Eu ce fac cu dragostea ASTA?!

Datorita sentimentelor pe care le putem trezi, inspira, ajungem in situatii in care niste cunostinte de diplomatie nu ar strica deloc. De multe ori, trebuie sa ne confruntam cu situatii cel putin delicate. Cred ca multora dintre noi li s-a intamplat la un moment dat sa primeasca o declaratie de dragoste careia n-am stiut cum sa-i raspundem. Dintre aceste declaratii, care sunt si ele de mai multe tipuri, cele facute de oameni pe care-i credeam amici pur si simplu sunt cel mai dificil de tratat.

Faptul ca intr-o zi te pomenesti cu cel mai bun prieten, tovarasul tau de confidente si de cumparaturi, ca-ti marturiseste ca te-a iubit dintotdeauna, te poate bulversa si lasa muta de uimire. Este socant sa afli ca omul cu care ti-ai petrecut multe ore din viata discutand cate in luna si-n stele, caruia aveai curajul sa-i vorbesti despre cele mai intime probleme, inclusiv suferintele tale cauzate de altii, are si el la randul lui propriile scenarii dramatice si ca in acestea chiar tu ocupi rolul principal.

Cum sa raspunzi unor astfel de efuziuni se poate dovedi a fi mai greu decat in alte cazuri de iubire neimpartasita. E mai greu tocmai pentru ca cel care o emite este un om apropiat tie, pe care nu vrei sa-l ranesti, dar, pe care, tocmai pentru ca trebuie sa-l refuzi, ti-e imposibil sa n-o faci.

Citeste si:  Cum sa il pui la incercare

Pe de o parte, este o pierdere tocmai faptul ca, de obicei, dupa astfel de marturisiri, va fi greu sa reinnodati relatia pe care tu o stiai si pe care o apreciai. Adica este greu sa mai fii prietena cu un om care ti-a marturisit faptul ca reveriile lui cu tine nu erau tocmai platonice. Nu vreau sa generalizez, dar, daca vei continua sa te vezi cu el, exista niste riscuri de care trebuie sa fii constienta. Oricat i-ai explica tu, fie ca o faci pe tonul cel mai bland, fie ca esti ceva mai dura, ca nu poate fi nimic intre voi, asta nu inseamna ca el, automat, va inceta sa se gandeasca la tine. Daca alegi sa iesiti in continuare la cafea, ca si cum nimic nu s-ar fi intamplat, atunci afectiunea lui va gasi un sol prielnic si o hrana pe masura, continuand sa infloreasca.

Citeste si:  El nu voia nimic serios, ea nu l-a crezut

Sa refuzi un prieten este mai greu decat daca ai face-o cu un necunoscut intr-un club. In cel de-al doilea caz, refuzul poate fi categoric, poate sa sune cum vrei tu, fiind improbabil sa existe urmari pe termen lung. Cu un amic, este o cu totul alta mancare de peste.
Am auzit de cazuri in care fetelor puse intr-o astfel de situatie li s-a nazarit ca ar fi un premiu de consolare dragut sa petreaca o noapte cu el. Nu face o astfel de stupizenie.

Nu vei face decat sa-i dai sperante si nu vrei sa-si petreaca urmatorul an din viata retraind si amintindu-si acea unica noapte de amor, nu? Daca mai nutresti cat de cat sperante ca el iti va fi prieten in continuare, adica si dupa ce si-a luat inima in dinti si s-a hotarat sa-ti vorbeasca, cu aceasta conduita le vei putea ingropa linistita in mormanul de frustrari carora le vei da nastere. Ciudat cum ceva frumos in esenta, care ar trebui sa duca la fericire si extaze perpetue, poate sa declaseze tristeti si umori indezirabile.

Citeste si:  Spune-mi ca sunt frumoasa!

Exista, dragele mele, situatii cand dragostea nu ne bucura. Cand dragostea apare neinvitata, ca un musafir prost-crescut si cu care nu stim cam despre ce am putea vorbi. Daca deunazi impartaseam o multime de subiecte comune, azi ne trezim in mijlocul unor taceri la fel de confortabile ca un pat de ginecolog. Cand se intampla asta, parca tuturor ne vine sa strigam: „Stop! Stop! Asta de unde-a mai aparut? Nu e ceea ce-am comandat eu!”.

Din pacate, atunci cand fanteziile iau nastere, nimeni nu ne cere permisiunea si nici nu ne achita nimeni taxe de copy-right pe motiv ca suntem muze. Ne pomenim doar cu „produsul” in fata, gata finisat. O declaratie ni-l arunca in brate si e o senzatie cam ca aceea cand trebuie sa tii ceva foarte fierbinte in maini, cand nu ai prin preajma niciun prosop si nicio manusa cu care sa te protejezi si niciun spatiu in care sa-l lasi jos. Atunci te intrebi, pierduta: „Eu cu dragostea asta ce fac?”


12 Comentarii
  1. Mda… mi s-a intamplat si mie cu un amic. Mi-a facut o declaratie atat de lacrimogena si parea atat de sincer ca n-am putut sa-i zic nu. Asa ca nu i-am zis nimic. Si el a inteles ca e da. Apoi vazandu-l cu zambetul urias pe fata n-am putut sa-i zic ca a inteles gresit. Si nici nu se prindea ca il evit. Pana la urma i-am zis. Dar tot n-a inteles. Si i-am mai zis o data. Si cu asta s-a dus si amicitia si tot.

  2. sunt foarte naspa situatiile astea. Desi am vazut si cazuri in care ,pe la chefuri, doi prieteni au petrecut noaptea impreuna si dupa aia au reusit sa treaca peste si sa se poarte ca si cum nu s-a intamplat nimic. Bine…. nu era niciunul indragostit de celalalt. atunci probabil lucrurile ar fi fost mai complicate.

  3. Da. Am trecut si eu printr-o asemenea situatie, numai ca eu am ajuns sa ma indragostesc de prietenul meu cel mai bun.Cand am realizat asta, am discutat cu el.I-am zis ca nu mai putem fi prieteni pt ca eu nu mai simt acelasi lucru pe care il simte el pt mine.Ne-am despartit si nu ne-am mai vazut mult timp.Intre timp eu mi-am gasit pe atcineva si m-am mutat cu el, cu toate ca nu l-am fost uitat pe Andrei.Am facut planuri de nunta, totul era stabilit.Avand destui prieteni in comun, Andrei era la curent cu tot ce mi se intampla.Intr-o zi ma sunat si mi-a zis ca vrea sa vorbim.Ne-am intalnit si mi-a marturisit ca si el ma iubeste la fel de mult si nu vrea sa ma piarda.Singura explicatie a fost ca atunci cand eu i-am marturisit dragostea mea, el inca nu era pregatit sa aiba o relatie serioasa.Numai cand a vazut ca ma pierde a realizat ca nu poate trai fara mine.Acum suntem casatoriti de 2 ani si ne intelegem de minune.De cand suntem impreuna nu ne-am certat niciodata.Suntem o familie fericita pt ca numai cand iubesti cu adevaratesti fericit.Nu vreau sa-mi imaginez cum ar fi fost viata mea daca m-as fi casatorit cu fostul meu logodnic.

  4. Frumoasa poveste Cori, si cu final fericit 🙂
    Din pacate nu toate povestile de genul asta se termina asa. Tocmai de aia nu stiu cate dintre noi ar fi avut curaj sa faca ce ai facut tu, sa renunti la o relatie comoda, care ducea undeva pentru o alta care nu se stia cum s-ar fi terminat. Sau sa-i spui omului cu care urmeaza sa te casatoresti ca il lasi pentru altul…
    Sincer nu stiu daca as fi putut.

  5. Merci Marcela.Sa stii ca nu am facut decat ce mi-a dictat inima.Atunci nu mi-am dat seama cat de riscant este ceea ce fac.Deabia dupa aceea am realizat ca s-ar fi putut temina rau de tot.Dar iti zic sincer ca a meritat.Acum sunt fericita cu adevarat.

  6. Nici eu nu cred ca as avea curajul sa parasesc barbatul cu care urmeaza sa ma marit. Probabil as suferi toata viata, probabil am suferi amandoi, dar nu stiu daca as avea curajul…
    Oricum, bine ca sotul tau si-a dat seama inainte si nu dupacasatoria ta cu respectivul tip. atunci ar fi fost si mai greu.

  7. Mi s-a intamplat si mie sa ma indragostesc de un prieten f. bun. Insa am tinut-o pentru mine. Mi-a fost teama de reactia lui desi ocaziile pentru marturisiri nu au lipsit. Sunt tare complicate situatiile astea…

  8. Am vazut odata un film cu un tip care a murit si a ajuns intr-un loc unde a fost judecat ca sa se hotarasca daca merge in Rai sau se reincarneaza. Oamenii erau judecati nu in functie de faptele bune ci in functie de curaj. Exact curajul asta despre care vorbiti voi. Sa faci ce vrei gandesti, sa spui lucrurilor pe nume. Ideea era ca numai oamenii foarte evoluati care sunt la a nu stiu cata viata au cu adevarat curaj. Si se pare ca a avut dreptate filmul, curajule un lucru rar 🙂

  9. Am vazut si eu filmul. Era cu Meryl Streep parca. Dar din cate tin eu minte acolo curajul nu insemna si libertatea de a le face rau altora. S-ar putea sa ma insel…

  10. Da, ala e. Nu, normal ca nu insemna asta. Si nici nu cred ca faci rau cuiva daca procedezi ca si Cori. O fi fost saracul de el suparat o luna,doua, trei, patru dar in final zic eu ca a iesit mai bine. Daca ramanea cu el desi il iubea pe celalalt cefacea? Nu ii era mai rau asa?
    Si pana la urma cateodata mai faci si rau ca sa fii fericit. Doar n-o sa te sacrifici toata viata de dragul altuia.

  11. Superba povestea te Cori.A mea seamana cu a ta, numai ca eu sunt in locul sotului tau,adica de mine s-a indragostit un bun amic si in momentul in care mi-a dezvaluit iubirea lui pentru mine eu inca nu eram sigura ce simteam pentru el asa ca am preferat sa-l las o perioada in pace .Perioada in care am descoperit ca il iubesc enorm …asa ca i-am spus si lui.La inceput era in culmea fericirii, apoi a urmat o perioada in care ma tot tachina…iar acum ne facem planuri de nunta.

  12. aleluia!
    fiind mai baietoasa am mai multi prieteni baieti decit fete si am avut parte de foarte multe asemenea declaratii dupa ani de tovarasie fapt care m-a deprimat f mult

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată.