Am invatat saptamana trecuta ca-n aceasta perioada din an pregatim saparea gropilor pentru copaceii pe care-i vom planta la toamna. Vom avea grija sa nu cadem in ele si vom avea grija, de asemenea, de pomii deja existenti in gradina sau curtea noastra.
Vara, cand lipsa ploii e mai daunatoare pentru pom decat in alte anotimpuri, va trebui sa-i aducem noi ploaia, cu stropitoarea. Un pomisor de doi metri inaltime nu e nici lacom, nici pagubos: se hraneste cu 20 de litri de apa saptamanal. In jurul lui vom trasa un satulet circular, cu diametrul de circa 70 cm, adanc de 5 cm, care va pastra apa in interiorul suprafetei sale. In primii trei ani din viata pomisorii sunt foarte refractari la seceta. Dupa aceea, se descurca, mai ales daca vom fi capabili sa-i ingrijim bine, nu doar in privinta udarii.
In caz ca musuroiul de la radacina copacului pe care l-am format la plantare inca exista, il vom rasfira, afanand pamantul si imprastiindu-l astfel incat sa depasesca un pic perimetrul santului. Cata vreme coroana pomului nu e suficient de deasa incat sa-i umbreasca tulpina, i-o vom infasura, cu o legatura lejera, cu o hartie groasa, care va sta acolo si peste iarna, spre a-l pazi de ger.
Cosmetizarea pomilor se face primavara. Crengile rupte sau uscate pot insa aparea oricand, de aceea vom fi cu ochii pe ei inclusiv la vreme de vara. Nu exista padure fara uscaturi, dar cine sa stea sa ingrijeasca ditamai padurea? Altfel se pune problema cu pomii din gospodaria noastra, mai ales cand sunt mititei, ajungem in varful lor cu mana. Ramurile care nu mai au muguri ori s-au uscat trebuie taiate de la baza. Cum le verificam: le incrustam usor scoarta. Daca stratul de dedesubt e maro, taiem ramura. Cand s-a rupt varful unui copac, il taiem; astfel, urmatoarea creanga, ca inaltime, va deveni noul varf.
Crengile de baza nu trebuie sa stea ciorchine pe tulpina. Intre ele e necesar sa existe un spatiu de 3 % din inaltimea pomului. Daca pomul are 3 metri, oricare doua dintre crengile sale de baza vor fi la 10 cm una de alta. Ce se intercaleaza in acest spatiu se taie fara regrete. Ramurile secundare, daca se pun sa creasca precum vrejul de fasole al lui Jack, nu vor fi lasate sa-si faca de cap. Pentru o coroana frumoasa, ele vor fi un piculet mai scurte decat crengile de baza. Dintre ramurile care se bifurca, lichidati una inca din fasa, pastrand-o pe aceea care se arata mai viguroasa.
Cat sunt fragezi inca, daca in zona lor exista sobolani sau alte dihanii rozatoare, pomii se inconjoara cu un gard de sarma galvanizata sau se trateaza cu substante care fac animalele pofticioase sa plece cu coada intre picioare. Suprafata din jurul pomului se mentine lipsita de buruieni si afanata. Daca pomii sunt saditi in rand, intreaga fasie se va mentine ca pentru un singur pom. In preajma pomilor saditi de cel mult trei ani nu se vor cultiva legume sau alte plante decat daca au talia mica, spre a nu se infrupta masiv din sol. Asadar, fara porumb sau floarea soarelui, de exemplu.
Ca sa nu creasca sui, copacii pot fi legati de un arac, dar limitandu-le cat mai putin libertatea de miscare si crestere. Sufocarea e cel mai temut dusman al pomilor, impedicand apa sa circule prin toate ramurile. Daca e neaparat necesar sa legam o sarma de o creanga, vom infasura acel loc mai intai in cauciuc si vom verifica din timp in timp legatura, spre a o largi, cand e nevoie.
Auzim uneori oamenii plangandu-se de soiul unui pom care nu le da destule fructe. Daca pomii ar avea gura, cu siguranta ca si unii dintre ei s-ar plange de oameni…