Dupa ce-a facut primii pasi, un copil ii face, si mai hotarat, pe urmatorii. Setea lui de explorare e de nestavilit, la oamenii maturi fiind intalnita doar in cazuri rare – un Magellan, un Amundsen. Maturii stiu sa se fereasca de primejdii, tancii n-au acest discernamant. Un copilas, dac-ar vedea un rechin sau un aborigen neprietenos, ar rade si ar vrea sa-l atinga. La fel procedeaza prin casa cu o plita incinsa, cu un brici, cu otrava pentru soareci. O casa cu un copil necesita amenajari speciale. Totodata, si copilul, nu doar casa, trebuie uneori echipat intr-un fel care sa-l protejeze. In ciorapei sau cipicei de lana aluneca pe parchet, pe gresie, pe alte pardoseli lucioase ca un fotbalist fara crampoane pe gazon. Cum producatorii de marfuri din ziua de azi prevad orice situatie posibila si imposibila, vom incalta copilul prin casa cu cipicei cauciucati pe talpa. Vom avea grija sa nu punem pe jos covoare usoare, care aluneca usor pe parchetul lustruit. Sunt destul de periculoase chiar si pentru adulti!
Daca avem in casa sau in preajma ei, cum ar fi beciul, scari care coboara sau urca, vom ingradi accesul la ele, la propriu: un gardulet si o portita pe care copilasul sa n-o poata deschide reprezinta o stavila sigura pentru curiozitatea infantila. Orice interdictie ii aplicam micutului, trebuie sa i-o explicam pe masura intelegerii lui, fara insa a-i produce traume psihice cu amenintari de genul: acolo sta Bau-bau.
Daca ne ghemuim si privim in jur, prin toata casa, de la inaltimea copilului, vedem o multime de lucruri care i-ar putea atrage interesul – de fapt, toate ii atrag interesul – si ar fi periculoase pentru integritatea lui fizica. Exista prize special fabricate pentru ca un neavenit care umbla la ele sa nu se curenteze. Exista si aparatoare, sau le putem improviza noi, din materiale textile groase si moi, pentru colturile mobilierului. Putem avea insa grija de acest aspect si cand cumparam piesele de mobilier – sa prezinte rotunjimi la margini, si nu unghiuri de 90 de grade.
Chiar daca pierdem doua minute pe zi descuind si incuind la usi – dar timpul se va reduce pe masura ce vom capata deprinderea sa avem cheile la indemana – e obligatoriu sa tinem sub cheie, intr-o debara sau in dulapuri, soda caustica, orice praf sau solutie chimica, sculele si uneltele ascutite, fierul de calcat.
Un copil e alpinist innascut, se catara pe tot ce apuca. La un moment dat, va avea revelatia ca rafturile sunt scari. Atentie, asadar, la rafturi: sa nu porneasca de jos sau, mai bine, sa lipseasca. Nici draperiile si perdelele nu au voie sa mature podeaua, copilul se va agata de ele ca de liane, chiar si fara sa fi vazut filme cu Tarzan. Corpurile de iluminat incorporate in pereti inseamna solutia cea mai sigura pentru o casa cu copii.
Daca i-am trasat aluia mic atatea interdictii, ar fi cazul sa-i dam si motive de bucurie, amenajandu-i camera. De la varsta la care poate exprima unele preferinte, tine cont de ele cand ii mobilezi si decorezi camera in care doarme. Vezi ce culoare prefera, ce personaje din basme sau de la televizor, ce jucarii sau alte obiecte. Ii consolidezi astfel personalitatea. Daca-i descoperi talente sau aptitudini, incurajeaza-i-le din umbra: da-i foi si creioane de colorat, de exemplu, dar nu-i trasa tu sarcina sa faca atatea desene pana la opt seara. Lasa-l sa aiba impresia ca te ajuta la amenajarea spatiului sau de joaca, indiferent ca va trebui tu sa vii in urma lui si sa dregi ce-a incercat el sa construiasca.