fbpx

Occupy Wall Street, rascoala omului impotriva lui insusi

Cu multi ani inainte sa aud cuvantul marketing, aflasem din cartile pentru copii cat de simplu e sa faci un om sa-si doreasca ce nu-i trebuie.

Vazusem mai intai cum Tom Sawyer, pedepsit sa varuiasca gardul sambata, cand toti baietii se duceau la scalda, reuseste sa-si convinga prietenii care radeau de el ca aceasta pedeapsa e, de fapt, un privilegiu. De scaldat, te poti scalda oricand, dar de cate ori ai ocazia sa varuiesti un gard? Ca urmare, ceilalti pusti nu doar ca fac toata treaba in locul lui Tom, dar il mai si recompenseaza pentru ca le da voie sa primeasca si ei cate o portie de gard.

Asta fusese mai vesel, dar apoi vazusem cum Niculaita, eroul lui Bratescu-Voinesti, se sinucide pentru ca adevarul sau nu este primit de o lume care nu vede decat ce ii e comod sa vada. Nuvela se termina cu o fraza pe care n-o s-o uit niciodata si o s-o citez de cate ori am ocazia: „Lumea, de doua mii de ani, tot s-a indreptat. Ca azi oamenii, daca nu esti la fel cu dansii, nu te mai rastignesc ei cu cruzime, ci te aduc fara multa rautate, ba poate chiar cu compatimire, sa te rastignesti singur…“

Asta m-a ajutat, mai mult decat orice manifest de stanga, sa inteleg, mai tarziu, ce inseamna capitalismul. Da, i s-ar potrivi expresia lui Marx, „exploatarea omului de catre om”. Doar ca nici Marx n-a intuit rafinamentul: omul exploatat e, de cele mai multe ori, acelasi cu exploatatorul.

Nu mai suntem ca acum doua mii de ani. Nu mai suntem ca acum doua sute de ani. Nu mai suntem sclavi sau legati de glia unui stapan atroce. Suntem sclavii propriilor noastre dorinte, care ni se inoculeaza inca de la prima jucarie. Voi vrea tot restul vietii masinuta lucioasa cu care ma joc pe covorul din sufragerie, voi vrea tot restul vietii sa fiu frumoasa si bine imbracata ca Barbie. Voi vrea casuta din povesti. Voi munci tot restul vietii pentru asta. Nu e nevoie de zbiri si portarei care sa imi ia zeciuiala, voi plati de buna voie taxe si impozite, pentru ca e in interesul meu si al visului meu. Daca nu-mi vor ajunge, ma voi imprumuta. Nimic nu e prea mult atunci cand vrei sa-ti implinesti visul copilariei, nu? Voi fi propriul meu sclav.

Citeste si:  Un alt fel de eroine

De trait, pot trai oricand. De distrat, de iubit, de citit – astea le pot face oricand. Dar de cate ori in viata asta mi se ofera ocazia sa am un job bine platit, sa muncesc pentru propria-mi implinire? Simpaticul Tom tocmai m-a pacalit si pe mine. Gardul lui e acum vopsit, iar eu sunt sincer convins ca am facut ce-mi doream.

***

Nu sunt Moise Guran, sa citesc viitorul in ghiocul evolutiei burselor, sa prognozez vremea in curba cursului valutar. Dar, in cuvinte simple, inteleg repede ca pe Wall Street, de multe decenii, se inventeaza bani. Zi de zi, noapte de noapte, Wall Street produce milioane de dolari fictivi. Bani imaginari, bani care nu exista. Bani falsi. Banii falsi ajung la noi, oamenii simpli, care ii primim cu lacomie. La schimb, noi dam bani reali, bani munciti si, mai ales, bani care urmeaza sa fie munciti. Cand vine criza e ca si cum ar intra politia peste niste falsificatori de bancnote: banii nostri falsi nu fac cat o para chioara. Suntem lasati in curul gol. Inelul de aur pe care l-am cumparat de la coltul strazii e, de fapt, din alama. Casa pe care am platit 100.000 de dolari nu valoreaza, de fapt, decat un sfert din suma.

Citeste si:  De ce ne bucuram cand ne cititi

In schimb, bancherii se pot duce la trezoria SUA si pot cersi mila, cu ipocrizie: vai, priviti, ne-a prins criza numai cu bani falsi in valiza, nu s-ar putea sa ni-i schimbati pe cateva sute de miliarde de dolari adevarati, munciti de prostime? Iar trezoreria spune: ba da, pentru ca nu va putem lasa sa muriti. Inima capitalismului sunteti voi, bancherii. Fara voi, capitalismul nostru atat de drag ar muri. Si asta ar insemna ca Marx a avut dreptate.

***

Despre asta e vorba in acest Occupy Wall Street, o miscare care, daca se va dezvolta normal, ar putea schimba lumea. Nu o va face, cred eu, dintr-un singur motiv: e conceputa exact dupa regulile pe care le neaga: marketing, promovare globala, imagine. Pentru a exista, va avea nevoie de bani. Iar banii sunt, de buna seama, in buzunarul adversarului. In afara de asta, exista sanse mari sa sfarseasca exact ca miscarea sindicalista a lui Jimmy Hoffa, adica in slujba sistemului pe care il contesta. Citesc, de altfel, ca Obama a facut deja cateva declaratii curtenitoare la adresa rasculatilor anti-Wall St.

Dar sa ne intelegem: Wall Street nu e dracul. Wall Street ar putea face si lucruri bune, daca ar vrea si daca s-ar vrea. Ceea ce se propune e asa zisa taxa „Robin Hood” sau „clawback”, o suprataxare a veniturilor si tranzactiilor. Un procent aparent mic – de altfel, chiar de un procent e vorba, pentru ca s-a propus un clawback de 1% – dar care ar conta enorm data fiind suma tranzactiilor. Daca ar fi sa fac o gluma, banii ar trebui nu doar impozitati, ci si accizati, ca orice alt viciu. Si pusi, ca un contravenient, sa faca munca in folosul comunitatii.

Citeste si:  Femei "tunate"

Revenind la Occupy Wall Street, eu am alta parere: daca ar vrea sa aiba succes, aceasta miscare ar trebui sa fie o revolta impotriva propriilor membri. Pentru ca numai noi, dorindu-ne adesea mai mult decat avem nevoie si prea rar ce ne trebuie cu adevarat, am facut posibil Wall Street. Noi am gresit prin lacomie, Wall Street a gresit asijderea. Nedreptatea este ca, dupa criza din 2009, doar prostimea a platit greselile, in timp ce bancile s-au spalat pe maini si au prosperat in continuare. O scadere a profitului nu e totuna cu o pierdere.

Daca am dreptate atunci cand sustin ca omul modern e propriul sau sclav, atunci revolta sa nu poate sa aiba decat o directie, rascoala corecta nu poate sa fie decat impotriva lui insusi.

***

Si un alt aspect, amuzant, daca n-ar fi trist: tendinta antisemita pe care aceasta miscare o s-o creeze. Intamplator, sa zicem, institutiile financiare mari sunt controlate de evrei. Va povesteam, intr-unul din textele mele anterioare, cum s-a nascut antisemitismul european: din frustrarea etnicului majoritar fata de bogatia acumulata de evrei. Acum, s-ar putea sa vina randul Americii sa simta gustul frustrarii antisemite. Ce ironie!, tocmai America, tara care a promovat atat de mandra transformarea acestui subiect intr-un tabu, prin legi care interzic antisemitismul inca de la nivel de aluzie… Vedeti, in America, o atitudine dusmanoasa fata de un arab nu e legala, dar e tolerata. Aceeasi atitudine dusmanoasa fata de un evreu te asociaza insa direct cu Hitler, cu partidul nazist si cu ororile razboiului.

Dar, daca furia celor ramasi fara case va evolua inspre mai rau, legile anti-antisemitism vor avea valoarea unei ipoteci fara acoperire: vorbe goale. Ceea ce ar inseamna ca, in ultima suta de ani, lucrurile nu s-au schimbat prea tare: nici bogatii, nici saracii nu au invatat din greselile istoriei.

2 Comentarii
  1. Sistemul economic actual da faliment,s-a construit prin privatizarea castigurilor si socializarea pierderilor.Se bazeaza pe publicitatea ce iti spune\”tu iti doresti asta si asta\” .Nu iti zice ca vei fi sclav,ca iti vinzi viitorul pentru a avea ceea ce ti se ofera,ca vei renunta la a avea o viata de familie,ca vei uita de cei de langa tine si vei calca peste cadavre pentru a obtine un venit mai mare.Le doare in cot daca Marx a avut s-au nu drepate,important e sa ne controleze viata si optiunile.Avem iluzia ca suntem liberi, pentru ca traim in democratie,adevarul e ca suntem sclavii moderni ai timpurilor moderne.In era sclavagista,stapanul trebuia sa asigure hrana si un acoperis deasupra capului sclavului,isi \”protejau \”investitia.Acum ,sclavul modern,poate fi inlocuit in orice moment,cu seninatate,copii si parinti sunt aruncati in toate colturile lumii din necesitatea de a=si castiga painea.Nu ,nu ne mai despart stapanii ,plecam noi,pentru ca nu stim cand,in orice moment,stapanul modern,ne poate arunca senin .E nevoie de profit,nu iese,s-au nu imi place ceea ce obtin,tu, sclavul modern,trebuie sa dispari.Desigur, putem vorbi, ne putem lamenta,putem striga,chiar suntem incurajati sa o facem,e democratie, si chiar iti dau dreptate .Ai drepate,si cu asta ce?Poti muri cu dreptatea ta in brate.Unica solutie, nu mai facem imprumuturi,nu mai sustinem risipa,nu ne mai dorim ceea ce are vecinul in ograda lui,ne analizam profund sufletul si incercam sa aflam ceea ce e important pentru noi,care sunt lucrurile fara de care nu am putea absolut trai,am lasa balastul de dorinte inutile deoparte si ne-am reconstrui viata.Se zice ca sufletul omului nu reuseste sa fie fericit din neimplinirile propriilor aspiratii si dorinte.Ar fi bine sa vedem si sa stim care sunt propriile vise si dorine, nu cele induse.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată.