Ori esti “pozitiv”, ori crapi!

La moda, in anumite medii, e gandirea „pozitiva”. La pachet cu ea, vin optimismul. Energia. Implicarea. In orice, in de toate. Daca esti de felul tau mai incet, mai sceptic, mai letargic, societatea te scuipa asemenea unei seminte stricate ce ar putea dauna unei bogate recolte. Poate chiar sa o compromita. De asemenea, daca iti recunosti limitarile si stai mai pe margine, esti privit ca avand o boala rusinoasa si ti se recomanda sa taci. Ca nu stii tu. Stiu ei mai bine.

Incep sa ma simt ciudat in asemenea companie heirupista. Peste tot, cauze si campanii. Strangeri de semnaturi. Adunari. Flash-mob-uri. Sa te fereasca sfintii PR-ului sa intrebi ceva legat de eficienta, de urmarile practice, concrete ale tuturor acestor eforturi, toate miscarile luptandu-se in balti de sange viral pentru propriul strop de vizibilitate. Conteaza ce se intampla acum. In momentul 0. Maine e departe si sigur va aparea o alta campanie cu care sa ne umplem orele moarte. Si vom uita de cea de azi.

Lumea se conduce in pasi acum si dupa retete. Avem metode pentru orice: pentru cum sa ne certam constructiv, pentru cum sa ne iubim „pozitiv”, pentru cum sa avem o relatie cu mama-soacra de perspectiva, pentru cum sa punem bazele unui adulter serios, pentru cum sa ne facem vacantele cu cat mai putin efort si cat mai multe invataminte. Dupa orice act, urmeaza o dare de seama. Se fac rapoarte. Se cuantifica. Se numara fericirea. Si musai ceilalti trebuie sa fie de acord. Va rog, dati un like fericirii mele!

Citeste si:  Compatriotilor mei rasisti

Tu nu mai stii cum e viata ta, cata mizerie si cata fericire contine, pana nu ai grija sa supui totul unui „poll” si sa ceri ajutor din exterior pentru a interpreta datele in mod cat mai relevant. Ti se spune sa zambesti chiar daca nu vezi niciun motiv pentru care ar trebui s-o faci. Ti se spune sa te entuziasmezi. Sa gandesti pozitiv, ce dracu’ e atat de complicat!

Daca nu mi-ar vorbi atat despre obligativitatea zambetului, poate ca mi-as misca buzele cu mai multa usurinta. Asa imi vine sa strang bine de tot din ele ca o reactie de aparare la agresivitatea bunei-dispozitii din jur. La atacul oamenilor „determinati”, „implicati”, „pozitivi”.

Deja cand aud cuvintele astea, imi vine sa fug mancand pamantul si sa sar in bratele celor mai pesimisti oameni de pe planeta. Ca toti imi par mai prietenosi si mai umani decat toti „pozitivii” acestia dezlantuiti. Daca nu te hlizesti, daca nu dai un like, daca nu te agiti si tu putin, esti numit reactionar si invechit. Esti o piedica pusa progresului. O celula canceroasa care trebuie extirpata. Omul care isi vede de treaba lui este vrednic de tot dispretul acum. Sa te limitezi la ce stii sa faci cu adevarat te transforma intr-un individ plictisitor pe care nimeni nu-l vrea in preajma.

Citeste si:  Cat costa un parfum, de fapt?

Veti spune poate ca suntem destul de zdruncinati de dezastre. Ca sunt pe lume cutremure, recesiune, centrale nucleare cu reactoare scapate de sub control, foamete, razboi, terorism, discriminare si ca toti „pozitivii” astia incearca, fie si dezorganizat si pe alocuri, sa injecteze putin tonus in musculatura noastra obosita. Poate ca aveti dreptate. Eu ii percep insa ca pe o agresiune in plus. Agresiunea zambetului mecanic.

Ciudat e ca nici macar nu-si mai dau seama de gustul artificial al zambetului pe buzele lor. Ca nu simt ca, de colturile buzelor, sunt prinse niste sfori grosolane si ca altcineva sau altceva le manipuleaza gura, ridicand-o sau coborand-o. Nu ei insisi. Si cum se spune ca nu se face primavara cu o floare, nici cu un zambet nu cred sa ne rezolvam marile probleme, oricate mantre am rosti in gand.

Citeste si:  Ati invins. Condoleante!

Si mai e ceva. Se incearca inocularea ideii de performanta oricui. Toti suntem buni, toti suntem minunati, toti meritam. Nu trebuie decat sa cerem. Daca nu ceri, esti pesimist. Esti pasiv. Esti „naspa”. Ei, eu una nu cred ca toti. Unii sunt mediocri. Cei mai multi, de fapt. Si asa vor ramane mereu. Cui serveste sa li se spuna ca sunt geniali? Lipsa de incredere in sine e grava, de acord. Iti pune piedici, te face sa te simti mai mic si mai lipsit de insemnatate decat esti, de fapt. Pe de alta parte, supraestimarea imi pare la fel de periculoasa. Si parca, facand poate o contabilitate cam hazardata, mai multe realizezi stiind ca esti mic decat crezandu-te mare.

Asa ca, dragi „pozitivi”, va rog sa ma scuzati. Dar uneori chiar suntem prosti si sa ne spunem de trei sute douazeci si opt de ori pe zi ca suntem destepti nu ne ajuta chiar deloc.


10 Comentarii
  1. Mmmm …… realism, umor usor intepator, nitica aciditate a la Maximimus ….

    Nu…nu mai suport si tre sa strig in gura mare:
    ,,-WHO THE F***K ARE U AND WHAT HAVE YOU DONE WITH IRINA ?

    RETURN HER A.S.A.P. !\’\’

    ne vrem romantica incurabila si visatoare inapoi !

    EU trebuia sa fiu oaia neagra si necrezatoare 🙂

    la dracu! si aici am competitie…

  2. Ooo, domnul Fireheart Drakeflame! De cand nu v-am mai vazut pe aici…

    Nu eram nicicand romantica si visatoare. Dvs. ii numiti asa pe toti cei care nu sunt de acord cu dvs.?

    Oricum, ma bucura revederea.

    Cat despre aciditate, sa stiti ca nu este privilegiul exclusiv al lui Maximus. Mai uzam si noi de ea. Face bine. 🙂

  3. \”Va rog, dati un like fericirii mele!\”
    Excelenta portretizare a societatii de azi!

    Nu am putut da decat 10, chiar daca mi
    s-a parut putin cam pesimist articolul (spre final). Dar asta poate si din cauza aforismului ZEN dupa care ma ghidez. In definitiv, fiecare e liber sa creada ce vrea.

  4. uneori, sa ne spunem de 328 ori pe zi ca suntem destepti, ajuta, doar sa ai o baza buna si putin curaj. daca nu suntem optimisti si nu vrem mereu sa facem si altceva, nu doar ce stim cu adevarat, normal ca suntem plictisitori. asta e viata acum, trebuie sa tii pasul cu ea. nu sustin exagerarile cu carieristi isterizati si membri PETA care alearga dezbracati, dar nici nu mi se pare nimic in neregula sa imi amintesc mereu ca am motive sa zambesc.

  5. Frumos articol, este exact ce le trebuie persoanelor care nu isi constientizeaza propria valoare sau, mai bine zis, non-valoare…. problema este ca exact acesti oameni au sanse mult mai mari sa ajunga in pozitii influente si cu multi bani si ar fi bine sa il citeasca…. Din pacate, tocmai pentru ca nu isi constientizeaza lipsa de valoare, vor considera ca e un articol exact pentru ceilalti, cei valorosi (oricum s-ar defini valoarea)….. Din punctul meu de vedere, este bine sa fii realist, dar observ ca exact persoanele care spun ca sunt \”realiste\” sunt exagerat de negativiste si speriate de viata si de orice incercare de a face ceva bun pentru viata ta, deci prefer optimismul in aproape orice forma, si apreciez in mod deosebit o persoana care are un vis si si-l urmeaza orbeste. Asta e cea mai buna cale sa ajungi sa iti traiesti frumos viata. Poate ca asta si vor cei care militeaza pentru pozitivism, doar ca nu isi exprima aceasta dorinta in cele mai \”vizibile\” moduri…… parerea mea….

  6. de acord cu alexandra.
    ce e asa de rau sa-ti amintesti ca ai motive sa zambesti?
    ce e asa de rau in a-ti spunde de 328 de ori pe zi ca esti destepti. frumos etc?
    eu mereu incerc sa vad partea buna in lucruri, sa bag un zambet din cand in cand… chiar daca totul nu e chiar perfect.
    articolul asta exprima exact gandirea tipic romaneasca pe care o tot critici,Irina. Uite, aici in anglia, lumea e calma, mai zambeste, destinde atmosfera. In iarna cand am fost in ro, s-a facut sa ajung in ziua de ajun intr-un carefour. Da-mi voie sa-ti spiun ca m-am speriat de ce am vazut, numai fete palide, morocanoase si oameni gata sa sara la cearta daca le atingeai un pic carutul de cumparaturi cu al tau. deci da… un pic de pozitivism la romani nu ar strica. deloc.

  7. Yessss…we love :D…ce dracu…pardon…WTF…nu am chef azi :))) Daca ma face cineva sa rad in hohote- bine, daca nu, sa ma lase in pace ca nu ii zambesc asa aiurea :))

  8. Sa gandesti pozitiv a devenit o moda. In limite rezonabile este constructiva. Depasind limitele, duce la bulversarea sistemului de valori. Eu sunt un destept!Da-l naiba de Enstein, nu o sa ma plec eu in fata lui, sunt si eu un geniu in felul meu… Asa am ajuns sa il desconsideram pe Eminescu, stim noi de ce a murit nebun, nu de geniu ce era; pe Stefan cel Mare, ce daca a facut ce a facut, cu cate femei nu a facut el copii! Ce daca esti tu destept si stii o gramada de lucruri, eu fac bani mai multi, gandesc pozitiv si sunt super multumit de mine.
    Nu e rau sa fii super multumit de tine, e rau sa ii desconsideri pe cei care fac sa evolueze omenirea si sa transmiti ideea asta si copiilor tai. Lumea asta nu a devenit mai buna, viata noastra nu e mai usoara acum datorita celor care au fost multumiti de ei insisi pentru ca stiau sa faca bani. Altii au facut asta.
    Am o singura viata si vreau sa fiu impacata cu fiinta mea. Dar ii respect si ii recunosc pe cei care imi sunt superiori.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată.