A fi sub papuc presupune supunere oarba. Dar dragostea e ea insasi oarba ca o gaina in supa, deci n-ar fi aici mirarea. Sa reformulez: a fi sub papuc presupune supunere neconditionata.
Ca regula generala, in personalitatea celor de sub papuc se intrevede un anume fatalism, numai ca voia universului nu le este impusa de soarta, ci de consoarta. Dar daca supunerea neconditionata te duce sub papuc, ce conditii ar trebui sa pui ca sa scapi?
Din momentul asta, marturisesc, intrebarile sunt mai de incredere decat raspunsurile.
1. E slab cel tinut sub papuc?
Raspuns corect: habar n-am. Uitandu-ma in jur, observ o sumedenie de oameni tinuti sub papuc, care numai slabiciune nu inspira. Unii, dimpotriva, dau dovada de o incapatanare magareasca, de o vointa de fier in a-si indeplini cum se cuvine datoriile fata de sfanta talpa. Iar in absenta ei devin furiosi de-a dreptul. Pare ca locul lor natural e acolo, si n-o sa fiu tocmai eu care sa-i judece pe mai departe?
2. Poti sa stai sub papuc din dragoste?
Raspuns corect: da, dar numai atunci cand te iubesti prea mult pe tine insuti sau iubesti prea mult ideea de iubire. Pe purtatorul papucului n-ai cum sa-l iubesti, propriu-zis, fie si pentru simplul motiv ca nu-l mai poti vedea, nu-l mai poti cunoaste. Insa existenta lui e singura oglinda in care te vezi la fel de frumos precum te crezi.
Dintre cei tinuti sub papuc, unii vor striga:” Nedreptate! Noi chiar iubim!”
N-aveti de unde sti daca e asa sau nu.
Sigur ca a iubi nu inseamna altceva decat a da, a oferi, iar domnia papucului pare sa-i ofere indragostitului contextul ideal pentru asta. Insa atunci nu mai e dragoste, ci frica. Ghinionul face ca dragostea, ca sentiment, sa se afle pe un palier psihologic superior fricii, care e doar un afect, o traire primara. Supunerea neconditionata presupune ca nu ajungem sa luam o decizie, adica ne oprim la nivelul fricii. Atunci cand esti lihnit de foame (adica supus unui afect), conteaza mai putin daca primesti mancarea ta preferata sau doi covrigi reci.
Religia crestina a exploatat cel mai bine aceasta nuanta. Dumnezeu era temut deja, oricare I-ar fi fost numele. Frica oprea insa dezvoltarea unei relatii sincere intre om si divinitate, iar Dumnezeu era tradat ori de cate ori teama era depasita. Crestinismul a adus un element de noutate aici: posibilitatea iubirii. Iubeste si nu va mai trebui sa te temi. Teme-te fara sa iubesti si nu ai nicio garantie.