Nemultumire si suferinta: ce faci cand nu-i poti schimba pe ceilalti?

Poate ca locul ocupat de suferinta este cu adevarat important si poate ca alegerea de a face ceva sau altceva sa conduca spre o pozitionare intr-o zona a sensibilitatii fiecaruia si un anumit grad de toleranta pe care il poate avea la „a duce ceva greu”. Toate acestea poate ca fac un ansamblu pe care il putem avea in vedere. Dar in ce consta greul?

Pe de o parte este o pozitionare data de asezarea intr-o lume imperfecta, foarte departe de ceea ce va doriti. Ati fi vrut ca diferite locuri si persoane sa fie altfel, sa se manifeste altfel, etc. Poate ca ati fi dorit ca parintii sa fie altfel si sa reuseasca sa fie altfel ca mod de a fi cu copilul ca studii sau financiar. Toate acestea presupun o suferinta pe care oamenii incearca sa o mascheze in idei de tipul „asa a fost”, „nu avea cum sa fie altfel”, „ei totusi m-au iubit” etc.

Acelasi tip de problema se pune deseori si in raport cu partenerul. Ai fi dorit sa fie altfel, sa se manifeste altfel, sa reuseasca sa scape de anumite deprinderi „proaste” si sa capete altele bune, convenabile, logice, inerente din punctul tau de vedere. Si el crede la fel, ca acest mod de a vedea este in regula, dar asta nu modifica cu nimic comportamentul lui. Sau poate ai fi dorit ca partenerul sa fie mai romantic, mai cu initiativa sau mai pasiv, mai sociabil sau sa mai stea pe acasa. Si el nu reuseste sa fie astfel. Indiferent de punctul de vedere, apare o dorinta si o nemultumire legata de aceste lucruri.

Citeste si:  Uleiul de peste, consumat zilnic, poate combate depresia

Si in aceste situatii, care par intru-catva inerente vietii, gasim o stare de suferinta. Dar o suferinta cu care persoanele sunt atat de obisnuite, incat nu reusesc sa o vada ca o stare de suferinta. De ce nu reusesc? Pentru ca altfel nu stiu ca se poate. Aceste situatii sunt atat de inoculate in mediu, in viata de zi cu zi, incat par o consecinta inerenta a vietii. Este ca si cum nu ti-ar placea cand este frig afara, iar lucrul acesta nu sta in puterea ta, este in afara modului tau de a putea actiona. Tot ceea ce poti sa faci este sa te adaptezi.

Cu toate acestea nu sustin ideea ca ar trebui schimbat ceva. Nu iti poti modifica parintii, trecutul, copilaria, relatiile, asa cum au fost. Ideea de a te desparti sau de a schimba partenerul este la fel de proasta si nu reuseste sa indeplineasca starea presupusa de suferinta. Nu faptul ca provii dintr-o anume familie sau faptul ca esti in acest cuplu creeaza suferinta. Suferinta nu este ceva dat de o situatie anume, ci ea exista si pentru ca suferi, ai ales sa fii intr-un cuplu in care suferi in continuare. Schimband cuplul vei regasi aceiasi suferinta la fel de obisnuita si banala.

Citeste si:  Afectiunile congenitale ale ochiului - cum le recunoastem, cum le tratam?

Ceea ce este de tratat este suferinta. Ti-ai dorit ceva, ai realizat altceva. Acest altceva pare foarte departe de ceea ce era atunci dorit. Faptul ca nu ai realizat ceea ce ti-ai propus este cumva de inteles. Dar faptul ca simti in continuare dorinta de a schimba, nemultumirea fata de ceea ce este in prezent sunt fapte mult mai importante care ne pun pe acest drum al suferintei. Nu este nici resemnare, nici impacare, nici speranta ca lucrurile vor sta altfel. Este o stare care nu are nici un scenariu.

Putem gasi si deziluzie sau speranta ca lucrurile se vor schimba in viitor. In ambele ipostaze nu se modifica ceva pentru ca aceste doua stari pot presupune un consum diferit, o investitie diferita dar dincolo de acest punct de vedere ele raman apropiate. Faptul de a fi dezamagit de partener sau faptul ca speri ca el se va schimba nu modifica suferinta pe care o simti in relatia cu el. Ceea ce e diferit este pozitia pe care o ai fata de propria suferinta – o consideri inevitabila sau speri ca ea va disparea. Dar cele doua atitudini sunt tot in raport cu suferinta proprie.

Citeste si:  Uleiuri de baza pentru masaj

Din aceasta perspectiva putem intelege rolul pe care il are psihoterapia. Ea urmareste suferinta si includerea ei intr-un travaliu. Scopul de a vedea ce este cu suferinta, de unde vine ea si de ce exista ramane cel important pentru ca astfel ea poate sa dispara. Iar ceea ce ai de facut va fi o consecinta a acestui travaliu si nu o fortare pentru a scapa de ceva de care nu ai cum sa fugi – propria suferinta.

Articol realizat de: psiholog-psihoterapeut Claudiu Ganciu.

Adresati autorului comentariile dumneavoastra, dand click aici.


Nici un comentariu

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată.