Clasic infertilitatea este definita ca imposibilitatea conceperii unui copil de catre un cuplu dupa o perioada de 2 ani de activitate sexuala regulata, neprotejata. Tendinta este de a reduce acest interval la 1 an sau chiar mai putin, tinand cont de faptul ca in societatea actuala varsta femeii in momentul luarii hotaririi de a avea un copil este in crestere.
Infertilitatea reprezinta o afectiune frecventa fiind intalnita la 10-15% din cuplurile de varsta reproductiva. In ultimii ani insa, incidenta ei pare sa fie in crestere, consecutiv dezvoltandu-se legat de aceasta problema noi metode de evaluare si strategii terapeutice . Infertilitatea este clasificata ca primara, atunci cand nu exista sarcini anterioare, sau secundara atunci cand in antecedente exista cel putin o sarcina. Sterilitatea este un termen cu conotatii mai drastice, sugerand imposibilitatea ireversibila de a concepe un copil din varii motive.
In prezent tot mai multe cupluri solicita asistenta medicala pentru aceasta problema. Mai multi factori par a fi cauza acestei solicitari crescute:
cresterea numarului de femei de varsta reproductiva;
tendinta femeilor sau a cuplului de a amana o sarcina catre o varsta mai avansata (la femei chiar si dupa 30-35 ani) din motive socio-economice, fapt ce reprezinta prin el insusi un factor de prognostic negativ pentru fecundabilitatea femeii;
informare mai amanuntita a publicului despre existenta unor astfel de tratamente;
aparitia de noi metode de tratament in cazuri de infertilitate care in trecut nu aveau nici o sansa.
Pentru obtinerea sarcinii este necesara parcurgerea mai multor secvente fiziologice – ovulatia, captarea ovulului de catre trompa uterina, fecundatia, transportul ovulului fecundat si implantarea acestuia in cavitatea uterina. Este general acceptat ca in 1/3 din cazuri cauza este atribuibila femeii, in alte 1/3 din cazuri barbatului, iar ambilor parteneri in restul cazurilor. Acest lucru subliniaza importanta evaluarii ambilor parteneri inaintea adoptarii conduitei terapeutice. […]
In ultimii ani metodele de reproducere asistata au cunoscut o dezvoltare extraordinara, iar infertilitatea a devenit o problema sociala importanta cuprinzind 15% din cupluri. De cele mai multe ori, in urma investigatiilor se pot stabili cauzele infertilitatii; nu in putine cazuri insa, in ciuda progreselor facute in intelegerea si capacitatea de investigare a fenomenelor implicate in reproducerea umana, infertilitatea ramine neexplicabila.
Nu exista in prezent studii populationale care sa evalueze infertilitatea idiopatica, iar studiile clinice relateaza date subiective, influentate de posibilitatile clinicilor unde au fost facute, populatia investigata, schemele de investigatie si criteriile folosite pentru a diagnostica infertilitatea idiopatica. Prin evaluarea unor lucrari intre 1944 -1980, au fost relatate incidente intre 5,8-58%. Introducerea laparoscopiei, fara indoiala a dus la scaderea incidentei la 20-30% (Hull 1985, Haxton 1987). Acesti pacienti au sanse de conceptie spontana invers proportionale cu numarul de ani de infertilitate si varsta femeii.
Aproximativ 65% din cuplurile infertile „normale” vor concepe in urmatorii 3 ani fara tratament. Au fost incercate tratamente empirice, cele mai folosite au fost inducerea ovulatiei cu clomifen si inseminare artificiala. Folosind numai inseminarea artificiala nu s-a constatat o crestere a ratei sarcinilor la pacientii cu sterilitate idiopatica; dupa adaugarea de gonadotrofine insa, rezultatele au crescut considerabil. Au fost folosite cu succes si IVF, GIFT, ZIFT. […]
Articol preluat din Revista Online de Medicina Materno-Fetala si realizat de dr. Alina Bolintineanu si dr. Denise Cosmescu. Va invitam sa cititi articolul complet in Revista Online de Medicina Materno-Fetala.