fbpx

Femei

In momentele mele de euforie cerebrala, ma gandesc cateodata ca as putea gestiona toate problemele omenirii, ca sunt pentru cateva clipe un mic Dumnezeu, insa nu reusesc niciodata sa fiu la fel de optimist cand ma gandesc la conturul sentimentului aluia care infrumuseteaza omul – dragostea. Ea, dragostea, este simpla si naturala in sinea ei, dar este de al dracului de multe feluri. Poti da un search pe google si afla cate boli si simptome exista pe lumea asta, cate feluri de catastrofe naturale, dar nu o sa gasesti niciodata cate chipuri bizare si nemernice poate imbraca dragostea.

Exista, bineinteles, femeia-stanca, cea care ramane pentru totdeauna in viata unui barbat, neclintita, la loc de cinste, ridicandu-se mandra dintre restul pietrelor de care s-a lovit. Exista si femeia-rau, care a curs prin sufletul meu si mi-a potolit setea, atunci cand as fi putut sa mor de deshidratare. Nu poti nesocoti nici femeia-crater, periculoasa ca o ispita din fundul Iadului, dar cu sarmul unei sirene din mijlocul oceanului. N-ai cum sa-i rezisti, te vrajeste si te ucide, dar nu-i nimic, caci va intra in viata ta si femeia-padure, care te va ascunde si te va proteja, te va hrani si te va reinvia. Si poate, printre ele, se strecoara de multe ori – femeia-vant. Sunt femei care iti insenineaza zilele si sunt femei care le otravesc mai apoi. Sunt femei care, odata plecate, iti lasa senzatia ca au luat cu ele si unul dintre brate si sunt femei care te fac sa uiti ca ai trup.

Citeste si:  Ce urasc femeile in pat

„I’m your hell, I’m your dream / I’m nothing in between” , la versurile acestea se reduce cateodata o viata intreaga. Daca am intalni de la inceput si Raiul si Iadul, totul ar fi mai simplu si poate tocmai din acest motiv se joaca dragostea atat de mult cu noi. Ne lasa sa scormonim ca niste furnici dupa hrana, si ne luptam cu firimituri enorme pe care nu le putem cara si ne lasam pagubasi, dupa ce ne epuizam, sau ne multumim cu unele atat de mici, incat nu ne vor produce niciodata senzatia de satietate. Esential este sa gasesti doza corecta, cantitativ si calitativ. Cancerul nu se trateaza cu paracetamol, nici raceala cu xanax.

Si totusi, oricat de facil ar fi sa dezvolti o teorie, exista senzatia aceea permanenta de fosfena, atunci cand te indragostesti. Este hilar si induiosator in acelasi timp cum singurele momente in care te bucuri ca esti slab si prost sunt cele in care plutesti. De ce plutesti? „De ce plutesc in felul asta?”, m-am intrebat prima oara, cred, la gradinita. Pentru ca se amesteca in modul acela ciudat simturile: auzi culori, vezi sunete, mirosi lacrimi, vorbesti aer. Si dispar notiunile – rusinea, orgoliul, ratiunea, ideea, concretul.

Ganditi-va la memoria unui copil de 4 ani, care se da pe tobogan de sute de ori, iar in primul an de scoala povesteste despre singura data in care a cazut si si-a julit genunchii. Stie ca si-a petrecut copilaria alaturi de dispozitivul sau preferat de joaca si totusi, intamplarea vie din mintea lui ramane cea in care s-a ranit. Si de-asta ma gandesc ca viata merita traita in primul rand pentru tot ce are ea mai frumos: nesiguranta. Nesiguranta ca cea care intra acum in viata mea ar putea fi o stanca, sau un rau, sau un crater, sau o padure. Nesiguranta daca-o voi intalni sau nu pana la capat pe Ileana Cosanzeana, daca se vor impleti Raiul si Iadul in cantitati egale vreodata si pentru mine. Mi-e teama doar ca, impiedicandu-ma de atat de multe forme de relief pamantene, voi obosi la un moment dat si voi inchide ochii, iar femeia-soare va trece pe langa mine. Dar nu are cum sa fie atat de pervers Dumnezeu.

Ma gandeam zilele astea ca, la sfarsit, in exact fractiunea de secunda in care ti se deruleaza toata viata in fata ochilor, iti este totusi imposibil sa calculezi exact numarul inspiratiilor si expiratiilor pe care le-ai facut. Caci asta inseamna pana la urma sa ramai in viata, sa continui sa respiri. Si apoi mi-am dat seama: nu poti calcula pentru ca pur si simplu nu au nicio relevanta. Ca singurele momente demne de numarat intr-o viata sunt – paradoxal – cele in care ti s-a taiat respiratia. Nu exista mai multe motive pentru care un om ajunge la portile Raiului intr-o fractiune de secunda.

Citeste si:  Sexperta: ne iubim, dar nu chiar acum, putin mai tarziu

Dragostea este singura care poate fi atat de generoasa: chit ca vorbim despre dragostea de viata, dragostea fata de un om sau chiar despre dragostea vizavi de propria-ti persoana. Matematica, ecuatiile invatate la scoala au fost intotdeauna subapreciate. In teoria cifrelor si a calculelor, nu este vorba despre tabla inmultirii, nici despre x la patrat, nu iti foloseste la plata facturilor, nici la retinerea pinului de la card, nici macar la o activitate cerebrala adecvata nu se reduce, nu. Trebuie sa fii capabil sa faci o socoteala a dracului de dificila. De cate ori ai murit in viata asta. Si de cate ori ai fost in stare sa invii. Ca, la sfarsit, rezultatul sa fie unul de o minunata egalitate.

Nota: articolul a fost trimis de un cititor Enjoystyle.ro.

9 Comentarii
  1. Andrei, cum sa nu:)) Deci, Andrei… ups, Mihai sa stii ca daca incerci sa-ti schimbi putin stilul de a scrie si daca aduci un omagiu conceptului de femeie, asta nu inseamna ca nu recunoastem acelasi suflet bolnav in textele semnate de tine si asta. Cum spuneam, difera stilul, insa teoriile sunt aceleasi, expuse doar sub o alta forma.

  2. @Cora
    Cred ca bolnava esti putin tu, si asta pentru ca ai aroganta de a caracteriza suflete cu usrinta pe care o faci.
    PS: Sunt absolut convins ca nu este acelasi autor, asa ca postura de critic de texte postate pe un site de femei nu te prinde deloc.

  3. @cora
    Crezi ca nu se poate ca doi oamenii sa aiba aceleasi teorii? Poate majoritatea barbatilor gandesc asa, nu doar Mihai.
    Privitor la dragoste mie mi se pare ca uneori prea o idealizam, o ridicam pe unpiedestal, prea sus, ne urcam in nori dupa pt. ca apoi sa cadem si sa ne lovim destul de atre cand ne trezim la realitate. Viata nu e asa cum o visam noi sau cum am vrea sa fie…din pacate… si atunci ne mintim ca sa ne fie bine, dar oare e bine?

  4. WOW! Felicitari!!! Ai cateva maxime gen, viata se masoara in clipe care ti-au taiat respiratia, nu in cati ani te-ai chinuit sa respiri. Foarte bun! Daca asta a scos din tine dragostea, tine-o tot asa, indragostit de fiecare zi in care ti se taie respiratia. Succes!

  5. da, nu stiu, eu nu sunt asa impresionata de articol. nu mi se mai par asa actuale articolele foarte metaforice. sunt cam din secolul trecut. apreciez mai mult articolele Irinei despre viata, de exemplu, despre viata asa cum este ea azi, nu cum ar privi-o un artist. da, e frumos scris, nu zic nu. Poetic, boem, mai degraba. Ma intreb cati au intalnit in viata lor atatea tipologii de femei cate a descris Andrei. Cati au analizat femeia asa cum a descris-o el? Are un romantism potrivit unei femei 🙂

  6. articolul este intr-adevar impresionant mai ales prin faptul ca iti ridica niste semne de intrebare si te pune pe ganduri cu privire la unele aspecte ale vietii. Intr-adevar viata este frumoasa tocmai prin ineditul pe care ni-l ofera si este cu atat mai surprinzatoare atunci cand spunem ca niciodata nu vom face un lucru si ne trezim mai apoi aruncati in valtoarea a fix acelui lucru pe care nu-l credeam posibil sa ni se intample!
    Si cu siguranta cel mai important in viata este intotdeauna sa ai curajul si taria sa te ridici din nou atunci cand cazi, indiferent de multimea si marimea cazaturilor.
    Iubesc viata asa cum este ea cu bune si cu rele si incerc sa iau din ea tot ce este mai bun din orice lucru marunt! Nu stiu cat de lung sau scurt mi-e firul numit viata si de aceea am in gand ca trebuie sa reusesc cat de putin din putinul dat mie. Va doresc o viata implinita, sanatate, sa va gasiti linistea sufleteasca si acea persoana care sa dea stralucire tuturor acestor lucruri!

Lasă un răspuns la Me Anulează răspunsul

Adresa ta de email nu va fi publicată.