fbpx

No face, no book, no F word. Divortul de facebook

Acum douazeci ani, incercam sa scap de cosuri. Peste zece ani, incercam sa scap de matreata. Acum incerc sa scap de facebook.

Nu credeam ca parascovenia asta albastra poate provoca atata dependenta. Dupa cum nu-mi imaginam ca, in afara de tigari, mai pot lasa vreodata ca viata sa-mi atarne de ceva profund inutil si daunator.

Cred, de altfel, ca o comparatie intre fumatori si „socializatori” nu e intocmai deplasata. Si unii si altii pierd niste ani din viata: dependentii de tabac pierd anii batranetii, comasati; dependentii de facebook pierd vremea tineretii, in portii mici, dar la fel de consistente.

Stiti, se facuse un calcul cum ca fiecare tigara scurteaza viata fumatorului cu 7 minute. Asta ar veni, la un pachet pe zi, undeva la vreo 2 ore si ceva. Cunosc oameni care stau pe facebook mai mult de atat. Cei mai multi aduna aceste ore din reprize multe si marunte, dar am intalnit si cazuri care stau pe facebook dupa-amieze sau nopti intregi, cu metoda si rabdarea unui voluntar model. Intr-un an, esti pe facebook mai mult decat ai concediu. Ceea ce nu e sanatos.

Eu insumi eram unul dintre cei care pierdeau ore intregi pe facebook si – bat in lemn – mi-e tare frica sa nu cumva sa redevin. Nu stiu cum s-a intamplat, dar tin minte ca, dupa ani buni in care am ras de cei afectati de maladie, m-am pomenit unul din ei.

Nici n-am simtit cum am alunecat. Mi-am dat seama ca e grav intr-o dimineata. Diminetile erau momentele mele cu mine, poate singurele garantate – cat mai poate fi ceva de garantat in mileniul asta. O cafea, o tigara, doua, cateva melodii bune, timp de gandire la ziua care urmeaza. Vedeti, un tabiet comun, banal, dar esential pentru starea de spirit a zilei care urmeaza. Un sfert de ora, sau o jumatate, in care sa imi asez in minte nu doar ce am de facut in ziua aia, dar si cum sa fac lucrurile, cu ce stare de spirit se cuvine sa le abordez, pentru a scoate ce se poate mai bun din ele. Sa-ti gasesti linistea in fata unei zile agitate sau curajul in fata unei zile grele. Sa te intrebi pe tine insuti „ce mai faci” si sa-ti raspunzi inainte sa scoti capul in lume.

Citeste si:  The NO Project powered by Bancpost: Foloseste-ti talentul pentru a ajuta la stoparea traficului de persoane

Pe urma, au venit diminetile cu facebook. Pe laptop, pe telefon. La masa sau in closet. Gandurile s-au spart in mii de bucati. In locul micii discutii cu mine insumi, au aparut satisfactiile marunte ale unui like, amuzamentele neglijabile ale unui link si multe indignari de duzina. Niciun gand nu s-a mai dospit, niciodata, in ping-pongul newsfeedului. Un carusel haotic al lumii, invartindu-se in jurul meu. Cand am inceput sa postez ce gandeam chiar inainte sa gandesc pana la capat, mi-am dat seama ca devenisem un om al socializarii.

La serviciu, facebook. La carciuma, facebook. (Ne surprindeam, cateodata, trei-patru oameni care iesisem in oras ca, in loc sa stam de taina, stateam toti pe facebook, gadiland touchscreenul telefoanelor. That awkward moment, cum bine stiam, tot de pe facebook. Nici nu mai aveam ce sa discutam, de altfel, totul era deja impartasit, share-uit.) Inainte de culcare, un ultim check pe facebook. Si, cand cineva posta o poza cu o ceasca de cafea, era semn ca soarele a rasarit si o noua zi de facebook putea sa inceapa.

Citeste si:  Filiforme vs. Voluptuoase

Cand m-am decis sa ma separ un pic de contul de facebook, sa nu mai intru o vreme, sa dormim separat cateva saptamani, am avut emotii. Ce-o sa ma fac fara? Exista viata dincolo de notificari? Am simtit un gust de sinucidere: cum o sa se descurce cei cativa oameni care dadeau like la orice postam, atunci cand eu n-o sa mai fiu? Cateva zile dupa, ma manca sa intru: o fi plans cineva dupa mine?

Dumnezeule, ce pocita e mintea omului! Cat de usor e s-o derutezi. Abia dupa ce n-am mai intrat doua saptamani si mi-am dat seama cat se poate de limpede ca pierdusem doi ani din viata degeaba, am inteles care fusese drogul, adictia: nu „socializarea”, ci deplasarea schizoida intr-o lume al carei centru esti chiar tu, prin cel mai de seama organ al tau: peretele.

Mi-am luat diminetile inapoi, asta e cel mai important castig. Si, ca bonus, ma tine bateria la telefon de doua ori mai mult.

8 Comentarii
  1. dependenta in general, dar mai ales dependenta dusa pe culmi extreme, ca cea de genul acesta, este deopotriva primejdioasa si inestetica sufletului. but then again, ce lucru bun pe lumea asta nu are potential de a supune pe cineva? un blog misto, un animal de casa, un film revazut de o mie de ori, un prieten etc. si problema este mereu si fara exceptie in cel subordonat.

    fara a intentiona sa fac vreo demonstratie cu privire la feisbuc si la ce inventie minunata este el, ba din contra, eu privesc totusi situatia in felul urmator: reteaua a fost realiza pornind de la niste principii corecte si venind sa inlesneasca multe lucruri: sa-ti regasesti vreo colega de liceu plecata la palilula, sa dai cu nasul de vreun job in wallu nu stiu cui, sa mai gasesti vreo recomandare de carte sau muzica buna etc. si daca nu a fost realizata plecand de la principiul asta, putea fi folosita intocmai. nu cu facebooku\’ se duce lupta, cum simplu isi da seama oricine, ci cu slabiciunea din noi. ce ma enerveaza pe mine, e mai degraba un soi de snobism modern si contemporan de a spune in gura mare cat uram noi facebookul, cat de dezgustatoare este dependenta de o retea de socializare sau alta, cand toata vina plezneste de fapt in noi. la fel de tare cum ma enerveaza si varianta cealalta, cea a inducerii ideii ca facebookul este noul pacat la moda si mai cool ca celelalte. facebookul, sarmanul, este de fapt un mare nimic, caruia fiecare ii da ditai importanta intr-un sens sau altul. este un rahat de retea pe care intri cum intra bunicii nostri la rubrica de decese in fiecare dimineata. vedeti, fiecare cu dependentele lor.

    ia, uitati o reclama misto.
    http://www.youtube.com/watch?v=c7SjvLceXgU&feature=share

  2. Tania: ma indoiesc profund ca Zuckenberg a avut o motivatie asa de altruista cum spui tu.

    Daca n=ai vazut, pe FB se posteaza reclame. Care genereaza venituri. Tot sistemul e construit in asa fel incat sa te faca sa petreci cat mai mult timp acolo. Timpul se traduce in clickuri, afisari, iar toate astea in bani. Tot sistemul duce la asta, miile de alerte, de avertizari, de likeuri, toata asa-zisa interactiune. Esti impins de la spate, somat sa \”comunici\”

  3. altruiste? nuu, n-am zis niciodata ca princiiple de la care a pornit sunt si altruiste. asta tot nu inseamna ca nu sunt corecte. si nici ca odata ce ti-ai facut cont de utilizator te vei imbolnavi musai de virusul facebook in felul descris in text, te poti folosi de el si intr-un mod sanatos. a fost o idee pe cat de simpla, pe atat de utila si da, se traduce in bani, asa cum se traduc toate ideile in lumea asta.

    apropo de reclama de mai sus, gurile rele spun ca este facuta de cea mai mare companie de publicitate din lume. si intrebarea pertinenta este: de ce? de ce ar avea nevoie fb de reclama, cand un bilion de oameni au cont? pentru ca veniturile, desi noua ni se par stridente, nu sunt totusi asa mari cum s-ar astepta zuckenberg. vezi tentativa esuata cu bursa. vrea investitori, si investitorii trebuie sa stie ca fb este o comunitate safe si loiala, trebuie momiti cu reclame serioase, fara urma de umor. un om cu facebook la cap, cum s-ar zice, a venit si a gandit reclama aia.

    si tot de pe fb am adunat un coment vizavi de ea:
    1. scaunele sunt ca sa iei o pauza (pentru ca toti utilizatorii de fb sunt constructori, medici, chelnerite si stand up comedieni)
    2. oricine poate sa stea pe scaun (oricat vi s-a parea de stupid si incredibil, orice om poate sa stea pe scaun. chiar daca nu are maini si picioare. e o chestie pe care o poate face orice om)
    3. daca scaunul e mare poti sa stai 2 (de exemplu cand prinzi scaunul ala cu spatele din troleibuz care e mai mare si cand vandalizezi controlul la ing, sa mai inviti pe cineva, pentru ca daca scaunul e mare pot sa stea 2 oameni)
    4. scaunele sunt pentru oameni (de aia cand vedem o pisica pe scaun ni se pare funny, pentru ca de fapt scunul nu e pentru ea, e pentru un om. si de aia)

  4. Tania: la ce reclama te referi?

    Nu pricep la ce te referi aici:

    \”investitorii trebuie sa stie ca fb este o comunitate safe si loiala, trebuie momiti cu reclame serioase, fara urma de umor. un om cu facebook la cap, cum s-ar zice, a venit si a gandit reclama aia.\”

  5. Citind acest articol, chiar cred ca sunt dependenta putin de facebook. Momentan, nu-mi pierd \”viata\” intr-un mediu virtual, dar e un semn d alarma si pentru mine.

Lasă un răspuns la tania Anulează răspunsul

Adresa ta de email nu va fi publicată.