Dictat in mare masura de femei, etalonul mondial al romantismului si al dragostei nepieritoare este dat de tragica poveste a lui Romeo si a Julietei, din piesa cu acelasi nume a lui Shakespeare.
Pentru acelea dintre dumneavoastra care considera maret ceea ce li s-a intamplat celor doi recomand cu multa caldura sa cititi piesa – daca nu, macar cititi cu atentie articolul.
Expozitiunea piesei suna cam asa: un tanar din Verona nu are ce face si se indragosteste de o pustoaica in cadrul unui party dat de familia rivala. A se observa ca astazi faptele lor nu numai ca nu ar fi prea morale, dar chiar ar fi prevazute de legea penala, draguta de Julieta, simbolul femeilor indragostite din toata lumea, avind doar vreo 14 ani.
Povestea continua, cei doi, profund tulburati, iau rapid decizia sa se casatoreasca – as zice eu – tocmai pentru a le face in ciuda familiilor lor. Nu ma indoiesc de faptul ca toate femeile se regasesc in aceasta parte a operei, stiut fiind ca o femeie nu intreprinde nimic fara ca prin aceasta sa dea peste nas cuiva.
Casatoria pare sa le fi rezolvat toate problemele, dar… nici pe departe. Aceasta trebuie sa ramana secreta fata de cele doua familii, deci Romeo se simte in continuare liber sa umble prin cluburi si sa se duca la petreceri ale burlacilor cu prietenii (cel putin asa am citit eu printre randuri).
Ceea ce intereseaza mai mult este finalul, care pare mai mult dadaist si lipsit de sens decat romantic. Suparata rau ca parintii vor sa o marite cu Paris, stiind probabil ca va savarsi infractiunea de bigamie, Julieta isi insceneaza moartea inaintea nuntii, fara a considera necesar sa-l anunte si pe tantalaul de Romeo. Acesta vine si, vazind-o moarta (cel putin asa credea el), se otraveste. Ea se trezeste si, vazindu-l mort, se sinucide si ea (inca o data). El nu se mai trezeste (ar fi fost deja comic) si amandoi raman morti de-a binelea.
Sincer, daca nu ar fi fost geniul autorului implicat, povestea nu ar fi demna nici macar de stirile de la ora 17.00. Priza pe care o are la femei se datoreaza probabil unui singur lucru: nimic nu le impresioneaza mai mult decat sa ne vada murind inaintea lor (si din vina lor, daca se poate!).
Abia atunci probabil existenta lor se considera implinita, viata nemaiavind niciun sens din moment ce deja au bagat un barbat in groapa.
Si totusi… nu am putea trai fericiti… ceva mai mult?!
Valentin, esti teribil de prozaic si amuzant!!! 🙂 Asta se trage de la completa lipsa de romantism a barbatilor presupun. 😉
am murit d ras si mai mor si acu:))))..tu chiar nu poti sa intelegi k mai sunt si oameni kre pot iubi cu adevarat si pt kre viata fara unul din parteneri nu mai are rost?..asta e cazul si celor doi protagonisti ai faimoasei piese …mie personal nu mi place piesa si nu ma regasesc in povestea lor…cat despre telul femeii in viata adik acela d a baga un barbat in gropa d a l vedea murind si dak s poate chiar pt ea ..inseamna k tu crezi k femeile s niste criminali insetati d sange si care s nasc pt a ucide barbati..nu crezi k va dati cam multa importanta ?