Mimoze si cefe late

Lumea devine din ce in ce mai plictisitoare. Per ansamblu, oamenii incep sa se imparta intre mimoze si cefe late. Sau, cel putin, astea sunt categoriile cele mai vizibile, vocale, zgomotoase. Stiu, teoretic mimoza e intruchiparea gratiei. “Evanescenta” care ia trup. Doar teoretic.

Iar aici nu ma refer numai la ceea ce pun in farfurie. Ci la mesteca si ce digera social, intim, cultural.

Cefele late sunt toti cei care de Craciun mananca pana ajung la urgenta, cu crize hepatice, urmand o ciudata lege nescrisa “o data in an e Craciunul”. Viata lor arata unsuros, pielea lor e unsuroasa, atingerile sunt smucite, iar oponentii lor primesc des gestul acela in care o palma segmenteaza bizar celalalt brat si pe care n-am regasit-o nici la limbajul corporal al primatelor. Sunt toti cei care cred ca bataia e rupta din rai, ca nevasta si-o mai merita din cand in cand macar, iar atunci cand nu si-o merita, palma are rol preventiv. Cefe late sunt si cei care-si impaca nevasta cu un cadou scump si sclipicios, si cei care le indeasa bani in palma prietenelor si le spun “ia-ti si tu ceva frumos”.

Citeste si:  Voi ce vreti sa va faceti cand veti fi mari?

Ceafa lata e si doamna pe care am vazut-o acum o saptamana si ceva, intr-un X6 alb, la semaforul din dreapta Palatului Parlamentului, aruncand tacticos tigara pe geamul masinii. Da, eu sunt aia care se uita urat la tine, ceafa lata purtatoare de manichiura frantuzeasca. Nu te-ai prins ce cauza avea “uitatura” mea, nu?

Cefe late sunt toti cei nerabdatori, cei care stiu sa dea din coate, toate maimutele cu abilitati de plante cataratoare ale societatii, toti pripasitii si parvenitii, toate toapele cu buze triplate, toti ghertoii cu inele lucindu-le pe degetul mic, toti trepadusii ingamfati care-si razbuna problemele erectile in traficul bucurestean, toti cei care spun “l-am citit din prima, am stiut ca nu face doua parale”. Toti au cefele late, imense.

La capatul celalalt, se ivesc mimozele. Mimozele au capete delicate si se preocupa foarte tare. De orice. De la soarta Rosiei Montane, la ultimul festival de film experimental, de la gradinarit (musai cu manusi) la soarta copiilor din Sudan. Mimozele nu pasesc, ci plutesc. Nu veti vedea noroi pe delicatele lor incaltari caci glodul nu le atinge nicicum. Totusi, asta nu le opreste sa incerce diverse strategii de decantare a glodului. Strategii nicicand radicale, ci abia sugerate, din varful buzelor, dintr-un zambet palid intrucat, se stie, mimozele sunt discrete si cu niciun chip nu vor sa fie luate drept… bagarete.

Citeste si:  Scrisoarea femeii de serviciu

Mimozele sunt foarte usor ofensabile. Si, in general, cam orice se poate transforma intr-un eveniment traumatizant pentru ele. De la un stranut la o noapte cand n-au dormit uniform, pe stanga si pe dreapta, burta, spate. Evenimente minore vor fi disecate si vai de cel ce va indrazni sa sugereze o explicatie pamanteana. Mereu mimoza va sapa dupa un strat eteric. Pentru ca, sa fim bine intelesi, ea este unica si inclusiv indigestia de care poate suferi cine stie cum trebuie sa aiba cauze metafizice. Trebuie manevrate cu grija si, in general, dupa ce ti-ai luat precautii si le-ai studiat temeinic manualul de instructiuni pe care singur ai avut grija sa-l compilezi, mai pe ghicite, mai cu mana sigura, de-a lungul timpului. Desi, trebuie spus, mimoza depune eforturi serioase cand e vorba de propria-i protectie.

Citeste si:  Statutul fostei: prietena sau adversara?

Mimozele traiesc cu capul intr-un burete imens. Zgomotele lumii greu patrund, cu adevarat, pana la ele. De-asta trebuie sa citeasca mereu studii si statistici cam pentru orice. Nimic nu le convinge pana cand nu vad metoda stiintifica bine detaliata, intr-o structura arborescenta complexa. In schimb, se aud pe ele foarte bine. Mereu, intotdeauna. Fiind abonate unui singur post de radio, e foarte usor sa fie atrase intr-o confuzie si sa creada ca emisia vine si din afara. Cand exteriorul de mult nu mai patrunde stratul acela gros si buretos. Izolarea sentimentala mai eficienta decat orice antifonare.

Una peste alta, mie una mi-e cam dor de normalitate. De chipuri firesti. E greu sa-ti tot muti privirea de pe chipuri buhaite pe fete stravezii si tot asa. Rosul natural din obraji, bunul-simt se mai gasesc pe undeva? Sau am de ales doar intre tupeu de borfas si lupa de mimoza?


13 Comentarii
  1. cei cu cefele late mai sunt si aceia care au unghia mare de la degetul mic :)))) iar mimozele mai sunt si alea care vor sa arate ceea ce nu sunt :))

  2. Si noi cei normali unde ne aflam? Cred ca daca te uiti atent peste tot, vei gasi gasi si oamenii normali. Trebuie sa te uiti mai atent deoarece in fata ies dupa cum ai zis si tu \”mimozele si cefele late\”. Un om cu capul pe umeri si cu o gandire normala nu are ce cauta in frunte, ca paduchele. Dar asta nu inseamna ca nu exista. Exista, doar ca alege sa fie discret.

  3. oameni normali? bun simt? nu mai sunt… am renuntat sa mai astept. e cool sa fii smecher si nesimtit si tupeist, asa ca acum se invata copiii de mici cum trebuie sa actioneze. care bun simt?

  4. … dar nu credeti ca e cazul sa iasa in fata si oamenii normali ??? Sa aratam si noi ca ne-am saturat de toata prostia cu care incearca sa ne indoctrineze zi de zi, ora de ora. Ca mai vrem si altceva decat scandal …cu cefe groase, mimoze si pitzipoance ? Daca nu noi, cei ce ne pretindem in norme normale, atunci cine sa schimbe ceva in tara asta ??? Cred ca e timpul sa ne trezim si sa facem ceva … solutii exista !!!!

  5. Sa nu disperam! Nu sunt chiar asa de apreciati oamenii de care vorbim si nu sunt invidiati sau luati drept modele decat de cei ce oricum aveau potential de mimoze si cefe late. Sunt enervanti, dar ei cu lumea lor, eu cu a mea, nu ne intersectam decat ocazional si uitam repede, si eu si ei.

  6. Foarte bine punctat articolul si pentru ca am regasit in el un intreg evantai pe care-l intalnesti la tot pasul, indiferent ca e Bucuresti sau alt oras al Romanicii, da-ti voie la o completare, si anume: pe langa cefe late, mai exista si o categorie de \”personalitati\” care aspira la lumea \”buna\”, flamazi si fara un chior in buzunar din pricina ca atunci cand au avut, i-ai risipit pe nimicuri, care poarta ochelari de soare Prada (poate cumparati dintr-un bazar suburbic al Parisului), care stiu totul despre masinile de lux, dar isi plimba fundul mocirlit prin pauturile damelor cu bani in ratb, visand ca – poate – intr-o buna zi prin \”juramintele\” casatoriei sa vor realiza material, caci – de`, ei sunt toba de cultura si cu sexul tare, deci oride dama ar cadea pe spate cu picioarele desfacute. Deci, dragi cititori si cititoare, feriti-va de oameni care iti vorbesc despre \”noua ordine mondiala\” si \”romantisme creationale\”, caci nu sunt altceva decat niste paraziti ai epocii noastre care isi cauta o potentiala sursa de hrana (fie ea de orice natura). Va doresc cinste si onoare!

  7. Ai perfecta dreptate. Inca mai cred dictonul \”fii tu schimbarea pe care o vrei in lume!\” La origini toti suntem unul, insa cand privesc in jur, nu pot sa nu ma gandesc \”ei\” care \”parte din tot\” reprezinta. Posibil ca ei sa nu se schimbe / piara niciodata, insa noi in raport cu ei avem de ales, intotdeauna alegem si atunci s-o facem constienti ca ne punem amprenta si asupra generatiilor viitoare. Succese si Iubire!

  8. Nu stiu unde traiesti tu Irina ,dar in Bucurestiul unde traiesc eu, sunt inconjurata de oameni normali,simpli …si sunt multi…Mimoze? cefe late?Unde? Ai atribuit mimozei niste caracteristici nerealiste,mimoza e doar o femeie proasta cu aere de mare doamna si atat!

  9. pai alexa eu as spune ca exista 2 variante pt problema ta : ori iti sunt doar picioarele pe pamant dar capul undeva prin nori, ori de oamenii aia multi normali te referi la tine si la vecinul… eu nu cunoasc zone \’curate\’ in bucuresti si am cam fost pretutindeni…

  10. de fiecare daca cand merg in bucuresti, oriunde ma uit, 90% din persoane se comporta exact ca cele descrise in articol si completari… deci nu stiu in ce bucuresti traiesti tu , alexa

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată.