De ce pleaca romanii din tara?

„La noi sunt codri verzi de brad
Şi câmpuri de mătasă;
La noi atâţia fluturi sunt,
Şi-atâta jale-n casă.
Privighetori din alte ţări
Vin doina să ne-asculte;
La noi sunt cântece şi flori
Şi lacrimi multe, multe…

Pe boltă, sus, e mai aprins,
La noi, bătrânul soare,
De când pe plaiurile noastre
Nu pentru noi răsare…
La noi de jale povestesc
A codrilor desişuri,
Şi jale duce Murăşul,
Şi duc tustrele Crişuri.”

                                                                   Octavian Goga

Cand incepi sa te trezesti, ca ai mai multi prieteni plecati decat in tara, cand incepi sa iti vezi vecinii care tocmai si-au cumparat o casa noua ca pleaca cu copil, cu tot din tara…si isi lasa parintii batrani si nevoiasi singuri in case sau la azil…Nu poti sa nu te intrebi, de ce pleaca romanii din tara? Ce sentimente asa puternice ii face sa plece si sa „uite” de tot…De morminte fara lumanari aprinse, de copii si sotii care plang in poarta, de parinti…

Citeste si:  Te crezi Femeia Fantastica?

Pana acum ceva timp, credeam ca pleaca sa isi stranga ceva bani si sa se intoarca acasa…Numai ca anii au trecut iar vizitele lor au devenit din ce, in ce mai rare. La inceput veneau vara, de Paste si la Craciun…Acum doar la Craciun…daca mai vin. Au inceput sa imi spuna ca nu mai doresc sa sa intoarca deloc…De ce? Ce au acolo si nu au aici?

Citeste si:  Calul de dar al feminismului se cauta mereu la dintii rolurilor

„Omul inainte de neam si-a iubit familia, inainte de lume si-a iubit neamul si patria sa de pamant, fie mare, fie mica, in care parintii sai au trait si i-a ingropat, in care el s-a nascut, in care a petrecut dulcii ani ai copilariei, ce nu se mai intorc, in care a simtit cea dintai bucurie si cea dintai durere de barbat. Nu cunosc insa nicio semintie, cat de barbara, care sa nu aiba acest simtamant.” (M. Kogolniceanu)


Nici un comentariu

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată.