fbpx

Dragostea dureaza doi ani, apoi continua

A inceput de la o chestie aruncata pe facebook, ceva despre oamenii care, daca iubesc mai mult de doi ani, inseamna ca au o doaga lipsa. Se cita un studiu al psihologilor de la High Research Institute, California, si primul lucru pe care l-am facut a fost sa verific daca exista institutul. Am luat obiceiul asta de a verifica toate marile adevaruri care vin servite pe facebook sau in mailuri emotionante, pentru ca am observat ca o mare parte din ele sunt emotionant de mari tampenii. Ghici ce: google n-a gasit niciun institut de genul asta, dar a gasit, pe-aproape, un Higher Research Institute, care face niste sondaje in randul stundentilor si trage diverse concluzii. Si mai dubios mi s-a parut ca variantele in engleza ale respectivului sondaj erau foarte putine – adice nu putine, ci una singura – plus una care era tradusa dupa articolul romanesc… In fine, mi-am spus cu tristete, s-a dus subiectul meu…

Adica, speram sa fie ceva serios. Ca sa pot apoi sa fac o comparatie cu Beigbeder, sa vad cum de-a scazut durata dragostei de la trei ani la doi ani, de ce, incotro ne indreptam… Si, dezamagit si distras, am inceput sa dau clickuri aiurea, pe 9gag, pe regielive, pe mai stiu eu unde, pana am ajuns, cum-necum, pe blogul unui agent de vanzari.

Nu, agent de vanzari e gresit spus, agentii de vanzari vand, nu fac bloguri. Asta era un guru al agentilor de vanzari, de fapt blogul insusi era marketing pentru cartea gurului, pe care, citind-o, iti poti hipnotiza clientii si-i poti face sa alerge ei dupa tine in loc sa alergi tu dupa ei.

Asta, zicea capetenia vanzatorilor, e un fel de strategie a animalelor pradatoare: ele nu au niciun chef sa alerge dupa victime, desi li se mai intampla s-o faca, pentru ca risca sa le scape. De aceea, prefera sa le atraga. M-am scarpinat un pic in ceafa – sincer sa fiu, n-am vazut niciun leu care sa isi atraga gazela in vreo capcana – dar, la fel de adevarat, n-am vazut lei decat la zoo. Si m-am uitat candva la Bambi, ceea ce nu cred ca se pune. In schimb, am gasit si o comparatie cu paianjenul si plasa pe care el o tese mustelor, o comparatie care mi-a placut: da, domne, zic, paianjenul stie sa-si atraga clientii!

Mai departe, hodoronc-tronc, guru vanzarilor spune o chestie care ma face atent: nu uitati nciodata ca oamenii nu vor ceea ce isi pot permite. People don’t want what they can afford. Aici gasise gurul cheia de bolta a marketingului.

Nu ca n-as fi stiut. Am invatat si la scoala, stiu cum se fac preturile, stiu ce inseamna raportarea psihologica la pretul initial, de la vanzatorul de parfumuri contrafacute pana la raposatul Steve Jobs, toti stiu ca trebuie sa ceri macar o data mult pentru a putea apoi vinde ieftin. Dar mi-a placut sa vad fraza asta in fata ochilor asa, bruta, fara referire la marketing. Va reamintesc, nu trecusera decat cateva minute de cand cautam pe net studii despre dragoste si durata ei si, probabil, inca mai aveam mintea tulbure, pentru ca mi s-a parut ca totul s-ar lega: dragostea nu poate dura prea mult, pentru ca oamenii nu vor ceea ce isi permite.

Pe urma, mi-am adus aminte ca nu e prima data cand asociez in minte marketingul si dragostea. Un citat din Adam Smith, unul din intemeietorii stiintei economiei moderne, m-a mai facut sa ma gandesc la asta. „Nu de la bunavointa macelarului, al negustorului de bere si a brutarului ne asteptam la masa noastra, ci de la grija pe care ei o poarta profitului lor. Nu ne adresam omeniei lor, ci egoismului lor.”

Da, mi-am zis atunci cand am gasit prima data acest citat – era intr-o vreme in care doar ce scrisesem sau ma pregateam sa scriu un text despre egoism pe flu – iata cum stau lucrurile si in dragoste. Mutatis mutandis, nu din dragostea pe care ne-o poarta cineva ne asteptam la fericirea noastra, ci de la grija pe care acea persoana o poarta propriei fericiri. Si da, exact ca in economia capitalista: nu ne adresam iubirii din acea persoana, ci egoismului care zace intr-insa.

Citeste si:  Puneti-va relatia pe picioare

Acum, trebuie sa stric povestea. Mi-ar placea sa credeti despre mine ca sunt genul de om care il citeste pe Adam Smith la capul patului, dar, sa fiu sincer, nu l-am suportat niciodata, la niciunul dintre cursurile in care i-a fost pomenit numele. De fapt, citatul pe care vi l-am prezentat adineauri este o nota de subsol din cartea lui Pascal Bruckner, Paradoxul iubirii. Pe care, tin sa mentionez, am primit-o cu tot cu autograf din partea autorului de la o prietena nevrotica – ei trebuie sa-i multumim, deci, pentru ca ne-a pus la dispozitie intelepciunea lui Smith.

Cand mi-am adus aminte si de Bruckner, adica la 10 minute de cand cautam studii despre durata dragostei si la 3 minute de cand intrasem pe blogul gurului in vanzari, mi s-a parut ca epifania se completeaza: dragostea (aia sincera) dureaza doi ani – pentru ca oamenii inceteaza la un moment dat sa mai vrea ceea ce isi pot permite – insa sunt mult prea egoisti ca sa se poata opri acolo. Si asta trebuie sa fie un soi de paradox al iubirii, mi-am spus.

Si, pe urma, mi-am dat seama ca, de fiecare data cand vorbesti despre marketing, ai putea sa inlocuiesti „vanzari” cu „dragoste”, „clienti” cu „amanti” si „produs” cu „fericire”, iar lucrurile ar fi la fel de adevarate. Incercati si-o sa va convingeti.

P.S: Sincer, eu cred ca studiul psihologic despre care va povesteam la inceput era scris la misto. Dar, pentru edificare, asta e articolul care bantuia pe facebook (minus greselile de ortografie si gramatica):

Psihologii americani de la High Research Institute, din California, sustin cu convingere urmatoarele afirmatii:
„Un om sanatos psihic nu poate iubi mai mult de doi ani”

Citeste si:  Intimitatea in cuplu I

1 saptamana
Este durata minima a unui „stadiu incipient de exaltare”, conform formularii psihologilor. Individul se aprinde in 4-6 ore, dar pe masura ce i se aduc la cunostinta date despre persoana iubita, corzile sentimentale se destind, ajungand in 7 zile la neutralitate, iar in 8 zile la nedumerire: „Oare ce gasisem la ea/el?”

1-4 luni
Durata medie a iubirilor adolescentine si a relatiilor extraconjugale incepute nu ca urmare a unei pasiuni zdrobitoare, ci impulsionate de imprejurari favorabile. Psihologii sustin insa ca, in aceste cazuri, unul din parteneri pune capat relatiei (brusc si cu justificari palide), iar celalalt sufera inca 6-8 luni, considerandu-se „victima”.

5 luni – 1 an
Este vorba de relatiile in care amandoi sunt foarte indragostiti, dar au complicatii. Acestia ori sunt casatoriti (cu altcineva), ori sunt prea tineri si au necazuri cu parintii, ori au meserii care le stimuleaza apetitul pentru cariera, in detrimentul dragostei. In cele mai multe cazuri, cei doi se despart de comun acord, chiar daca unul pare sa sufere mai mult.

1-2 ani
Sentinta psihologilor este ferma si dezarmanta pentru cei ajunsi la aceasta perioada. O iubire nu poate dura mai mult de doi ani. Ceea ce urmeaza este obisnuinta, atasament, forme stabile de afectiune, dependenta, comoditate, rigoare morala (in cazul casniciilor) si multe alte ipostaze de inertie. Multi oameni din intreaga lume au protestat impotriva acestei sentinte, dar la o autoanaliza atenta si sincera, vor constata ca psihologii au dreptate.

Celebrele „iubiri de o viata” denota, conform parerii specialistilor, complicatii patologice precum obsesia, delirul in lumea virtuala, psihoza, instabilitatea emotionala.

Astfel spus, numai cei cu psihicul afectat pot iubi o viata intreaga la fel. Aceasta nu inseamna insa ca un cuplu care rezista mult in timp este debil, numai ca in acest caz, afectiunea a imbracat forme mai complexe (sau mai reduse, uneori), care nu se pot defini prin iubire.

10 Comentarii
  1. Foarte frumos articol, si in mare parte mi se pare adevarat. O dragoste se stinge pentru ca este lasata sa se stinga, fie de unul, fie de ambii parteneri. Asta e parerea mea.

  2. Cred ca psihologii americani exagereaza, dar comparatia ta cu macelarul este absolut reala. Atunci cand spunem partenerului \”te iubesc\”, de fapt se intelege \”iubesc felul in care ma simt alaturi de tine\”. E acelasi egoism care apare atunci cand moare o persoana apropiata, plangem pentru ca ne e greu fara ea nicidecum pentru faptul ca ea s-a dus intr-o lume mai buna. Probabil ca suntem structurati genetic sa fim egoisti. Dar hai sa iubim pe toata lumea si tot timpul, poate vom reusi sa depasim perioada de 2 ani. Oricum, articolul tau este super!

  3. hai sa stricam si frumusetea amorului, comparandu-l cu marketingul sau numindu-ne debili daca ne tine prea mult. nu mi se pare potrivita comparatia cu vanzarile si marketingul, e o tampenie fara nicio legatura. dragostea nu inseamna numai amanti si satisfactii. decat daca nu cumva suntem niste genii neintelese de societatea meschina, cum a fost Eminescu, mai bine nu mai terfelim pana si cele mai frumoase subiecte, transformandu-le in ceva psihanalitic si comercial. mihai, cred ca ai cele mai proaste articole despre dragoste. MULT PREA profunde, care analizeaza si plictisesc cu detaliile despre lucruri atat de pure si simple. cui ii pasa despre elementele psihosomatice ale corpului si mintii cand iubesti? ne place sa iubim, e frumos. si punct. nu faci decat sa deprimi. hai sa punem la indoiala lucrurile frumoase ale lumii care acum abia mai are lucruri frumoase.

  4. Alexandra, e amuzant ca profunzimea unui material a ajuns sa fie considerata un defect. 😀

    Si cum \”psihanalitic\” ajunge sa stea langa \”comercial\”.

    Hua, psihanalistilor!

  5. nu intereseaza pe nimeni profunzimea materialelor despre dragoste. vrem sa iubim pentru puritatea si frumusetea sentimentului. nu vreau sa stiu ce parere are Kant sau Goethe despre dragoste, cum cred ei ca va evolua, ce parere are Donald Trump, daca a gasit similitudine intre meseria lui si dragostea pentru nevasta. Devine deprimant felul cum comercializam sentimentul asta, asta e comercialul de fapt.

  6. Alexandra: ce sa inteleg atunci? Ca nu vrei sa mai citesti nimic despre dragoste? Indiferent de autor?

    Atunci, fara suparare, ce cauti la sectiunea asta?

  7. Eu cred ca dragostea e unica si dureaza atat cat vrea inima noastra, nu cred ca e un lucru comercial si daca iubesc un om de 22 de ani, inseamna ca am instabilitate psihica? Nu-l iubesc pentru ca ma face sau nu fericita, il iubesc neconditionat si nu mi se pare o obsesie, ci un miracol.

  8. dragostea este trecatoare. Asa eram de naiv cand am cunoscut-o pe nevastamea dar dupa cativa ani am ramas dezamagit . Deja m-am obisnuit aproape ca nu mai simt nimic uneori . Ce e de facut? va astept cu raspunsuri.

Lasă un răspuns la bolonica Anulează răspunsul

Adresa ta de email nu va fi publicată.