Familia noastra cea fara de model. Cum am castigat bani falsi la loto

Din multe puncte de vedere, Romania s-a comportat, de-a lungul istoriei, ca o tara neiesita din casa. Si, o data la jumatate de secol, scotand nasul in lume, a vazut ceva nou. Un deodorant, de exemplu. Pe care l-a aplicat repede si lacom la subrat, fara sa stie ca trebuie sa te mai si speli inainte.

Unul dintre motivele pentru care expresia cu care Titu Maiorescu definea directia culturala a Principatelor, forma fara fond, a devenit un asa cliseu este, fara indoiala, adevarul pe care il contine. O expresie folosita pana la vlaguire in a defini aproape tot ce e romanesc, desi lucrurile nu stau intotdeauna si intocmai asa. Caci „forma fara fond” presupune existenta unei imitatii reusite, chiar daca lipsita de consistenta. Presupune existenta formei. De multe ori, ce ne-ar defini pe noi mai bine ar fi expresia „fara forma, fara fond”. Caci in Madame Tussauds-ul romanesc papusile de ciori sunt un fel de sperietori de ciori, iar asemanarea cu realul se rezuma, indeobste, la palarie.

Ma gandeam, discutand mai zilele trecute cu cativa prieteni, ca una dintre institutiile cel mai grav atacate de istoria saltareata a romanilor este familia. Familia, cu toate subintelesurile ei: ce inseamna barbatul, ce inseamna femeia, ce inseamna sexul, ce inseamna procrearea si contraceptia, ce inseamna copiii, ce inseamna parintii, ce inseamna bunastarea, ce inseamna educatia.

Despre multe dintre aceste lucruri am mai scris, intr-o cheie sau alta. Disfunctiile sunt evidente uneori, alteori mascate, cateodata neclare si controversate. Singura noutate, pentru mine, este posibilitatea de a le interconecta si de a le explica printr-o singura teorie, care tine de familie.

Celula de baza a societatii, cum era ea definita in scoala comunista si ceva vreme dupa aceea.

Citeste si:  Postul crestin, un sacrificiu inutil?

O cana de ceai e facuta sa reziste temperaturii apei fierte. Dar, ne invata maestrii ceaiului, ea trebuie incalzita inainte. Daca torni in ea ceaiul fierbinte imediat dupa ce ai scos-o din bufet, s-ar putea sa plesneasca. Iar daca, in loc s-o tina in bufet, istoria a ascuns-o in frigiderele razboiului rece vreme de jumatate de secol, cana noastra de ceai nu va avea nicio sansa sa reziste.

In Europa si America, dupa anii ’30, au urmat anii ’40. Si, dupa ei, anii ’50,’’60, ’70, ’80. La noi, dupa anii ’30, au urmat direct anii ’90.

Nu intamplator, cand eram adolescent, ma simteam cel mai legat cultural de perioada interbelica. Familia mea functionase dupa reguli interbelice – asta in partea ei modernizata, pentru ca, pe alocuri, mediul meu nu diferea de cel al lui Ion Creanga sau al lui Tom Sawyer. Si-apoi, in decurs de numai cativa ani, totul a trebuit adus la zi. Lumea s-a conformat, din dorinta de progres. Insa progresul si-a fisurat propriul recipient si s-a scurs prin el. Nimeni n-a inteles nimic. Nici nu cred ca era posibil.

V-am spus, candva, despre lipsa de echilibru in problema copiilor. Ganditi-va ca in decurs de numai doi-trei ani, Romania a trecut de la inmultirea fortata, de la copiii facuti la norma, de la „ceausei”, la o tara care a asimilat pe nerasuflate frustrarile demografice ale Americii anilor ’80, tara gravidelor de 16 ani. Pana la sfarsitul anilor ’90, s-a trecut dintr-o extrema in cealalta, de la sporul demografic extrem de ridicat, la unul negativ. De la o generatie dominata de copii nedoriti (cum e a mea), s-a ajuns la una a copiilor elaborati, decisi aproape matematic.

Citeste si:  Cursuletele-minune!

Odata cu asta, au venit si fracturile in educatie. Metodele nu s-au putut adapta rapid noilor modele educationale. In Europa anilor ’50, inca nu era anormal sa-ti bati copiii. Au urmat, generatie dupa generatie, imblanziri ale tacticilor „educative”. Asprimea in educatie a scazut treptat, permitand, in buna masura, aparitia unoi noi forme de autoritate, care s-o inlocuiasca. La noi, s-a trecut direct de la una la alta. Crescuti sub principiul „bataia e rupta din Rai”, parintii de azi trebuie sa inlocuiasca totul, trecand dintr-o extrema in alta. In locul copiilor traumatizati cu violenta, vin acum copii traumatizati cu alint, iar a nu-ti lovi copilul a devenit un scop educational in sine, o scuza rezonabila pentru orice esec: „nu-mi place deloc ce face, dar macar stiu ca nu l-am batut” – pare sa fie atitudinea tot mai frecventa a parintilor de azi. Si nu cred ca asta era ideea.

Si in educatia scolara avem aceleasi prapastii, fiindca aceiasi profesori care, mai ieri, isi bazau pedagogia pe memorare si teme acasa, trebuie acum sa obtina rezultate cu metode in care nici ei nu cred, daramite sa le mai stii aplica, precum creativitatea sau activitatile extra-curriculare.

Chiar in sex, situatia se repeta. Familia occidentala de asta contine doze de libertinaj si de rigoare reglementate in timp. Dupa mariajele rigide ale jumatatii de secol XX, europenii si americanii au testat extrema opusa, cea a sexului la liber, la sfarsitul anilor ’70. Apoi, descoperind ca prea mult sex afecteaza negativ sentimentele, au facut unul sau doi pasi inapoi, pana la o anume forma de echilibru intre dorinta de a experimenta si nevoia de a ramane fideli. La noi, s-a trecut direct la acest echilibru, ceea ce, la prima vedere, ar putea sa para bine. Insa e ca si cum ai avea o sentinta fara proces, ca un salariu lipsit de negociere: ea nu va multumi pe toata lumea, chiar daca e corecta. Pentru ca nu toata lumea o va intelege.

Citeste si:  Lumea lui ni, ni, ni

Si, la final, nu ma pot abtine: egalitatea intre femei si barbati. Asa cum am spus, extrem de prost inteleasa. Pentru ca, ma repet, ea nu exista. Aici, trebuie sa recunosc, romancele nu au sarit peste etape, pentru ca nici nu cred ca era posibil. Ci au luat de bun feminismul extrem al anilor ’80, al carui esec Europa l-a consemnat deja, incercand sa reconcilieze doua tabere care au nevoie de complementaritate, nu de similitudine.

Bucuria familiei romanesti in fata occidentalizarii a fost extrem de mare. Mi-o aduc bine aminte, la doua decenii dupa. As compara-o cu vestea unui castig enorm la loto. Numai ca, dupa cate s-a dovedit mai apoi, toti banii incasati erau falsi.

Priviti in jurul vostru. Sau spuneti-mi din amintiri: cand ati vazut ultima data un cuplu mergand la restaurant cu parintii? De placere, precizez. Cand ati facut voi ultima data asta? De cate ori ati pus pe facebook poze cu parinti? Sau, daca le-ati pus, nu cumva ati simtit o anumita jena: ce-or crede prietenii mei despre asta? In ce masura percepeti „sanul familiei” ca pe un lucru care, chiar daca va produce liniste si placere, trebuie ascuns de ochii lumii?


9 Comentarii
  1. Cu parintii merg la restaurant de cate ori vin in vizita la mine (locuiesc in alt oras)…poze cu ei nu pun pe facebook, dar nu pentru ca nu as vrea eu (sunt f mandra de ei, si am f multi prieteni care se mandresc cu ai lor 😛 ) ci pentru ca nu vor ei (nu prea le au cu social media). Am avut momente cand nu prea doream sa ma vada lumea cu ei, dar asta a trecut…mai ales ca am un anturaj in care parintii sunt motiv de mandrie si nu de jena 🙂

  2. Am poze cu parintii mei pe facebook. Cea cu mama se numeste \”mamic frumos\” si cea cu tata se numeste \”tatic frumos\”.
    La restaurant cu ei impreuna am fost acum vreo 3 ani, cand am reusit sa il scot pe tata din casa, ca nu vrea sa cheltuiasca neam pe prostii :))
    Acum 7 ani i-am chemat pe amandoi la Bucuresti si le-am luat cele mai scumpe bilete la un spectacol cu Pluscenco si Martin la vioara. Ca le plac si sportul si muzica buna!

    Pe mama? Pe mama am dus-o la Lord of Dance si am zis ca n-o las pana nu o aduc si la un concert pe stadion, sa o pun sa bea bere la pahar de plastic si sa vada nebunia!

    Pe mama am dus-o la baruri si in orasul \”de bastina\” si in Bucuresti. Am dus-o in centrul vechi, sa inteleaga care e faza. Am dus-o la o ceainarie indiana, ca sa vada cum e \”la ceai\” pe vremea noastra!

    Am dus-o cu prietenele mele la mec, sa manance mec, am dus-o cu prietenii doar la carciuma, sa bem o bere, acum 3 luni cred.
    Pe tata il scot greu.

    Dar sa stii ca sunt multi oameni care fac aceste lucruri si nu le spun. Nasii mei au fost anul trecut cu parintii la mare. Da, o saptamana cu parintii. In w-end ne-am adunat si noi, restul gastii, cu tot cu parintii! Si beam bere cu totii si ne distram cu totii. Si mai ziceam din cand in cand \”tanti mama lu\’ Mihaelllllaaaaa\”…
    Deci familia in Romania inca exista si inca este unita, inchegata!

  3. Si cea mai buna prietena a mea a fost anul trecut la mare cateva zile impreuna cu parintii si socrii!
    Deci inca se mai poarta, pe bune!

  4. La ce anume te referi, Mihai, cand spui \”feminismul extrem al anilor \’80, al carui esec Europa l-a consemnat deja\”?

    Da, ai dreptate, s-au ars niste etape. Dar tot cred ca e benefic faptul ca nu se mai crede ca \”bataia e rupta din rai\” si ca \”unde da mama creste\”. De altfel, sa nu ne facem iluzii: attachment parentingul sau alte metode noi sunt departe de a fi trendul principal. Inca sunt batuti copiii. Inca sunt traumatizati. Romania nu se limiteaza la cunoscutii nostri din clasa asa-zis de mijloc.

  5. si eu merg de placere cu ai mei la restaurant si cu iubitul. Nu am poze cu ai mei pe Facebook, pentru ca eu inteleg altceva din Facebook. Nu cred ca s-ar potrivi sa-mi pun parintii si bunicii pe-acolo, pentru ca pentru mine nu e o defilare de posesii si membri de familie si locuri vizitate, ci spatiu virtual pentru altceva. Oricum, e plin si Fbk de parinti si unchi si matusi, nu stiu cum de nu ai vazut astfel de poze…

  6. @ Irina, hai sa nu ne mai miram ca Mihai e un troglodit cu pretentii de erudit.

    @ Mihai

    Nu crezi in egalitatea de drepturi legale/tratament social/ sanse si oportunitati profesionale intre femei si barbati…ee, uite ca altii cred, si ea poate exista foarte bine, daca barbatii n-ar fi niste monumente de egoism si orgoliu.

    Mihai, continui cu obstinatie sa ma dezamagesti . Nu e fizica cuantica. E lesne de inteles ce inseamna egalitatetea asta. Cu ce revendicari deloc \’\’extreme\’\’ vine feminismul.

    Complementaritate, zici. Adica femeile sa involueze la statutul exhaustiv de sotii si mame iar barbatul, dragul de barbat, ca e barbat, poate sa fie orice, de la strungar la astronaut, bucurandu-se de privilegii si drepturi la care femeile n-ar trebui nici sa viseze. Ca sa-si pastreze mult pretuita feminitate ele nu trebuie sa se infurie nici cand sunt platite inegal pentru o munca egala, nici cand sunt violate si batute si justitia -daca apeleaza la ea- esueaza sa le pedepseasca agresorii, nici cand barbatii le considera cetateni de mana a doua.

    Si daca se intampla ca vreuna sa nu vrea casnicie si maternitate, nu-i nimic, de aia exista bigotii ca tine pe lumea asta, sa-i reaminteasca de ce a fost creata femeie (\’\’ce inseamna femeia, ce inseamna sa barbatul\’\’) si nu barbat. Desi ceea ce deosebeste o FEMEIE de o FEMELA e tocmai vointa, inteligenta, constiinta, libertatea si capacitatea de a lua acele decizii pe care ea le considera ca fiind cele mai bune pentru ea.

    Da, femela e femela (are uter si vagin si trompe si ovare) si nu planta sau peste pentru a naste pui vii. Dar femeia e femeie pentru ca e om. Ca sa fii femeie trebuie mai intai sa fii om…se pare.
    Si ce deosebeste omul de animal? Omul are capacitatea de a alege (ar trebui sa aiba dreptul sa aleaga fara ca cineva sa-l judece, sa-l constranga, sa-l preseze) daca vrea sa nasca pui vii sau NU. Daca vrea sa faca parte din vreo celula a societatii sau NU. Si din ce in ce mai multe femei aleg sa NU. Nu din frica de responsabilitate ci pt ca o cariera le aduce mult mai multe satisfactii sufletesti decat o poate face un penis sau progeniturile.

    Asta-i complementaritatea la care te referi tu: ea, mama si sotie, el, orice isi doreste? Similitudinea e ceea ce poate impaca taberele. Pentru ca daca eu aspir la presedintia unui stat ar trebui sa fiu lasata nu saq mi se sugereze ca ar fi mai bine sa aspir la rolul de prima doamna (si totul de dragul complementaritatii). Pentru ca femeile sunt similare cu barbatii din cel putin cateva puncte: nevoia de libertate personala, profesionala si corporala.

    \’\’Si, la final, nu ma pot abtine: egalitatea intre femei si barbati. Asa cum am spus, extrem de prost inteleasa. Pentru ca, ma repet, ea nu exista. Aici, trebuie sa recunosc, romancele nu au sarit peste etape, pentru ca nici nu cred ca era posibil. Ci au luat de bun feminismul extrem al anilor \’80, al carui esec Europa l-a consemnat deja, incercand sa reconcilieze doua tabere care au nevoie de complementaritate, nu de similitudine.\’\’

    Nu stiu cand si unde a consemnat Europa asa ceva. Si cum adica e prost inteleasa…pai ia lumineaza-ne tu, marele invatat la universului, detinatorul adevarurilor absolute (citite prin Biblie, presupun), bigotul Mihai, prin exemple exacte si explicite ce ar trebui sa faca femeile si ce ar trebui sa faca barbatii. Ce drepturi ar trebui sa aiba femeile si ce drepturi barbatii… sunt tare curioasa. Pun pariu ca trebuie sa-mi cumpar cratita (nu detin asa ceva, castig suficient cat sa mananc numai prin oras)…

    N-ai insa curajul sa-ti afirmi convingerile cu ceva mai multa tarie si transparenta:

    \’\’Eu, Mihai, nu cred ca femeile ar trebui sa aiba drepturi egale cu barbatii. Eu, Mihai, nu cred ca femeile ar trebui sa aiba dreptul la libertate corporala. Eu, Mihai, cred ca femeile ar trebui sa stea in gineceu\’\’.

    Daca ai ceva cu dreptul meu de a fi egala ta, fugi frate la psiholog, nu-ti defula angoasele in fata ochilor mei. Daca tu nu-ti privesti partenera ca pe o egala, ci ca pe o codita, un apendice de-al tau, e problema ta si a ei. Nu toate lumea gandeste ca tine, asta nu inseamna ca gandeste prost. Ca tu gandesti mai bine ca toti.
    M-a frapat formularea: \’\’ incercand sa reconcilieze doua tabere \’\’. Reconcilierea presupune existenta unei dispute, unui mar al discordiei. Si care e motivul de cearta intre sexe?

    Feminismul? Niiiiiieeeeet! Feminismul presupune egalitate pentru toti.Toate lumea castiga de pe urma feminismului. Mai putin misoginii, obisnuiti sa-si construieasca fericirea pe nefericirea femeilor.

    Patriarhatul? Raspuns corect!

    Daca barbatii ar intelege
    ca femeile trebuie neaparat sa aiba toate drepturile si sansele pe care le detin ei, printre care dreptul la fericire (cu sau fara barbat si copii), demnitate, independenta (financiara, corporala etc.) si la autoimplinire (profesionala, financiara, sufleteasca), n-ar mai exista nicio discordie.

    Discordia e ca voi sunteti posesivi si dominati de patima controlului. Si ca noi vrem sa ne eliberam din ghearele voastre.

    Atat timp cat femeile continua sa fie private de libertate si drepturi, oprimate, discriminate, marginalizate, intimidate, persecutate si brutalizate e absolut firesc si normal ca femeile sa fie nemultumite si furioase. Sa existe feminismul cela \’\’extrem\’\’ :)))
    Si ca nu prea mai are rost rost sa fim feminine. Feminitatea nu-si are rostul cand ne bate sotul si n-avem sprijin din partea justitiei, cand suntem date afara de la locul e munca pentru ca am ramas insarcinate, cand suntem respinse de angajator doar pentru ca suntem femei. Da, atunci ar trebui sa fluturam gratios din gene si sa zambim candid.

    Mie mi-ar fi rusine sa vorbesc – ca reprezentant masculin- de \’\’feminism extrem\’\’ cand in anii 70 in Europa femeile n-aveau dreptul sa cumpere anticonceptionale decat daca erau casatorite si si atunci numai cu acordul sotului (OMG).

    Suntem biologic diferiti, dar egalitatea se refera, in fond, la libertatea si implinirea personala.
    Ce nu exista, ce e doar o himera in capul tau, e superioritatea masculina de care esti absolut convins tu.

  7. Sunt de parere ca familia inca exista in Romania si are un rol important in viata noastra. Imi scot parintii in oras, facem excursii impreuna o data pe an, printez poze pt ei si pentru mine, am un album foto de familie cu poze ale parintilor, fratelui, cu rudele partnerului si normal cu noi doi. In legatura cu egalitatea intre femei si barbati: Mihai pare sa aiba o problema si niste frustrari personale in ultimul timp pe aceasta tema si tot continua sa le exprime. Din nefericire \”eseurile\” lui devin din ce in ce mai vide si mai patetice. Cred ca oricine stie ca exista mai multe categorii de oameni: barbati si femei. \”Egalitatea\” dorita de femeia contemporana, normala si culta nu este o aberatie si nici o sustragere de la activitatile familiale. Mihai, probabil ar trebui sa ai o raza mai larga de observatie. Sau probabil viziunea ta asupra vietii de cuplu/ familie este extrema si egoista: ai vrea ca femeia sa isi asume toate responsabilitatile, sa renunte la ea insasi pentru familie, sa renunte la visele, dorintele, conceptille ei, sa isi adore sotul care nu are timp si nervi sa se implice in viata de familie, ca doar are cariera de urmat si un statut social :))). Sincera sa fiu nu am mai citit o vreme articolele tale pentru ca sunt foarte slabe, plictisitoare, bati apa-n piu cam pe aceeasi tema. Am citit acum de curiozitate daca e vreun progres. Sa nu crezi ca sunt vreo feminista inversunata care se simte \”atacata\” de scrierile tale :). Din fericire nu am frustrari de genul acesta, nu ma simt mai putin femeie daca stau si calc sau gatesc, daca partenerul face glume pe seama timpului petrecut la oglinda inainte sa ies, recunosc ca habar nu am sa conduc (nu stiu daca are legatura cu faptul ca sunt femeie, chiar sunt varza). Dar in acelasi timp am dreptul sa imi exprim ideile, sunt ascultata cand am ceva de spus, sunt corectata cand gresesc, sunt tratata ca un om, o persoana in societate, in familie (nu ca o femeie!!). Si faptul ca astept flori de la partener de cateva ori pe an face parte din dorinta de rasfat, dorinta pe care o au si barbatii si care la randul lor primesc mici atentii din cand in cand. Cred ca e ceva normal sa oferi si sa primesti in viata de cuplu, de familie, in viata de zi cu zi. As vrea sa mentionez ca imi plac aticolele \”misoginului\” Maxim, care reusesc sa trezeasca placerea de a citi, se observa un alt nivel (nu vorbesc neaparat de ideile prezentate, cat de forma in care o face)

  8. @ o cititoare dezgustata…. Draga cititoare dezgustata, de ce te infurii asa. Daca ai vreo alta idee este bine sa o sustii frumos, fara sa jignesti pe nimeni. Atunci cand jignesti, iti arati de fapt slabiciunea si neputinta de a da suficiente argumente. Desi argumentele tale sunt bune si fac dovada unei minti agere, eu cred ca Mihai se referea la altceva atunci cand afirma ca femeia si barbatul nu sunt egali. E foarte adevarat, nu sunt egali nici in greutate, nici in forta, nici in dorintele sexuale… in general vorbind si nu in particular, nu raman gravizi… nu nasc prin urmare, nu alapteaza. nu poarta fusta si nu se epileaza.. de obicei, nu poarta sutien, nu se streseaza daca au mustata… sper ca nu trebuie sa continui lista. Ai inteles ideea. Eu cred ca la aceste lucruri se refera. Femeia care vrea sa intemeieze o familie, de obicei procreeaza, nu ramane doar cu barbatul si cu profesia sau cu anticonceptionalele. Draga cititoare dezgustata, foarte probabil tu reprezinti acea elita de femei care nu au inteles ca a fi femeie nu e o intrecere sportiva, in care ne etalam cat de destepte si mai mult decat egale suntem in fata barbatilor. Eu fac parte din categoria femeilor, care desi a facut o facultate cu pretentii, are 2 copii si sta acasa, nu pt ca ma asupreste sotul si nu-mi da voie sa lucrez, ci pentru ca am inteles ca atunci cand am adus pe lume copii, responsabilitatea mea primordiala este aceea de a fi mama si nu angajata. Daca voi putea candva sa-mi continui cariera, o voi face, insa fara sa afectez copilaria si cresterea progeniturilor…. cam asa le numeai tu mai sus. Nu uita ca si tu, dezgustata fiind, ai fost adusa pe lume tot de o mama… care si-a sacrificat si sanii si uterul si silueta. De aceea exista femei, si nu sunt egale cu barbatii, pentru ca aici nu e vorba de egalitate, este vorba despre o alta menire. Femeia procreeaza, barbatul apara, femeia plange, barbatul sustine, femeia educa copiii, barbatul aduce painea in casa. Insa trist e sa vedem barbati care au uitat rolul lor, au uitat ca nu-s pe lumea asta doar pt ca sa deschida televizorul si sa rontaie seminte. Ambele extreme sunt periculoase. Desi stiu ca furia ti-e mare si ai mult scuipat la furca…, am scris nu pentru tine ci pentru femeile care trebuie sa-si inteleaga rolul lor. Nu suntem in conpetitie, suntem in pozitii de conducere diferita. Spune un proverb drag mie: Femeia inteleapta isi zideste casa, dar femeia nebuna o darama cu insasi mainile ei. Casa fiind nu doar cativa pereti, ci familia ca institutie sfanta.

  9. Nora, ce-ar fi sa ne lasi tu sa descoperim singure care e menirea noastra? Pricep ca asta e drumul pe care l-ai ales tu, sa stai acasa si sa ai grija de copii, dar pentru multe dintre noi asta e departe de a fi un ideal.

    Nu toate femeile plang si nu toate suporta sa fie \”sustinute\”, ci sunt perfect capabile sa se sustina singure.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată.