Nimeni nu face sarmale ca ea. Camasile sunt impachetate si duse la calcat saptamanal. Doar fierul ei face minuni si e cu adevarat performant. Florile ei din balcon au cele mai mari si mai verzi si mai lucioase frunze din lume. Il asculta cel mai bine si da sfaturile cele mai realiste.
Uneori te uiti la cei doi si te intrebi daca, prin cine ce stie joc crud al biologiei, cordonul ombilical nu cumva continua sa-i lege, iar prin intermediul lui se transmit vraji intr-un limbaj secret pe care tu esti incapabila sa-l descifrezi. Te simti exclusa, izolata pe insula ineficientei vesnice si juri sa nu mai impaturesti in viata ta o sarma, sa nu mai calci niciodata o camasa tinand cont de dictatura ordinii diverselor parti ce o compun si sa afisezi o indiferenta de gheata atunci cand „dragutul” are probleme.
Ati ghicit: este vorba despre baieteii care suspina si in preajma varstei de 30 de ani dupa caldura sanului matern cu care noua ne este atat de greu sa traim.