Unul din 50 de copii sufera de ADHD, tulburare comportamentala ce se manifesta prin imposibilitatea pacientului de a se concentra asupra unui anumit subiect sau unei anumite actiuni, hiperactivitate, impulsivitate si chiar agresivitate. Nu de putine ori, problemele copiilor suferinzi de ADHD sau tulburare hiperkinetica au fost atribuite in mod gresit educatiei precare date de parinti ori puse pe seama unei diete bogate in zaharuri.
Potrivit unui nou studiu, deficitul de atentie este o tulburare cauzata strict de existenta anumitor gene, nefiind o consecinta a abilitatilor parentale defectuoase. In derularea procesului de cercetare a fost efectuata o comparatie intre codurile genetice ale 366 de copii diagnosticati cu deficit de atentie si cele ale 1047 de copii nediagnosticati cu aceasta tulburare. Comparatia codurilor genetice a scos la iveala diferente semnificative intre cele doua grupuri.
In ADN-ul copiilor diagnosticati cu ADHD au fost evidentiate segmente duplicate ori absente la nivelul genomului, spre deosebire de ADN-ul grupului de control. Aceste segmente existente in secventa ADN-ului joaca un rol important, actionand ca o valva de control asupra genelor. Absenta sau duplicarea anumitor segmente pot altera dozajul genelor cu pana la 50 de procente.
„Banuiam de mai multa vreme ca ADHD-ul ar putea avea cauze genetice, deoarece majoritatea pacientilor diagnosticati cu aceasta tulburare provin din familii cu istoric medical similar. Ce este cu adevarat interesant in acest moment este ca am reusit sa descoperim prima legatura genetica directa”, afirma Anita Thapar, profesor de genetica si neuropsihiatrie la Universitatea din Cardiff.
Studiul releva ca aceste variatii la nivelul acidului dezoxiribonucleic apar indeosebi in regiunile-cheie ale secventei, cu precadere in cromozomul 16, suprapunandu-se cu regiunile implicate in aparitia autismului si a schizofreniei.
„ADHD-ul poate deveni un stigmat, din cauza lipsei de intelegere a cauzelor si manifestarii acestei tulburari”, este de parere Thapar. „De exemplu, exista anumite voci care sustin ca deficitul de atentie nu este o afectiune reala, ci doar o consecinta a educatiei neadecvate. Din cauza acestei preconceptii, atat copiii diagnosticati cu ADHD, cat si parintii lor devin victime ale stigmatizarii. Descoperirea acestei legaturi genetice directe ar trebui sa inlature orice idee preexistenta despre aceasta tulburare comportamentala”.
Sursa: AFP