fbpx

Don juanii la batranete se fac (falsi) pedofili

Se ia un prezentator de televiziune, care mai este si scriitor pe deasupra. O personalitate predispusa spre afirmatii socante, pozitii insolite, spre indignarea opiniei publice. Rebelul nostru septuagenar publica o carte care aduna conversatiile sale cu un bun amic, dramaturg. Printre altele, relateaza o mica „scena de viata”. O intalnire cu doua minore japoneze datata la sfarsitul anilor ’60. Minorele sunt prezentate ca fiind imbracate ca niste tarfulite (cuvantul ii apartine), machiate strident si purtand tocuri. Minorele ii fac avansuri personajului nostru care atunci desigur nu era septuagenar, dar nici un adolescent nu era. La finalul anecdotei, personajul ne face cu ochiul, bucurandu-se ca presupusul delict s-a prescris. Asa incepe un scandal.

Ce a urmat e logic si se constituie ca imbatabila reteta de marketing (vocile rele sustin inclusiv ca personajul nostru intrase intr-un, meritat sau nu, con de umbra): cartea ajunge la o a doua editie in numai cateva saptamani. Pe de alta parte, societatea cere capul si demiterea presupusului pedofil. Inculpatul publica o „Excusatio petita, accusatio non manifesta” in „El mundo”. In care sustine ca ceea ce el a prezentat drept fictiune a fost luat de altii drept detaliu biografic. Vechea greseala a indivizilor neobisnuiti cu meandrele artisticului. Nu uita nici sa aminteasca de celebrul caz al lui Nabokov. Facandu-se insa ca uita faptul ca Lolita era un roman, nu o biografie, nici o carte de eseuri si nici o culegere de corespondenta. Ca, de fapt, istoria minorelor din Tokyo era deja o anecdota cunoscuta in cercul sau de apropiati. Ca, da, fictiunea a plecat de la un fapt real, insa realitatea a fost infinit mai saraca in picanterii si total lipsita de coit. De fapt, prezentatorul nostru bause o cafea, un suc, o apa minerala cu mai multi tineri si tinere in Tokyo, in 1967, cand strainii erau priviti inca drept exotisme de catre niponi. Dar ca tinerele nu erau minore – amanunt de care e sigur intrucat au schimbat impresii cu privire la locul de munca. De aratat ca niste tarfulite, aratau insa. Macar atata lucru. Au cochetat cu el, insa fara „finalizare”. Ah, si de asemenea, desigur, prezentatorul nostru s-a declarat a fi fost excitat. Ca, deh, oameni suntem, iar japonezele erau simpatice foc!

Citeste si:  Un text despre Craciun. Fara "Ho-ho-ho!"

Povestea de mai sus se deruleaza chiar in aceste zile pe scena media spaniola. Toata lumea cere demiterea lui Fernando Sanchez Drago – acesta este numele vedetei – pornind de la niste fapte a caror insasi realitate e discutabila. Fernando Sanchez Drago a pus paie pe foc, descriind in cateva detalii punctuale, atractia pe care fetele tinere o exercita asupra domnilor bine copti. Detalii referitoare la piele, sani, prospetime si alti demoni.

Citeste si:  Pro sau contra bisturiu ?

Sau sa fie Fernando Sanchez Drago atins de o tarzie criza a varstei? Situatia pare a fi fara iesire. Dorind sa scape de eticheta de pedofil, pe care singur si-a impodobit-o cu caractere nipon-unduitoare, poate capata o alta, mult mai putin avantajoasa mediatic: aceea de crai apus, de don juan expirat, care in lipsa unor cuceriri reale, croseteaza povesti vanatoresti pe la petreceri. Hm, care dintre cele doua ipostaze este mai jalnica?

Desigur este greu de judecat speta. In primul rand, nu stim daca a avut loc sau nu un delict. Daca spaniolul chiar le-a sedus pe acele lolite. Nu ne putem baza nici pe carte, nici pe ceea ce sustine el acum. Pe de alta parte, unii l-ar dori decapitat, concediat, castrat numai pentru ca indrazneste sa spuna ca niste fete de 13 ani il excita. Ca trezesc in el alt gen de dorinte decat cele paterne. In al doilea rand, Drago nu prezinta emisiuni de copii. Nici nu a pozat vreodata in etalon de moralitate. Chiar articolul de explicatii este ilustrat cu o fotografie in care poarta un tricou pe care scrie „Sunt dependent de droguri”. Este evidenta dorinta lui de a epata, de a soca, de a violenta “morala burgheza”. Este genul de vedeta (pseudo?-) culturala predispusa mereu spre manifestari extreme, spre indignarea publicului. Individ incomod, care face ca publicul sa se imparta in admiratori si hulitori, nelasand loc unei categorii intermediare. Superficial, da. Dar nu stiu daca pentru asta devine blamabil si de nefrecventat.

Citeste si:  Cum se primeste si ce se face cu un secret?

Pe de alta parte, simpla dorinta de „nimfete”, chiar neconcretizata, poate lipi strasnic un stigmat de figura oricarui individ. Ma intreb insa daca nu cumva tot pe aceasta excitare nemarturisibila se bazeaza, in multe cazuri, industria modei. Ca atunci cand angajeaza modele pubere, carora li se confera atributele lascivitatii, pe care le invata cum sa zambeasca lipindu-si de buzele „glossate” o melancolie si o promisiune deloc specifice varstei. Atunci de ce nu protesteaza nimeni? Cu ce e mai vinovat cel care pofteste decat cel care ofera?

Am vazut fetite fredonand „sexi, sexi, stiu ca ma vrei” in fata scarilor de bloc si mame privindu-le mandre de la balcoane. Le-am vazut pe cele de la Andre, cand erau mici, cantand „mosule, ce tanar esti” si pervertind imaginea unui mosulet bonom care ne vizita de Craciun. Cu ce este mai vinovat acest Drago decat cei care vand asemenea imagini? Nu cumva revolta opiniei publice adie usurel a ipocrizie?

10 Comentarii
  1. Hmmm…Parerea mea este ca simpla insinuare ca niste \”fetite\” ar excita pe cineva, chiar si sub forma de anecodota sau fictiune, da de inteles ceva. Nici un om fara anumite inclinatii spre asa ceva (indiferent la ce varsat apar), nu ar face nici macar o gluma pe tema asta. Chiar daca respectivul nu a facut nimic, chiar daca era o anecdota, fictiune, este evident ca ori habar nu are cum sa atraga atentia, ori chiar are inclinatii spre pedofilie. Cat despre ultima afirmatie din articol, cum ca \”Cu ce este mai vinovat acest Drago decat cei care vand asemenea imagini? \”, imi pare sincer rau ca gandesti asa. Fiecare este liber sa ofere ce vrea. Orice industrie exista pt ca are clienti, ca atare clientii sunt cei mai vinovati. Ar fi timpul sa ne asumam raspunderea pt fapte, nu sa aruncam \”matza moarta\” la poarta celui care a oferit. \”Pai ce? El mi-a oferit femeia asta sa fac ce imi pofteste inima cu ea. Eu sa fiu prost sa refuz? Ce daca femeia spunea nu, ala care e cu ea mi-a dat voie\” Cu ce este mai vinovat cel care a violat o femeie, decat cel care i-a oferit-o? Cu mult mai mult. Stiu ca este un exemplu foarte drastic, dar in fond si la urma urmei, concluzia este aceeasi. Vinovat este cel care accepta nu cel care ofera.

  2. In ceea ce ma priveste, sunt la fel de vinovati. Si cel care ofera si cel care cumpara.

    In anumite contexte, chiar imi par \”mai\” culpabili cei din urma. Ma gandesc, de exemplu, la trupe gen Andre sau Bambi. De a caror vestimentatie, prezenta, imagine se ocupau chiar parintii lor. Sa-ti prostituezi propriul copil – mi se pare de departe pacatul cel mai mare.

    Si mai am o tema de reflectie: daca vezi niste pustoaice care, prin modul de a se comporta si prezenta par sa aiba mai mult decat varsta reala si decizi sa ai o aventura cu ele, esti la fel de culpabili? Trebuie sa cerem buletinul celor cu care intram in relatii? Si daca da, ce spune asta despre societatea noastra?

    O ultima mentiune: cred ca, la nivel de fictiune, libertatea trebuie sa fie neingradita. Altfel Nabokov, Henry Miller, Baudelaire – si alti scriitori ca ei, si-ar fi scris operele in puscarii sau nu le-ar fi scris deloc. Trebuie sa invatam sa separam persoana autorului de personajul creionat de el.

  3. Parerea mea este ca nu tb sa cerem buletinul unei copile sa vedem daca varsat corespunde cu vestimentatia, pt ca din doua cuvinte ne dam seama ca saraca nu a ajuns la jumatatea liceului. Da, la nivel de fictiune liberattea de exprimare nu are limite. Poate nu m0am exprimat chiar corect..dar eu ca si fictiune nu as spune despre mine, ca doua tarfulite minore m-au sedus si am finalizat treaba cu ele..in conditiile in care acest Drago, povestea lucrurile ca fiind adevarate, ulterior spunand ca a fost o anecdota nu fictiune si ca de fapt nu erau minore si nici nu s-a finalizat treaba. El nu a publicat o fictiune ci o biografie. In alte conditii nu ar exista probleme in separearea personajului de autor, dar in cazul asta e vorba de una si aceeasi persoana: Drago.

  4. Irina, nu incerc sa te contrazic. Majoritatea subiectelor tratate aici, mi-au atras intr-o oarecare masura atentia si in cele mai multe cazuri iti dau drepatate si iti respect opiniile. Am descoperit site-ul asta tarziu, acum 2-3 zile, dar mi-a placut. Insa cum fiecare persoana e diferita, avem opinii diferite asupra multor chestiuni, ca sa spun asa. Referitor la articolul acesta, tb sa recunoastem ca pedofilia sau ideea de pedofilie este o chestiune foarte sensibila. Trebuie tratata cu atentie, indiferent daca este vorba de anecdota sau fictiune..pt ca la urma urmei si fictiunile se bazeaza pe anumite situatii reale intalnite in viata. Si apelativul \”tarfulite\” dat unor minore, nu se accepta. Chiar daca o minora se prezinta imbracata foarte \”light\” si este lasciva, nu este in masura sa analizeze efectele si nici nu cred ca is da seama de \”pericolul\” in care se afla. Noi ar tb sa luam pozitie in fata acestor lucruri. Dar la urma urmei, ce ne pasa daca parintii le lasa, nu? Keep up the good work.

  5. @Real Conclude: Hm, cred ca subestimati anumite copile. Am cunoscut adolescente extrem de mature in exprimare si gandire. Nu exista o norma.

    Pana la urma, intrebarea cea mare este: au dreptate cei care cer ca Drago sa fie concediat? In conditiile in care e un bun om de televiziune?

    Si ma puteti contrazice, bineinteles. La urma urmei, rubrica mea se numeste \”controverse\”.

  6. Hmm…s-ar putea sa subestimez anumite copile, exista si cazuri in care varsta a fost foarte greu de ghicit, e adevarat. Nu voi afirma ca este foarte usor de ghicit varsta unei adolescente, mai ales cand au o atitudine foarte matura si o gandire dezvoltata, daca sunt atat de mature in gandire, atunci se presupune ca nu vor aborda o imbracaminte atat de inadecvata incat sa le dam apelativul \”tarfulite\”, nu? La urma urmei cuvatul \”maturitate\” ar tb sa sugereze ceva :). Parerea mea :). Cat despre concedierea lui Drago, parerea mea este ca pt asta ar trebui sa se demonstreze ca a facut realmente ceva sa fie pedepsit. Cum intamplarea respectiva a avut loc prin anii \’60 si nici nu este demonstrata ci este doar o afirmatie a lui insasi Drago, nu cred ca ar fi necesara concedierea lui. E adevarat insa ca acum in ochii multora si-a pierdut din respect in privinta asta, dar oamenii in general sunt foarte subiectivi si vor actina in consecinta. Nu cred ca trebuie concediat, dar exista posibilitatea asta pt a evita nemultumirile lumii sau publicitatea proasta, sa spun asa. Ca o ultima mentiune, stiu ca respectul este ceva necesar, dar in cazul meu \”tutuirea\” este de preferat 🙂

  7. @Read Conclude: \”Parerea mea este ca nu tb sa cerem buletinul unei copile sa vedem daca varsat corespunde cu vestimentatia, pt ca din doua cuvinte ne dam seama ca saraca nu a ajuns la jumatatea liceului\”.

    Fraza asta a ta mi-a amintit de perioada mea a adolescentei. Cand Lolita era cartea preferata, si cand baietii de varsta mea mi se pareau niste idioti imaturi. Privind in urma pot sa-ti spun cu mana pe inima ca o copila poate sa nu-si desconspire varsta din 2 cuvinte. Pe fostul meu prieten l-am cunoscut pe net, cand aveam 13 ani si el avea 24. Timp de 4 ani am vorbit cu el atat pe net cat si pe telefon, timp in care el nici nu a banuit ca de fapt eu nu am 23 de ani cat l-am mintit ca am atunci cand am inceput discutiile. (Ba chiar si el a fost impresionat ulterior cum am reusit sa-l mint atata timp). Dupa 4 ani de corespondari zilnice, timp in care el incheiase o relatie de durata, omul a vrut sa ne intalnim si noi live, ca doar no, vorbeam deja de 4 ani… parca era cazul sa ne vedem. In capul lui totul era destul de simplu, eu aveam deja 27 de ani, el 28, amandoi singuri asa ca de ce nu ne-am vedea? Mie, evident ca nu-mi convenea posibilitatea unei intalniri live, nu de alta, dar poza ce i-o trimisesem, nu era a mea. Si pana la urma, impinsa de sentimente de vinovatie, i-am spus ca nu numai ca nu am terminat nicio facultate, si ca nu lucrez la un cabinet psihologic… dar de fapt sunt clasa a 11-a si ma pregatesc sa dau cambridge-ul. Atunci omul a intrat in stare de soc. Timp de 6 luni nici nu a vrut sa auda de mine, nu mi-a raspuns la mailuri, telefon, si-mi daduse ignore la messenger. Insa (dupa cum el insusi mi-a spus ulterior), dupa 6 luni in care a refuzat orice contact cu mine, intr-o zi, si-a amintit de cateva discutii din ultimii ani, si l-a umflat rasul in timp ce-si dadea seama ca pe el, ditamai barbatul l-a fraierit o pushtoaica, asa ca mi-a scris, si am reluat legatura. Am continuat sa mai vorbim pana am terminat liceul, binenteles, nici nu a mai adus vorba de vreo intalnire. Dupa ce am luat bacul si am intrat la facultate in cluj, orasul unde locuia el, eu am propus o intalnire (mai ales ca nu stiam pe nimeni pe acolo). Ce-a urmat a fost o relatie amoroasa care a durat un an. Dupa un an eu am decis sa-mi iau lumea in cap si sa plec din tzara, dar inca am ramas amici. Si de fiecare data cand merg in tzara in vacanta, ne intalnim.

    V-am scris rezumatul povestioarei mele, ca sa vedeti ca exista pushtoaice care pot pacali foarte ushor barbatii. Cat despre acel Draco… tot ce am de zis e ca atunci cand vine vorba de carti vandute ca fiind biografii, trebuie avut in vedere ca 99% din cazuri scriitorul intinde realitatea cat poate ca sa faca povestea sa para mai interesanta. Asa ca ce s-a intamplat, sau nu acolo, numai el stie.

  8. @Dya, exemplul tau nu este relevant pt afirmatia mea, daca recitesti afirmatia mea, cea care te-a facut sa-ti amintesti de anumite intamplari din viata ta, vei observa ca am spus \”sa vedem daca varsta corespunde cu vestimentatia\”, iar tu ai spus ca doar ai purtat o conversatie cu barbatuil respectiv si nu te-ai intalnit cu el, altfel iti garantez ca cu toata maturitatea ta, el ar fi vazut ca esti copila la varsta. Iar daca ai fi citit si restul comentariilor vei vedea ca am spus ca maturitatea unei copile, asta daca luam in serios cuvantul \”maturitate\”, nu o va impinge la o vestimentatie tip \”tafulita\”. Tu te-ai fi purtat lasciv sau te-ai fi imbracat total necorespunzator, pt barbatul respectiv? Hmm? Inca o data, exemplul tau este valabil doar in cazurile in care cei doi poarta o conversatie scrisa, nu fata in fata. Fizic vorbind, nu ai fi pacalit pe nimeni cu varsta, mai ales la 13 ani 🙂

  9. Eu am dat exemplul meu strict legat de a doua parte a frazei \”pt ca din doua cuvinte ne dam seama ca saraca nu a ajuns la jumatatea liceului\”, pt ca am inteles ca fetele din articolul irinei teoretic aratau deja mai mature, si am inteles ca tu ai sugerat ca un barbat daca e \”fraierit\” de aspectul fizic ar trebui sa-si dea seama dupa modul de vorbire de varsta unei copile. Probabil ca am interpretat un pic aiurea, mai ales ca m-am luat dusa de valul amintirilor din copilarie 🙂

    In cazul meu, da sunt de acord ca daca m-ar fi vazut si-ar fi dat seama ca nu am cei 10 ani in plus pe care mi i-am atribuit, de asta am si evitat sa-i trimit vreo poza reala, sau sa ma intalnesc cu el. (cred ca ar fi luat-0 la fuga saracul, mai ales ca atunci cand i-am spus cati ani am de fapt mi-a zis sa sterg toate mailurile, discutiile, si numarul lui de mobil, sa nu care cumva sa le vada ai mei si sa-l bage la parnaie :)))) ). Insa exista pushtoaice care par mult mai mature decat sunt, chiar aici in anglia am cunoscut o romanca de 20 de ani, care dupa ce s-a maritat a capatat nishte kilograme in plus si nishte riduri care o fac sa para ca are 30 ani. Saraca arata atat de diferit fata de cum arata numai acum 3 ani, incat atunci cand a vrut sa plece inapoi in tzara in concediu era sa-i refuze iesirea din anglia pe motiv ca nu semana mai deloc cu poza din pasaport.
    Si ca sa-ti raspund la intrebare eu nu m-as comporta lasciv si nu m-as imbraca necorespunzator, asa in general, (in public, cel putin),pentru niciun barbat 🙂

  10. As vrea sa va mai spun ceva. Noua, europenilor, ne este greu in general sa estimam corect varsta asiaticilor. Cineva intors recent din Thailanda zicea ca i s-a intamplat de multe ori sa creada ca o femeie are 15 ani si sa aiba, de fapt, 30.

    In plus, moda adoptata in prezent de multe tinere nipone (harajuku si toate curentele aferente) favorizeaza un look aproape infantil. Volanase, rozuri, sosete pana la genunchi, imprimeuri cu personaje de desene animate, stiti imaginea.

    Si oricum aici am discutat de minore de 13 ani, adica de o extrema. Ce te faci insa cand ea are 15, dar pare de 19 (fapt total plauzibil)?

Lasă un răspuns la Irina Anulează răspunsul

Adresa ta de email nu va fi publicată.