fbpx

Dupa trei ani, o ingropam?

S-a tot declamat ca dragostea dureaza trei ani. A zis-o Beigbedder. Unii l-au crezut, altii s-au incapatanat sa-l ignore si l-au taxat drept superficial. Unii au spus chiar, blasfemie, ca dureaza mai putin. Cam sase luni. Sau poate chiar trei. Sau una, fiecare dupa propria-i experienta si umoare.

Beigbedder a zis-o, se pare, atat de bine incat s-au facut si piese de teatru dupa romanul lui. Si lumea s-a bulucit pe terasa Motoare sau in Laptarie ca sa ingroape si sa lacrimeze dragostea decedata la frageda varsta de trei ani. Si, dupa ce s-a lacrimat, s-a aplaudat. Ba unii, mai entuziasti din fire, au izbucnit chiar in urale. Atat de puternic a fost valul, atat de mare doliul incat unii au facut dintr-un roman usurel, bun cand ai gripa si nu te deranjeaza ca mai stranuti din cand in cand peste pagini sau ca mai atipesti, o capodopera. Si au inceput sa se intrebe. Si sa-si intrebe prietenii, vecinii si rudele.

Cat o dura dragostea asta? Si daca e marfa perisabila de ce nu ne anunta si pe noi cineva? Ne putem plange la vreun for superior?
Dincolo insa de calitatea indoielnica a romanului francezului sau a piesei de teatru jucata la noi de cativa ani, intrebarea, se pare, continua sa ne bantuie. Ceea ce credeam nemuritor, tanar si cu chipul vesnic proaspat, rosind pudic, s-a transformat intr-o creatura zbarcita, isterica si decrepita.

Citeste si:  Sunt paznicul iubitului meu?

Exista specialisti care s-au inarmat cu multe cunostinte (biologice, antropologice, psihologice etc) si s-au apropiat cu privirea lor vigilenta, deloc visatoare si deloc ametita de aburii romantismului de marele mit al procesului de indragostire. Au luat un bisturiu virtual, desigur, si au inceput sa disece carnea rozalie a cupidonilor ce ne zburataceau prin creier.

Ei sustin ca dragostea nu este cadoul zeilor picat din cer, ci este rodul unui mecanism vechi de cand lumea. Si ca, de fapt, nu este vorba decat de dorinta de a avea urmasi mascata intr-un frumos ambalaj de drama, pasiune si flirt. Si ca ceea ce-l captiveaza pe Romeo, sa zicem, la Julieta nu este neaparat faptul ca are, de exemplu, o inima curata si ca s-a dovedit milostiva cu cersetorii de la iesirea din biserica. Sau ca lesina daca vede o floare. Nuuu, cantareste de departe mult mai mult faptul ca pare sa intruneasca toate calitatile necesare procrearii, oricare ar fi acestea (un trup sanatos, solduri late, sani vigurosi). Iar ea apreciaza la el puterea, capacitatea de a o proteja pe ea si pe potentialul copil de tot felul de napaste. Deci, nicidecum capacitatea de a comunica, delicatetea, romantismul sau tactul.

Criteriile de frumusete dupa care ne ghidam atunci cand vorbim despre femeia ideala sunt, de fapt, cele ce descriu, in imaginarul colectiv, femeia fertila. Iar, pe acest taram, fertilitatea conteaza mai mult si decat rara pasare numita fidelitate.

Citeste si:  Stresul si barbatii

Sigur, asta nu inseamna ca nu ne putem controla impulsurile, informatiile transmise genetic de pe vremea cand traiam in pesteri si companionul cel mai dezirabil era cel care poseda o bata mai mare si care se intorcea cu cea mai bogata prada de la vanatoare. Inseamna doar ca si ele au un cuvant greu de spus, deloc de ignorat, dar ca, dupa aprinderea beculetelor genetice, depinde de noi daca le lasam in continuare asa sau le stingem, modelandu-le conform propriilor dorinte si viziuni. A celor personale si, mai ales, constiente.

De ce dureaza dragostea trei ani? Pentru ca, la aceasta varsta, copilul rezultat in urma unei relatii incepe sa se descurce singur. Sigur, asta se intampla la nivel biologic. Acum este capabil sa mearga si sa culeaga singur un mar din pom, daca ii este foame. Din acest punct, un singur parinte este suficient. Se pare ca evolutiei si biologiei nu prea le pasa de fericirea noastra, de calmul si linistea caminului conjugal. De fapt, nu prea dau doi bani pe ele.

Asadar, pe langa dificultatile si problemele inerente vietii de cuplu, trebuie sa mai luptam si cu demonii biologiei, ai hormonilor, ai unei anatomii pe care romantismul n-o sensibilizeaza. Oxitocina, hormonul atasamentului, se dovedeste cam singurul nostru aliat in aceasta batalie. Dupa ce izvorul endorfinelor secatuieste, ea ramane langa noi. Atunci cand il mangaiem, atunci cand primim o floare, cand facem o plimbare tinandu-ne de mana, corpul o secreta. Este o prietena tacuta si pe care ne putem baza mult mai mult decat pe nabadaioasele si capricioasele endorfine. Misiunea noastra este sa-i oferim cat mai multe ocazii in care sa apara.

Citeste si:  Relatii pe internet

Dragostea se dovedeste, din nou, un camp de lupta. Da, de acord, biologia o poate rapune dupa numai trei ani, o poate secatui, dar asta se intampla numai cu participarea noastra, cu vidul care vine dupa extaz, cu ceaiul fad pe care il bem dupa vin. Daca esti indragostita si iti caracterizezi iubitul simplu, sub cuvinte ca „este cel mai minunat om”, „este genial” etc fara sa fii in stare sa dai si cateva detalii care-l fac atat de minunat si de mirobolant, cu alte cuvinte, daca nu-l cunosti, daca nu l-ai observat niciodata, daca, dupa furtuna pasionala de la inceput, nu ai inceput sa filtrezi si sa constientizezi, sa treci putin si prin real, atunci longevitatea cuplului tau este amenintata. Intr-adevar, acel „coup de foudre”, cum zice francezul, pare sa vina de nicaieri, fara avertismente. Insa, in ceea ce urmeaza, in episoadele ulterioare putem interveni in scrierea scenariului.

12 Comentarii
  1. Dragostea nu dispare, ci se transforma, se maturizreaza. Se creeaza legaturi mult mai puternice ce uneste cuplul. Oricat de puternice ar fi manifestarile instinctuale ale unor indivizi de a vana noi prazi, acestea nu caracterizeza insa marea masa a adultilor. O relatie consolidata poate dura si aduce fericire si multumire sufleteasca pana la adanci batraneti – vezi atatea cupluri ajunse la varste inaintate si care ne fac pe toti sa visam, sa zambim si sa ne dorim la fel.

  2. Nu stiu daca o ingropam. Ceea ce stiu sigur e ca, de multe ori, avem tendinta sa nu ducem \”mortul\” la groapa si sa-l impaiem. Stiti ce vreau sa spun.

  3. eu sunt de parere ca 3 ani dureaza indragosteala si cunoasterea celuilalt cat de cat…pt ca stim toate ca poti avea surpriz si dupa 15-20 de ani si sa-ti dai seama ca de fapt nu il cunosteai pe cel de langa tine asa cum credeai….deci parerea mea e ca 3 ani dureaza indragosteala:) si apoi incepe adevarata iubire…..si se pare ca putini reusesc sa treaca pragul de 3 ani…..ce sa spun…eu am reusit o singura data…..dar asta nu inseamna ca tr sa na dam batuti oricine am fi…..optimismul e secretul:)

  4. Ma gandesc ca asa cum un individ ajunge sa se trasnforme atat de des pe parcursul celor 70-80 de ani , asa cum in 4 ani terminam gimnaziul si suntem liceeni cu alte ideei, cu alte interese si dezbracati de punctele de vedere din gimnaziu, ca mai apoi sa le abandonam si pe acestea cand suntem la facultate, tot la fel ma gandesc ca un individ in functie de varsta la care cand incepe relatia, se transforma, adevarul este ca in cazul unui cuplu nu doar unul se transforma ci ambii si astfel se ajunge cam in trei ani de zile sa se intample acel ceva care ne face sa nu mai recunoastem persoana de care ne-am indragostit de la bun inceput si acest lucru egal ca se intampla pentru ca tu te-ai schimbat si s-a modificat spectrul tau de culori si tonuri sau pentru ca celalalt a facut-o.
    Eu cred ca un cuplu se aseamana unui pom care din samanta se hotareste sa plece unitar inspre cer , urmand ca mai apoi in fuctie de materialul genetic fie sa dezvolte mai multe brate caz in care unul va fi mai avantajat decat celalalt primind mai multa lumina , seva etc. , fie se dezvolta armonios impreuna in acelasi trunchi creind o armonie coronara perfecta in care fiecare parte poate suplini cu usurinta novoile comune ale trunchiului.
    Eu consider ca atata timp cat un cuplu se dezvolta armonios, avand ca tinta un trunchi comun, dupa trei ani cand vine vremea schimbari fiecare va identifica rolul si pozitia proprie in cuplu care sa serveasca in cel mai elegant si armonios mod consolidari maturitatii emotionale , spirituale si fizice.
    Cat despre batraneii indragostiti !, hmm.., cine nu ii invidiaza pentru cum au reusit sa faca fata incercarilor si atator momente in care le-ar fi fost mai usor sa se desparta iar acum savureaza roadele dulci al sacrificiului si al unei casnicii mature.
    Totodata sa nu uitam cata grija trebuie sa avem de un pom roditor ca acesta sa rodeasca, de la alegerea solului , stropirea, tunderea, altoirea… etc. , Cat sacrificiul doar ca intr-o zi de primavara sa te poti bucura de roadele muncii tale,iar cu cat pomul este mai batran cu atat roadele lui sunt mai dulci , mai zemoase si mai gustoase.
    Tot asa si cu un cuplu daca ei nu reusesc in cei trei ani sa se dezvolte armonios impreuna, nu vor fi capabili ca la momentul schimbarilor sa se adapteze noilor situatii, iar cum dragostea copilaroasa inconstienta si imatura dispare nu va fi alta matura si responsabila ca sa ii ia locul, iar prin asta nu mai raman decat amintiri si urme ale unei iubiri apuse care nu mai are nimic de a face cu prezentul iar \”pomul nu mai da roade, il napadesc balariile ca in final sa fie sufocat de acestea si sa se usuce\”.

  5. frumoase comentarii p\’aici…:)
    dar eu am o dilema….daca intr\’adevar dragostea trece intr\’o alta etapa, mai matura, dupa pragul asta de 3 ani, sau daca intervine obisnuinta….
    eu nu am trecut pragul de 2 ani..de plictiseala 🙂 adica…mi\’am dat seama ca nu ne dezvoltam armonios impreuna, cum zicea Elshadai. problema a fost din partea lui, ca se tot chinuia sa impaieze mortul inloc sa\’l duca la groapa…am luat eu decizia, nu am regretat nicio secunda. am ramas prieteni f buni, uimitor…si in ziua de azi, dupa atata timp, gasesc in el un prieten de incredere. dar nu asta era ideea…
    dragostea e frumoasa in tinerete, dar o data cu grijile, problemele, seviciul, intervin si altele…poate ca o viata cu mai putine griji era secretul longevitatii cuplurilor inainte. sau poate asta e doar o masca de lut, dupa care se ascund conceptiile acelor vremuri, potrivit carora era o mare rusine sa iti schimbi partenerul de viata. sunt multe variabile aici, dar cred ca miezul este compatibilitatea celor doi.

  6. Asa este daca stau si ma gandesc stilul de viata al unei familii de acum e cu mult diferit fatza de cum era acum 40-70 de ani , in care barbatii nu stiau sa calce o camasa, sa faca o omleta pentru ca o facea femeia in locul lor , iar nici femeile nu cunosteau ceea ce inseamna un Job de opt ore cu sefi stresanti si mediu de concurenta pentru gratii si functii…
    \”The world changes \”, dar oare asta inseamna si ca nuntile de aur si platina vor disparea odata cu generatia de acum 60-70 de ani ?

  7. Dragostea nu dispare dupa 3 ani, asta e o poveste pentru creduli. Dragostea se cultiva, iar roadele dragostei depinde de calitatea pamantului in care se cultiva, pamantul fiind cei doi, de modul in care se cultiva. Dragostea se maturizeaza, dar are nevoie de timp din partea celor doi, de sacrificiu reciproc, de daruire, de sinceritate, comunicare, etc ca apa si soarele pentru un pomisor.

    Sistemul lumesc de functionare ne influenteaza, dar de multe ori in mod negativ. Ma refer la modul in care privim lucrurile. Femeia de cariera, femeia puternica sunt lucruri afisate in multe reviste si dorite de oameni ca si cum ar fi lucruri foarte bune. Oare sa fie chiar asa? Nu vedeti dragii mei ca in ziua de azi sunt firme care iti ofera toate conditiile pe tava ( laptop, tel mobil, masina frumoasa si noua si un salariu pe masura, unele firme chiar si haine iti ofera) toate in schimbul timpului tau, ore suplimentare platite dublu, bonusuri etc. Dar ramai cu foarte putin timp pentru familie. Nu se merita dragii mei. Sunt niste limite si trebuie sa ai un echilibru in viata si niste prioritati. Daca ai ca prioritate familia, atunci pune timp deoparte pentru ea. Pentru ce pui mai mult timp, acela e prioritar in viata ta si cu lucrul acela o sa ramai, mai mult timp pt cariera ai sa ramai cu cariera, mai mult timp pentru familie ai sa ramai cu familia. Dar sa nu crezi ca dragostea tine 3 ani si dupa aceea Dumnezeu cu mila. Am o colega de servici casatorita, care a avut un job de director regional vanzari, la firma X. Firma a platit-o foarte bine aprox 3000 euro pe luna, i-a dat masina de serviciu, tel. mobil etc, pana aici toate bune si frumoase in schimbul timpului, dar asa treptat i-a luat din timp. Ba era in Timisoara 2 zile, ba in Brasov, ba in Bucuresti, ba in Cluj, etc. Duminica ce mai era acasa. Si-a neglijat sotul, pe motivul carierei si intr-un final s-au despartit, ei inainte se intelegeau foarte bine. Din acest \\\”somn\\\” s-a trezit prea tarziu cu familia distrusa, dar cu multi bani in banca, pe care i-a castigat. Ii pare acum foarte rau, regreta, dar e prea tarziu. Si imi spunea ea, nu se merita. Si asa a ajuns la concluzia sa isi schimbe serviciul si s-a mutat la firma Y la care suntem colegi.

    Pe vremuri barbatul muncea ca sa isi intretina familia, acum muncesc amandoi si tot nu le ajunge, pe vremuri aveau casa lor, acum multi stau in chirie, sau sunt datori pe 30 de ani la banca pentu o casa in mijlocul unui oras poluat, plin de masini si blocuri de beton, trafic intens si mult stres. Pe vremuri aveau timp pentru familie, mama se ocupa cu educatia lor, acum amandoi lucreaza, iar copii sunt la gadinita, ba unii ii duc la gradinita saptamanala si ii iau la sfarsit de saptamana, cand ii pun sa stea in fata televizorului de unul singur pe motiv ca ei au treburi mai importante de facut. Dragii mei ceea ce va povestesc nu sunt povesti, nici din auzite sunt lucruri pe care le-am vazut cu ochii mei. Bietii copilasi sa vezi cum plang dupa parinti, t-i se rupe inima, dar parintilor nu, lor l-i se rupe inima dupa cariera, nu stiu cum pot dormi noaptea cand copiii (copilul) e la gradinita(cresa) saptamanala de luni pana vineri.

    Avem nevoie de bani in viata este adevarat, ca sa ducem un trai decent, de aceea muncim unii, dar cand banul pune stapanire pe om e nenorocire.

    Daca nu cultivi dragostea in camin, e o nebunie sa te astepti sa creasca din senin. Buruienile cresc fara sa le cultivi, dar graul si alte bucate nu cresc si nu aduc recolta bogata, daca nu sunt cultivate la vremea potrivita. Ce cultivam in familie, aceea culegem. Cat cultivam in familie, atata culegem. Cine citeste sa inteleaga.

    Nu va lasati influentati de lume, lasati-va patrunsi de Dumnezeu si EL va va schimba vietile si principiile in unele mai bune, pentru ca Dumnezeu iubeste cu adevarat oamenii, dar noi il iubim pe Dumnezeu? Oare?

  8. bine zis…ai mare dreptate…nu poti fi cu toate,tre\’ sa stii ce sa alegi ca sa ai ce sa culegi. totul depinde de ceea ce iti doresti cu adevarat,cine spune ca le impaca pe toate minte…eu ma simt implinita cu familia mea si cred ca e mai greu sa poti pastra acesta dragoste adevarata decat sa avansezi in cariera pana in varf,dar merita efortul.

  9. da si eu sunt de acord…dragostea poate dura toata viata…depinde de cei doi parteneri…si eu sunt de parere ca \’indragosteala\”, cum zice cineva mai sus dureaza mai putin…poate 2-4 ani, apoi ramane dragostea care creste si devine mai puternica…

  10. iubirea nu exista e doar o iulzie………….daca iubirea ar fi existat am fi cu totii fericiti si nu am mai suferi din \”iubire\”,nu s-ar despartii………e o chestie de compatibilitate ……….iubirea pt mine insemna,respcet si incredere.AM o relatie de 3 ani si ceva,in care noi(eu si el)ne maturizam si odata cu noi si rleatia avanseaza…………….ca vrem.O relatie se termina atunci cand cei doi nu vor sa anaseze,cand nu exista comunicare,si nu se maturizeaza ei.(parerea mea).

  11. imi permit sa te contrazic…nu cred absolut deloc ca nu exista iubire..daca poti afirma asta , inseamna ca nu ai avut parte niciodata de ea…si asta mare pacat….ceea ce spui tu mi se pare cam fortat…o relatie poate avanseaza intr-o oarecare masura , bazandu-se pe respect si incredere , dar daca lipseste ingredientul principal \”iubirea\”, nu e atat de solida si nu stiu cat o sa avanseze…eu una nu as putea imparti fiecare zi cu aceeasi persoana fata de care am respect si incredere, daca nu as avea si iubire…:)

  12. eu nu cred in asa ceva,am o relatie de 5 ani si dragostea nu a disparut ba chiar sa intensificat,simt ca ne iubim din ce in ce mai mult,ba chiar ne dorim sa stam cat mai mult timp unul langa altul,fata de inceputul relatiei.Asta e o afirmatie p care nu o cred si sunt multe cupluri care se iubesc si taraiesc fericiti,numai cine nu a iubit poate fi de acord cu asa ceva

Lasă un răspuns la pt alexandra Anulează răspunsul

Adresa ta de email nu va fi publicată.