Sa revedem ce inseamna agresivitate. Este un subiect permanent care in diferite moduri apare in orice tema. Este o tema a agresivitatii pe care oamenii o resimt prin moduri complexe. Este rau sa fii agresiv? Este rau sa fi lipsit de agresivitate? Este OK vreodata sa fii agresiv? Parintii sunt foarte speriati de agresivitatea copiilor si incearca sa le interzica sa se uite la televizor la ceea ce ei numesc „violenta”. Cu toate acestea exista multe situatii in care violenta se intampla in familie, in certuri, in scandaluri etc.
Viata sexuala este una care cuprinde si agresivitate. Penetrarea este un act care presupune si agresivitate. Despre cineva care are disfunctii sexuale spunem ca este impotent, lipsita de putinta, cu alte cuvinte de agresivitate. Aici agresivitatea este de asteptat. Un comportament violent devine unul de nedorit si este considerat ca fiind eronat, de condamnat. Cu alte cuvinte spunem ca exista un anumit nivel de agresivitate care ar fi de dorit, nivel sub care am vorbi de neputinta iar atunci cand nivelul este depasit ajungem intr-o sfera negativa.
Multi copii sunt invatati sa fie pasnici, sa nu se bata la scoala si sa nu fie artagosi. Pe de alta parte parintii spera ca fiul sau fiica lor sa reuseasca la un examen, sa reuseasca sa isi gaseasca un loc de munca si sa fie invingatori in competitii. Aceasta presupune concurenta si capacitatea de a fi agresiv pentru a obtine rezultate superioare. Sportul este de multe ori considerat ca o modalitate de concurenta si reusita in detrimentul partenerului.
Faptul de a se desprinde de familie si de a intemeia o familie presupune agresivitate. Copiii lipsiti de agresivitate vor ramane intr-un spatiu securizant al familiei. Cei violenti isi vor revarsa furia asupra familiei in diferite moduri. Este si aici un spatiu optim pe care fiecare incearca sa-l acopere si unde fiecare pacient are o istorie proprie, unica, intotdeauna conflictuala pentru ca situatia in sine presupune doua tendinte opuse. Situatia familiala oricat de dificila sau de placuta ar fi, ajunge sa se opuna dorintelor proprii insa ofera si o placere furnizata de ceea ce cunoaste. Pentru a se putea separa, desprinde copilul are nevoie de o agresivitate.
Agresivitatea este cea care protejeaza propriile interese. Este cea care permite realizarea scopurilor propuse. Este necesara ca forma de supravietuire si de realizare sociala, familiala, economica, etc. In fiecare din aceste scopuri vom regasi si agresivitate. Atat de firesc integrata incat nici nu realizam ca vorbim de agresivitate.
Putem insa sa vorbim deseori despre probleme legate de agresivitate atat in ceea ce priveste absenta acesteia cat si prea multa manifestare a ei. Adica cand o persoana are o problema de exprimare a agresivitatii ca in cazul timiditatii ori devine violenta si atunci depasim sfera agresivitatii. Agresivitatea are nevoie de un continator. Acest continator este dat, de obicei, de scopul in slujba caruia e pusa. Aceasta agresivitate este importanta pentru reusita iar in absenta continatorului incep sa apara multe probleme. Continatorul este psihic si este dat de capacitatea de a exprima sau nu o anumita agresivitate.
Agresivitatea poate sa fie pusa in raport cu multe trairi. Furia nu creeaza agresivitate ci violenta. Descarcarea furiei este o manifestare violenta si nu este agresivitate. Agresivitatea are un scop, furia are un unic scop – desfiintarea obiectului, distrugerea acestuia. Agresivitatea poate sa fie in slujba unor scopuri diferite, furia violenta incearca o distrugere. In ambele cazuri vom vorbi despre relatii active cu obiectul dar diferenta este data de continator, furia nu are un continator putandu-se manifesta in orice situatie sociala, familiala, economica. Furia pune in pericol integritatea, agresivitatea urmareste sa protejeze persoana.
Articol realizat de: psiholog-psihoterapeut Claudiu Ganciu.
Adresati autorului comentariile dumneavoastra, dand click aici.