Inainte vreme, lucrurile stateau mai simplu. Femeia isi urma barbatul si trebuia sa-i fie supusa; barbatul, la randu-i, trebuia sa-i acorde atentie femeii „ca unui vas mai slabâ€, asa cum frumos e scris in prima epistola a apostolului Petru. Evanghelia nu pomeneste nimic de alte rubedenii – fie ei socri, fie ei cumnati.
Pe la nuntile traditionale, ce-i drept, se mentioneaza rolul socrilor si al celorlalte rude prin alianta intr-un mariaj, acesta fiind acela de a-si vedea de treaba lor, dupa cum lesne se poate observa: Ia-ti mireasa ziua buna, / De la tata, de la muma, / De la frati, de la surori…
Ce te faci, insa, in realitate? Caci, in realitate, greu gasesti un cuplu in care sa fie doar el si ea, fara vreo autoritate tutelara, gata sa se amestece in cele mai intime aspecte ale convietuirii voastre.
Exista mitul soacrei, desigur, si n-ar fi aparut daca n-ar fi fost motive. Soacra mare, mereu convinsa ca odrasla ei merita o femeie frumoasa, desteapta si cu bani – criterii pe care nora aleasa nu le indeplineste niciodata – dar ce sa te faci, daca pe flacau l-a luat, cum se spune, organul taras? Sau soacra mica, care mai ca s-ar substitui conjugal miresei, din spirit de sacrificiu si de-atata grija cata-i poarta sarmanei fete: ce-o sa se faca ea, micuta, cand o trebui sa gateasca, sa spele, sa calce?
Dar vai, de-ar fi doar soacrele, si tot ar fi mare castig pentru societate! Urmeaza insa socrii, la fel de greu de multumit. Mai ales socrul mic, care are, nu se stie de ce, senzatia ca trebuie sa-si trateze ginerele ca pe fiul pe care nu l-a avut niciodata – sau l-a avut, aproape ca nu mai conteaza. Si sa vezi cum se va supara dumnealui daca ginerica nu va bea cu el pana vor cadea amandoi sub masa, pentru ca apoi sa declare mahnit ca fie-sa s-a pricopsit cu un betiv.
Dar nici tragedia socrului mare nu trebuie ignorata: el se va intreba in sinea lui, tot restul vietii, de ce odrasla n-a stiut sa-si aleaga o femeie care sa semene mai mult cu propria lui nevasta, adica sa fie mai „ca lumeaâ€. Si, cu voce tare, se va intreba din cand in cand cum de poate fiu-sau sa manance scarbosenia aia de ciorba gatita de nora.
Si, cel mai aprig dintre toate relele, cumnatii. Aici sa te tii nenorocire, cand or ajunge sa se intalneasca dragostele intre ele: dragostea conjugala, plina de intentii bune, cu cea frateasca, la fel de plina de intentii bune, dar – nu se stie de ce – de sens contrar. In ziua de azi, as indrazni sa proclam, cumnatul/cumnata e noua soacra. Te voi ierta, eventual, ca ti-e imposibil s-o scoti la cap cu ai batrani. Dar cu frate-meu/sora-mea, de care sunt nedezlipit/nedezlipita de la doi ani/trei ani/cinci ani, cum sa te certi? Si asta e doar inceputul – stati sa vedeti ce urmeaza la varsta a doua, cand va trebui sa impartiti vreo mostenire…
Si ati vazut cum e? Ei, intre ei, au voie sa se certe. Ma-sa cu ta-su, ea cu frate-sau, ea cu ma-sa si cu ta-su. Se pot balacari, se pot injura, se pot impaca. Iar, daca te mananca in fund sa te implici in certurile lor, ti se va taia din scurt macaroana: nu iti baga tu nasul in familia mea! Si tu, care credeai ca familia ta sunteti voi doi, si ca exact invers sta treaba cu nasul bagat unde nu trebuie!
***
La o facultate de drept s-a inscris, mai acum cativa ani, un septuagenar. E caz real. Si, cand a fost vorba sa plateasca taxa de inscriere, a spus: „Sunt scutit de taxa.†„De ce sunteti scutit?â€, l-a intrebat secretara. „Sunt orfanâ€, a raspuns batranelul, scotand din geanta certificatele de deces ale ambilor parinti. Si n-au avut ce-i face, legea nu prevede limita de varsta pentru a te considera orfan.
***
Ma intrebati ce legatura are una cu alta. Nu stiu daca exista. Am observat, totusi, ca sotii ajung sa se inteleaga mult mai bine la batranete decat au facut-o in tinerete si ma gandeam: o fi asta vreunul dintre motive?
100% corect !!!
Chiar m-am saturat, pana in gat efectiv, sa vad cum din cauza unor traditii RETARDE, noile cupluri nu pot trade un part (scuse me…), fara ca 4234564 rubedenii sa nu isi bage nasul in viata lor, pana in cele mai mici detalii.
De nunta….doar de rau !
Dorintele si ce simt si vor cei tineri, sunt undeva, nu pe planul secund, ci pe planul 100!
Importanta pare sa fie satisfacerea cirezii de 10000 bivoli …errr….rubedenii ce baga in ei ca spartii si beau si chiuie etc
De viata de dupa nunta, si mai si!
Fereasca sfantul sa nu fie un macrameu sub TV, sau un ,,bibilou\’\’ kitsch de 2 lei, in vitrina la vedere…
Sa nu mai mentionez de zilele cand una din batrane (soacra etc) da pe la casa celor tineri cu ,,sfaturi de viata\’\’ –> o colectie de sfaturi atat de plictisitoare si inutila, ca mai bine e as sta in intersectie sa fiu calcat de masini din toate sensurile!
A nu fi inteles gresit – cand doi oameni sunt impreuna nu inseamna sa ignori pe ceilalti, dar nici sa nu poti trage un part ca vaaaai! traditia conteaza si alte asemenea idiotenii
Foarte adevarat! Si ii dau dreptate si lui Fireheart Drakeflame. Am vazut/auzit multe cazuri. Groaznic de multe pentru secolul 21 😮 !! Si pe mine ma asteapta nunta peste 9 luni. Insa avem norocul sa fim unul dintre putinele cupluri,cum spune si articolul,in care parintii se baga strict pentru ajutor. Noi singurei am hotarat data, restaurantul, lista de invitati, formatia etc etc. Ceilalti ne intreaba uneori cum stam cu pregatirile, cu banii, daca avem nevoie de ajutor, de relatii, de informatii. Ne-au mai dat sfaturi gen de unde putem lua bautura ieftina etc. In rest, ne-au de pe acum banii de nunta pentru a ne fi mai usor cu platile si atat! Cel putin pana acum, nimeni nu s-a bagat sa ne spele creierii si sa ne determine sa organizam, vorba aia, nunta lor si nu nunta noastra. Singurul sfat de viata :p a venit de la bunica, cand am sunat-o sa-i dau vestea : Sfatul meu, sfatul unei batrane care a trecut deja prin viata, este sa va iubiti mult, sa va ajutati unul pe celalalt zi de zi si, mai ales, sa stiti sa va certati frumos, sa lasati unul de la celalalt…ca viata e grea…problemele apar mereu…insa impreuna, cu iubire si rabdare le treceti pe toate! Si nici nu ma asteptam la altceva sincer. In 7 ani relatie (2 de locuit impreuna) nu si-a bagat nimeni coada in relatia sau casa noastra. Si, nu vreau sa fiu nesimtita, nu vreau sa jignesc pe nimeni si nici nu sustin ca ar fi o regula…insa, asta tine si de educatie. Atat ai mei, cat si ai lui sunt oameni educati, cu studii, cu mult bun-simt.
Amuzant articolul.
Singura solutie pe care o vad e mutarea in alt oras. E mai greu sa-ti exerciti influenta nefasta de la distanta. 😀
Dar da, nici eu n-as tolera sa-mi fie criticata familia. Pana la urma, pe ei ii am de 30 de ani. Pe el, doar de cativa. 😛
Stiti ce se spune: nute insori/ mariti doar cu ea/ el. Ci cu toata familia. 😀
Trebuie sa stii in ce te bagi.
mi s-a parut mie sau in articolul tau cel compatimit era barbatul? el era cel care avea sufletul curat si voia sa participe la rezolvarea problemelor familiei, iar femeia nu-l lasa pentru ca nu era treaba lui…? in cazul asta, articolul ar fi o prostie. oricum e cam expirat si asa, discuta despre ceva care nu stiu cat mai e de valabil in ziua de azi. era candva si pentru aia veniti de la sat mai mult. la oraseni e mai emancipata treaba, nu se mai baga babele in treaba tinerilor.
@Andrada Se poate si de la distanta, crede-ma!
Si ai dreptate, Mihai. Soacra, cumnata, matusi de toate felurile simt ca au ceva de spus despre tot: cum si unde traim, cum ne crestem copilul ( nu mananca sanatos, nu este implicat suficient in activitati sportive, artistice, etc, pe scurt ce naiba de mama sunt eu?). Nu ca le-ar baga cineva in seama, dar e enervant rau sa-mi petrec celebrele sarbatori care presupun reunirea neamului incercand sa evit politicos discutii de genul asta.
Jur ca n-am avut niciodata ceva de spus despre ce fac rudele mele cu viata lor!
Aoleu, Alena! Nici asa nu scapam?
😀