cand sunt „cerute”. M-am intrebat de multe ori cum se explica efuziunea aceea, lacrimile si tot circul. Am inteles. E ca si cum ar fi salvate dintr-un naufragiu in care, de multe ori, nici nu stiau ca se zbat. Inelul ala joaca rolul tubului de oxigen pe care ti-l pun doctorii in ambulanta. E patura care te inveleste cand te pastea hipotermia. E injectia cu adrenalina administrata celui care tocmai a facut un stop cardiac.

De aici si pana la „Auzi, barbatul tau n-are si el un prieten?” nu e decat un pas. Sau pana la a te inscrie in tabere numite Self Discovery Camp, unde ti se promit casnicii infloritoare, rezistente ca buruienile, dure ca titanul, dar maleabile ca ciunga. Vis!


43 Comentarii
  1. Trist, dar adevarat. Majoritatea nu ne dam seama ca independenta cere mai multa munca decat asa-zisa sclavie de facut chiftele si crescut plozi. Femei care sunt in stare sa faca o cariera sunt putine, iar acelea pe la 30 de ani decid ca nu sunt fericite ca nu au barbat langa ele. Iar cele care se marita de tinere ajung tot pe la 30-35 de ani sa realizeze ca nu sunt fericite ca nu au cariera.
    Eu una nu am fost niciodata printre cele care afirmau sus si tare ca nu se marita niciodata, si nici printre cele care visau nunta de la 5 ani. Iar perspectiva de a fi fata batrana nu ma sperie, bine eu am doar 20 de ani, nu stiu daca o sa am aceasi parere la 25. Dar momentan, facultatea si munca imi sunt mai mult decat suficiente… adica nu simt nevoia vreunui barbat sa ma \”ajute\” la cheltuieli, sau sa ma plimbe cu masina, sau sa ii fac chiftele. 😀 Dar, repet, poate peste 5 ani o sa vorbesc altfel.
    Si misoginismul asta are o baza solida, noi suntem mult prea instabile emotional de asta cred ca ne e greu sa fim singure sau sa gasim un echilibru in vietile noastre.

  2. Oarecum adevarat. Dar, nu-i nimic rau in a astepta pe acela care te face sa te simti implinita d.p.v sentimental -emotional. Restul, ascensiune , cariera, reusim sa le obtinem singure, dar sentimentele se nasc in prezenta a cuiva. Fara de acela, care sa reuseasca sa te \”trezeasca\” , nu vad nici d c ai face pasul. Daca tot va fi sa fii \”sluga\” macar sa fii din placere nu din obligatie. Probabil ca toti avem un pret, insa fiecare alegem cum si cui \”ne vindem\”. Da, este oarecum greu sa ramai \”singura\” cand prietenele au ales sa faca pasul, chiar si in cazul vostru, important este sa-ti ramai fidel/a tie, indiferent cati trambiteaza pe langa urechea ta ca sa te faca sa te hotarasti odata. Decat o casnicie de compromis, as alege pe vesnicie singuratate. Mi-am tinut prelegera si pe site-ul Flu. :)), dar sunt convinsa d c ceea ce spun. Vad ca poti scrie si fara sa fii acid, s-a mai potolit furtuna? 🙂

  3. In mare parte adevarat. Totusi nu poti sa condamni femeile pentru dorinta lor de a avea pe cineva langa ele la maturitate. Imaturitatea care caracterizeaza tineretea este factorul principal pentru refuzul de a accepta realitea : suntem facuti sa nu fim singuri. Altfel ne-am stinge ca specie. Vulnerabilitatea care apare cu varsta este caracteristica si barbatilor. Eu zic sa nu judecam aspru doar femeile…de fapt de ce sa judecam?

  4. :)) adevarat articolul. chiar foarte bun! amuzant, dar amar in acelasi timp. asa e, cam asa suntem. la inceput nu ne grabim cu maritisul, majoritatea, pentru ca apoi sa devenim chiar disperate ca nu ne mai ia nimeni. deh, femeia si ceasul ei biologic care ticaie. nu e lucru usor sa nasti un copil, iar de nascut la 40 de ani e si mai \”distractiv\”!

  5. :)) Toti se plang ca nu au parte de dragoste in viata sau macar de o persoana careia sa-i pese. Si daca se intampla ca unele sa intalneasca astfel de om si sa-i dea cu piciorul in numele \’banderolei de Rambo\’….nici nu gasesc un adjectiv potrivit ca sa exprim cat de proaste is alea. Si daca stau sa ma gandesc, nu cunosc pe nimeni cu idei de genul asta. Cel mult, am auzit fete spunand \”n-as vrea sa ma marit pana nu-mi termin studiile\” (una din ele avand prieten de 5 ani). Deci, sincer, nu stiu cate fete gandesc asa. Eu una, nu cunosc astfel de cazuri. Poate doar din filme:p.

  6. mmai adevarat mai ca nu se putea! cea mai mare dreptate, dar totusi nu sunt multe care sa recunoasca asta…din pacate!dar o sa zica candva…parca avea ceva dreptate articoulul ala..

  7. \”Perspectiva cea neagra a cununei de spini de fata batrana\” De acord cu tine, in cazul in care domnisoara este urata cu spume si proasta. Altfel nu cunosc femei care sa fi trecut de 25 de ani si sa intre in panica ca nu s-au maritat! Nici macar dupa ce au facut 28-29 sau 30. Vezi Maximus, ce ai scris tu aici este o realitate autohtona si perfect valabila o anumita categorie sociala. Cand o sa iesi si tu din tarisoara asta a noastra, ai sa descoperi femei independente, care nu tremura de frica ca nu au un penis \”langa\” ele. Valoarea unei femei -cat si cea a unui barbat- nu este sporita de acest artificiu al contractului social. Fiecare individ este perfect capabil de a fi pe cont propriu si de a se autogestiona pe o perioada indefinita! Iar o femeie puternica, inca isi pastreaza bocancii si ranita gata de a pleca oricum, oricand si oriunde, fara sa stea in loc sa planga dupa o pereche de nadragi. Aspiratiile unei femei nu se limiteaza doar la o viata in doi doar pentru ce ai spus tu. Viata in doi implica mult mai multe lucruri, care sunt cu mult peste ce ai prezentat tu in acest articol! Se vede ca nu ai cunoscut dragostea adevarata sau daca ai avut-o a fost o mare dezamagire! Dragostea ne implineste, nu ne transforma in sclavul celuilalt! O casnicie inseamna parteneriat, nicidecum stapan si sclav!

  8. Delirant!:))))))))))))))))))))))))
    am ras…. am ras si inca mai rad! Si o sa mai rad inca 3 zile cred!:))))

    Felicitari!

    p.s fetei care cauta solutia: marita-te!:))))))))

  9. felicitari! de data asta un articol deosebit, poate chiar mai degraba realist decat misogin in vreun fel, dar ma bucur 🙂

    pai adevarul e ca treaba asta cu revolutia feminista si arsul sutienelor in semn de protest ne scapa uneori de sub control.. uneori te sperie atata independenta si egalitate intr-o lume cat se poate de dura. nu zic ca toate femeile sunt asa, dar unele dintre noi cand realizeaza ca treaba asta cu independenta inseamna si o gramada de dificultati pe care sa le infrunti singura, si mai ales cand in jurul tau toate prietenele s-au \”asezat la casa lor\” si nu mai au timp sa se joace de-a \”girl power\” toata ziua..renunta la idealul de Wonder Woman si se multumesc cu \”macar sa nu fiu singura\”.
    Dar partea aia de razvratire adolescentina impotriva rolului mediocru de \”nevasta si cam atat\”, cel putin in unele cazuri, vine si din atentionarile parintilor si celorlaltor adulti \”patiti\” care te sfatuiesc mereu infricosati: \”numai sa nu te mariti, atata tot! ai face o mare prostie…mai ai timp destul\”. ca si cum ti-ar spune \”nu te sinucide, vei avea vreme cand nu mai ai alte sperante\” :))
    mie ei mi se par mai tristi decat domnisoarele care renunta la visele lor de rainbow-Rambo..

    oricum, foarte reusit articolul!

  10. …doar Shinigami a pus punctul pe \”i\”….conceptii demne de 1900 toamna…viata inseamna mult mai mult, chiar si pentru o femeie, din pacate cele mai multe femei, din Romania gandesc exact asa cum le descrii tu in articol..la 20 ani au senzatia ca pot cuceri lumea, dar odata cu trecerea timpului vazand ca a visa nu-ti prea aduce nimic palpil se sacrifica si fac si chiftelute…doar ca ceea ce e mai e trist e ca motivatia celor mai multe este aceea ca DORESC SA FIE IN RANDUL LUMII! societatea le impinge la aceste gesturi, totul e de fatada, nu stiu cate reusesc sa fie si fericite in aceasta mascarada, dar cel putin nu mai pot fi blamate ca nu sunt si ele ca restul turmei…

  11. … cam cu doua taisuri articolul asta… se pare ca nu-i bine in nici una din situatiile astea … atunci care-i solutia…???? si mai ales rostul acestui articol??? fetele tot asa vor fii, unele intr-o tabara iar altele in cealalta tabara…

  12. Mi se pare o minciuna feminismul. Femeile s-au specializat in a conduce lumea din umbra, din spatele barbatilor. Adevarul este ca ei sunt cei favorizati in roluri – cheie. Biologia intr-adevar isi spune cuvantul la un moment dat si un copil iti ia mult din energie, nu poti fi mama part time daca ai putin suflet si tii la copilul tau; e important sa faci anumite alegeri. A te bate cu pumnul in piept si a fi mai mult barbat decat femeie e cool pana la un moment dat; am fost si eu cool 🙂 Apoi realizezi ca poti influenta (in mod pozitiv) viata altora si pe a ta cu delicatete si diplomatie. Poti fi inteligenta fara sa ti se recunoasca de toata lumea ce creier ai, sau ce cariera sau ce realizari; la 80 de ani n-o sa-ti citeasca nimeni cv-ul, insa e posibil ca copilul tau sa vina din cand in cand in vizita si sa-ti spuna ca te iubeste. E posibil ca omul cu care ai construit o viata sau o perioada sa te tina de mana si sa te iubeasca si cu riduri. E posibil sa te impaci cu un rol \”secundar\” si sa fii fericita. It\’s all in our heads 🙂

  13. Vorbim cumva aici despre o involutie a femeii?
    De ce er intra femeile in panica pentru faptul ca nu s-au maritat? Stim foarte bine ca ideea nu este de a forma un cuplu cu \”cineva\” doar de ochii lumii, ci de a te uni cu persoana care te completeaza, pe care o simti cu adevarat.
    Avem libertatea de a alege, avem libertatea de a judeca sau nu pe ceilalti si, cel mai important, fiecare, ca individ are libertatea de a fi sclipitor, de a lasa in urma creatia sa.
    La asta se rezuma defapt existenta noastra.

  14. la 20 de ani nu aveam habar de barbatii nu aveam nici o intilnire nu ma interesau nici nu ii cunosteam prea bine. nici la 25 de ani nu ma interesau intilnirile si nu eram urita cu spume cum zic uni pe aici. nu ma intereseaza cariera. nu sint feminista.la 29 de ani mi-am intilnit barbatul vietii mele. sint foarte fericita de 3 ani. nu vreau nici plozii pentru ca nu avem casa noastra. vreau sa ne casatorim daca nu o facem pierdem timpul degeaba din pacate nu avem banii. imi place sa spal rufe si sa fac mincare .ce este asa rau sa faci mincare? si eu maninc. ne ajutam la treaba reciproc facem totul impreuna. nimeni nu este sclavul celuilant.nu sint deacord cu articolul asta. daca esti cu cineva te simti protejata; ocrotita; iubita; traiesti niste senzati minunate ai pentru ce trai. poti fii fericita

  15. Haideti, sa renuntam la o gandire dirijata numai si numai de sabloane! O casatorie nu inseamna ratare si nici macar resemnare. O casatorie e complexa si e cel mai firesc lucru care exista si casatoria lasa loc de cariera.

    Adolescenta este rebela si razvratita si la baieti. Sau ati auzit vreun baiat de 15-25 de ani spunand ca arde de nerabdare sa se insoare?????

    Mie imi pare rau sa vad ca a cazut intr-o usoara disgratie casatoria, pacat! Dumnezeu a inventat odata lumea si nu inteleg de ce oamenii tot vor s-o reinventeze

  16. Hai sa fim seriosi! Cam cate frustrari s-au dorit a fi exprimate cu acest articol? Toate?
    \”Maximus\” vine cumva de la \”Maricica\”?!

  17. Si daca exista femei a caror atitudine \”a la Rambo\” se transforma in atitudinea \”gospodinelor resemnate\” de ce nu mentionezi si hibele acestei societati extrem de patriarhale in care traim si care prejudiciaza toate femeile care decid sa aleaga independenta in locul unei sclavii maritale. De ce nu mentionezi ca femeile aflate intr-o casnicie, spre deosebire de barbati, au 3 joburi: serviciu, sotie, mama si prin urmare randamentul profesional al unei astfel de femei este mult mai scazut. De ce nu mentionezi ca societatea noastra a fabricat modele de casatorie extrem de patriarhale si ca relatiile parteneriale sunt pasari rare, spre care nu suntem nicidecum indrumati. In loc sa critici acest tip de femei, ai putea sa atribui o vina consistenta societati din a carei seva iti si dezvolti \”gandurile\” coltului misogin.

  18. Eu nu sunt de acord cu cele care pana la varsta de 35-40 se gandesc numai cum sa o duca ele bine, iar dupa aceasta varsta fac depresii deoarece sunt singure.
    Cand ele mergeau singure in concedii , isi permiteau toate placerile, noi cele casatorite aveam alte preocupari (chiar daca nici noua nu ne lipsea nimic, dar eram mai cumpatate) de ex. serviciul, casa , sotul , copii. Sa nu intelegeti ca era greu , dar ele niciodata nu pot recupera anii nostrii asa cum nici noi nu vom avea libertatea lor niciodata. In concluzie fiecare cu norocul lor in functie de cum si-au dorit sau au ales drumul in viata , fara sacrificii nu poti realiza nimic.

  19. ia mai du-te tu dracu de ofticat frustrat troglodit si misogin!!!! dracu te ia de barbat, animalule, pacat de maica-ta, ca te-a nascut, ca si dansa, pana la urma, tot femeie era, nu te-a puscat tac-to pe tubul penisului, la asta te-ai gandit, animalue???

  20. Un alt articol \”extraordinar\” al domnului Maximus….interesant…in mintea lui, care nu face diferenta intre un site pe care oamenii scriu chestii interesante…si un jurnal…Baiatule(sau fato!) trezeste-te!In ce lume traiesti? ca in asta in care traim noi – stii, restul lumii, a avea peste 25 de ani si a nu fi maritata nu e o tragedie…nimeni nu se gandeste..<<Bai, am 25 de ani si sunt nemaritata. Vai ce tragedie!daca nu ma marit in urmatorii 2 ani, mai bine ma sinucid.>>Dar absolut nimeni nu gandeste asa. Si, asa cum spunea cineva mai sus, nimeni nu se casatoreste de ochii lumii, sau pt a fi sclav etc. Casatoria e un lucru complex bazat nu pe bani, ci pe niste treburi ca respectl reciproc, solidaritatea, incredere si IUBIREA(LUCRURI CARE IN LUMEA TA, NU S-AU INVENTAT INCA)! Ca exista si femei innebunite dupa bani…si s-ar marita cu orice chestie care respira, numai pt bani, nu neg. Dar totusi…disperarea de care vorbesti tu, aceea de dupa 25 de ani…la fel ca si razvratirea ca \”Eu nu ma marit!\” e in capul tau!Oricum felicitari pentru imaginatia ta bogata…si sa ai o viata fericita in lumea ta misoginista, disperata, complexata si imaginara!

  21. @Andreea Elena Ghimpau: comentariul tau e muzica pentru urechile mele. Bravo, te comporti ca o femeie adevarata! Celelalte: luati aminte!

    @Missy: mai vorbim cand faci 30 de ani. Sa vedem daca esti la fel de categorica!

  22. Asta e un comentariu de la un fost si actual Rambo :d (chiar si la 29 de ani). Pf… niste adevar este in ce spui… in sensul ca nu ma credea nimeni cand spuneam ca nu-mi doresc statutul de femeie maritata… din punctul meu de vedere consider o realizare faptul ca ma cunosteam la fel de bine la 15, 20, 25 de ani ca si la 29 ;)… singura modificare care a intervenit, din punctul meu de vedere, este nu din partea cunostintelor, prietenilor si familiei, care s-au lamurit ca nu au cu cine :P, ci din partea persoanelor noi pe care le cunosc, care se arunca, potrivit sabloanelor societatii noastre minunate, in una din doua presupuneri: ori sunt de fapt disperata sa ma marit, dar nu stiu cum sa ascund faptul asta sa-mi arunc mai bine plasa, ori sunt o tarfulita sadea gata sa sara la gatul lui (daca e barbat – sa-l violez, ce mai), sau la gatul consortului (daca noua cunostinta e femeie). Pana la urma oamenii se lamuresc, dar e obositor sa trec mereu prin aceleasi evaluari. Oare chiar asa, normalitatea presupune jug sclavagist neaparat? Nu zic ca toate casniciile or fi asa, dar eu n-am cunoscut decat vreo doua cupluri care imi plac pana acu, iar pentru mine nimeni care sa ma tenteze in asa hal incat \”sa ma bag\”. E treaba grea, ideal pe viata si chiar nu pricep de ce ar trebui sa renunt la fericita stare in care nu ma bate nimeni la cap pentru cea in care nu numai ca ma sacaie un individ zilnic, dar trebuie sa-l mai sacai si eu pe el pentru ca nu-si face treburile.

  23. De fapt nu este nimic mai frumos decat sa-ti pese de tine in viata! Cariera nu trebuie sa fie pe primul loc, cel putin nu in viziunea me. Asta nu inseamna nici ca sotia trebuie sa stea acasa si sa nu munceasca, sa devina…delasatoare. Dar inca de canmd intalnesti persoana potrivita lasi mofturile si nu visezi decat la casatorie cu barbatul iubit (sa fim sincere fetelor-bine nu din prima zi, dar dupa primul an sigur ne gandim).

    Totul este sa gasesti un echilibru in viata. Si nu te mai amagi singur, fetele (pustoaicele) dihn ziua de azi nu alearga dupa penisuri, ci dupa portofele. Dar depinde in mare masura de educatia pe care au primit-o acasa…

  24. Dear Maximus, chiar nu-mi place articolul asta…sincer, ai scris (in alte timpuri) altele mult mai bune…
    Si – pentru ca nu-mi place – de data asta nici n-am sa-l comentez (sau mai bine spus NUANTEZ) desi as avea foarte multe de spus…

    Si cand ma gandesc ca am avut impresia ca ai fi (de fapt) \”un misogin deghizat\”… sa ma fi inselat eu oare?

    Asa ca vino cu un articol mai simpatic data viitoare, te rog! Daca vrei sa raman unul dintre \”cititorii\” si \”comentatorii\” tai, ok?

  25. Foarte tare articolul..am peste 30 de ani..nu cu mult insa..si consider ca tot \”printesa razboinica\” sunt. Si nu la modul imbecilo-copilaresc de adolescenta rebela.. ci la modul pragmatic, in care (cu scuze pentru modul dur in care o spun) – \”nu trebuie sa iau tot porcul pentru un carnat\”. Atata timp cat pot sa imi port singura de grija, mi se pare aiurea sa imi iau pe cap niste responsabilitati in plus, desi probabil la un moment dat o voi face si pe asta.
    Cred oricum ca articolul se potriveste in mare parte si barbatilor..dupa ce haiducesc cat sunt tineri si nu au burta..dupa 30 ii apuca insuratul..dupa ce se uratesc de la bere si nu mai au succesul fulminant de la inceput..prietenii lor tovarasi de pahar nu mai pot iesi cu ei ca au copii de crescut, cumparaturi de facut, etc. E un fenomen perfect valabil si la voi..din haiduc in tatic cu papuci si halat.
    Sau…ar putea tine de o anumita blazare…ai facut tot ce se putea face, ai trait tot ce se putea trai..la un moment dat, chiar si insuratul/maritatul ar putea intra in categoria lucrurilor noi.

  26. Cu toate astea, articolul e foarte reusit si surprinde bine fenomenul maturizarii. E firesc faptul ca orice varsta sa isi aiba specificitatile sale (exceptiile nu fac decat sa confirme regula). Nu iau in seama micile intepaturi (doar e coltul misoginului:)

  27. Interesant insa nu prea inteleg rostul articolului. Faptul ca nu mai esti exuberanta razboinica de la 20 de ani nu inseamna ca ai ingropat securea, ci pur si simplu ca stii sa o manuiesti cu mai multa …..indemanare si subtilitate. Si sa nu uitam ca prin aceleasi schimbari trece si un barbat, prin aceleasi modificari de prioritati, de atitudine cu privire la ceea ce vrea de la viata. Este natura umana ca mereu sa-si doreasca ceea ce nu are.

  28. Articol scris de un misogin obosit!
    Cu cat inaintezi in varsta (am39) cu atat mai bine iti este fara compania unuia care in afara de penis adormit, nu aduce alta valoare adaugata. Varsta mea este o varsta vesela si zglobie, daca ai avut grija de tine din timp. Esti si atragatoare barbatilor mult mai tineri, ai si mintea si experienta care iti trebuie, ai si cu ce, ai si independenta. Asa ca zugraveala asta a femeii mature ca si cum ar fi o vaca fericita ca ii pune si ei un barbat un jug, este buna de anecdota. Eventual buna si pentru niste rating amarat.

    Domnule ziarist sau poate o fi o doamna :), aveti ceva complexe de nevindecat? Ceva frustrari? Apelati la un psiholog, se spune ca face bine si vindeca. Si poate va reda si stilistica de care aveti multa nevoie.

  29. frumos articol si adevarat cu mici exceptii pe ici- pe colo; in functie de familie, educatie, anturaj, caracter lucrurile astea difera insa nu foarte mult; toate vrem cariera, numai ca nu toate reusim; o cariera in Romania se face greu, in timp si poate ca nu avem rabdare sa stam singure, sa bata ceasul biologic la nesfarsit pana incepe sa taraie insistent si nici macar nu poti sa-l amani; intr-adevar acum la 30 ani iti aduci aminte, insa parca cu parere de rau; cateodata ne mai dorim sa mai avem macar 1% din \”taria\” de atunci; important este sa nu ne pierdem chiar de tot, caci chiftelele si cozonacul ne plac chiar si noua, iar cand vezi pofta cu care mananca atat copiii cat si sotul uiti ca acum aproape 5-10 ani erai o \”rebela\”

  30. perioadele astea enumerate de tine nu sunt altceva decat o evolutie fireasca a vietii noastre,a femeilor. si eu am trecut prin aceste etape pana la un punct, cand am gasit barbatul potrivit inainte de a deveni disperata 🙂 ma uit in jurul meu, am 30 de ani si multe prietene de varsta mea, singure, care au, e adevarat, o nesiguranta, niste temeri, frustrari legate de subiectul \”alesului\”. am vazut si disperare si resemnare si speranta in ochii lor, si periodic starile se succed in functie de realitatile ce le inconjoara. si sunt fete frumoase si realizate material…nu au nu stiu ce cariera dar au un job stabil cu perspective si un relativ comfort. ideea e ca isi doresc mai degraba un copil ….na chestie de ceas biologic.unele isi doresc doi si se gandesc ca nu mai au timp sa-i faca, mai ales ca n-au gasit pana acum \”potentialul tatic\”. sa stii ca nu e simplu deloc sa simti cum timpul ti se scurge printre degete si tu esti in acelasi stadiu ca anul trecut. nu e vorba aici de disperarea de a deveni femei maritate, insa au ajuns intr-o etapa in care dupa o perioada de experimentari isi doresc stabilitate, dragoste, reciprocitate,o persoana cu care sa-si imparta viata de zi cu zi. sunt la o varsta in care deja stiu ce fel de om cauta si ce li s-ar potrivi si tocmai pt ca nu se multumesc cu jumatati de masura inca mai cauta.probabil intr-o zi il vor alege sper eu pe cel mai bun sau vor renunta.si povestea cu fac un copil si-l cresc singura o aud destul de des in ultima vreme. e o problema destul de complexa mai ales atunci cand oamenii socializeaza din ce in ce mai greu. in ultima vreme vad multe relatii faurite pe facebook ….si nu, nu cred ca e un lucru gresit atata timp cat esti constienta de riscuri si previi anumite chestii.chiar vorbeam cu o prietena zilele trecute si imi spunea ca nu mai are unde sa cunoasca pe cineva.la servici toti sunt insurati,sau au relatii stabile, sunt total neinteresanti sau complet defecti, prin cluburi si alte nebunii nu gasesti barbati dispusi la mai mult decat la o aventura, pe net ea a intalnit numa dementi…ghinion,la prietenii prietenilor are alergie …..intr-un cuvant e complicat rau.sa nu crezi ca e usor sa-ti gasesti un om bun langa tine,mai ales ca la 30 de ani nu tot ce zboara se mananca. insa stiu si femei disperate sa se marite la 20 si un pic de ea,stiu si femei care au cautat pana au ramas singure si s-au resemnat iubind copiii altora(fratilor,prietenilor). depinde de femeie si nu numai, de familie, de educatie, de sansa pe care e dispusa sa si-o ofere etc etc…sunt multi factori.
    intr-un final, recunosc ca mi-a placut articolul cu toate rautatile lui. o zi buna!

  31. femeile nu vor sa fie incadrate intr-un tipar. vor sa fie unice. cind toata lumea vorbeste de casatorie, de mincare, crecut copiii, de socre, bunici, matusi, etc, noi, adolescente, fete tinere, femei, respingem. nu vrem sa intram in tipar, sa fim ca toate celelalte. vrem sa fim unice.
    nu putem, din pacate, sa ne depasim conditia de femeie. mai devreme sau mai tirziu tot aici o sa ajungem: la gospodina resemnata, cu aripile frinte si cu visele sfarimate. dar, de fapt o sa fim multumite cu starea noastra cea noua, si nu o sa ni se mai para gastiul o problema, ci ceva firesc.
    important este sa ne mai pastram o farima din exuberanta adolescente, din nebuniile de atunci. sa cintam in ploaie, sa ridem cind ninge, sa plingem cind e curcubeu…….
    sa abem spiritul viu si sa trecem cu optimism peste orice inseamna tipar.
    am 33 de ani, si asa gindeam si eu la 16-19 ani, apoi dupa 20 mi s-au schimbat planurile, dupa 28 am vazut realitatea din societatea romana si nu alta, apoi la 30 am vrut sa ma marit, la 32 am realizat. dar tot nu gatesc mult, nu sint sluga barbatului, cu toate ca el nu intelege. am stabilit reguli clare si eu trebuie sa le respect mai intii ca el, maria sa, barbatul sa le respecte si el.
    o viata frumoasa si nu uitati, nu puteti depasi conditia de femeie sau de barbrat.
    mai vorbim pe la 60 de ani, dupa prima zi de dupa pensionare

  32. fiecare intelege ce vrea si face cum il duce mintea :)) deocamdata am toti cei 5 asi in mana dar vorba aia niciodata sa nu spui niciodata ;))
    Maximus amuzant si sarcastic ca de obicei atingi corzile sensibile a sutelor miilor de femei care iti citesc articolele 😀

  33. Maximus, e interesant articolul, doar ca ne cam jignesti pe noi ca femei in legatura cu casnicia! Si sunt interesante comparatiile;))
    Doar ca pentru o femeie o casnicie nu reprezinta tubul d oxigen sau alte chestii asemanatoare. E cea mai interesanta experienta chiar daca se termina brusc sau lent:D
    Si faza cu circul, cu lacrimile, atunci cand ne cere cineva in casatorie.. hmm nu neg ca ar fi si unele care joaca teatru, dar tu nu poti intelege cat de magnific e acel sentiment! E ceva pe care unii barbati ca tine (asta daca esti barbat si nu femeie) nu`l pot intelege! Si daca esti femeie, inseamna ca ai suferit foarte mult din cauza barbatilor iar acum incerci sa constrangi si pe altele ca noi sa nu facem anumite greseli, doar ca sunt putin cam dure cuvintele;))
    Un pic mai usurel 🙂
    Si sa stii ca in cea mai mare parte e adevarat ce spui:P

  34. acest articol incearca sa deturneze sensul cuvantului misoginism. de ce? pentru ca acest articol este unul clar feminist. la fel de feminist si cu tenta de parodie precum aticolele de pe farabarbati.ro. diferenta consta in comentarii. femeile sesizeaza mai repede parodierea metehnelor feminine, pe cand barbatii, cand vine vorba de ei, aproape de loc. se cred perfecti 🙂

  35. interesant…

    si prin acest post, incerci sa convingi vreo fiinta sa isi lege viata cu tine? damnezi femeile singure, dar unele poate sunt mai fericite decat langa un barbat care nu o sa l inteleaga niciodata.

    nu inteleg de ce fierbi toate femeile in aceeasi apa…

  36. Maximus – toata dreptatea e de partea ta , este cum zici. Fetelor acceptati – asta e – se numeste trecere prin adolescenta spre maturizarea mult vehiculata de voi.

    Maximus te rog fa aceleasi observatii acurate si asupra barbatilor – ei sint diversi si se impart in categorii creative . Sint curioasa sa iti aud parerea obiectiva – fara sa conteze carui gen ii apartii – am observat ca lumea e curioasa asupara acestui fapt irelevant de fapt. Apreciem opera. Punct.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată.