Lupta impotriva infertilitatii si pierderea unei sarcini este un proces complicat, dureros cu suisuri si coborasuri, chiar daca vorbim despre lipsa aparitiei sarcinii sau despre o pierdere invizibila.
Deseori o femeie care nu poate ramane insarcinata simte ca este ceva in neregula cu ea. Dar in fiecare luna spera sa se intample minunea. E intr-un zbucium total: citeste tot ce prinde despre acest subiect, isi masoara temperatura corpului, isi calculeaza perioada de ovulatie, etc. De fiecare data, cand constata ca „minunea” nu s-a intamplat are caderi emotionale pe care uneori le discuta dar, de cele mai multe ori nu le spune nimanui. Oricum cine ar putea intelege ce durere simte ea, ce revolta?