Cand vorbim despre grup, vorbim atat despre o modalitate de lucru, cat si de una cu care suntem obisnuiti sa traim in mod frecvent. Prima noastra experienta generica este una de grup si aici vorbim despre grupul familial. Faptul ca un om se naste intr-o familie aduce o problematica principala in atentie. Relatiile si legaturile familiale sunt un mod de intelegere a propriei persoane si a celorlalti.
Atunci cand exista dificultati de integrare, de adaptare, de relationare si de functionare in cadrul unui grup putem sa vorbim despre o anumita problematica prin care o persoana isi pune in evidenta nemultumirea, frustrarea, suferinta. Cu alte cuvinte, atunci cand cineva simte ca este dificil sa colaboreze cu un grup – si aici vorbim atat despre grupul de prieteni, cat si despre grupul profesional – vorbim despre o suferinta psihica importanta ce face obiectul unei psihoterapii. Nu afirm ca o astfel de suferinta trebuie sa faca obiectul unei psihoterapii „in” sau „de” grup, ci mai curand a uneia individuale.
In relatia psihoterapeutica pot observa cu usurinta ca cineva care are dificultati cu grupul de prieteni are o probabilistica majora sa aiba dificultati cu stabilirea unei legaturi de cuplu. Acest lucru il vad in special la barbatii cu varsta in jur de 30 de ani si care recepteaza concomitent atat izolarea de grupul de prieteni, aproape inexistent, cat si sentimentul de a nu avea o relatie de cuplu.
George are 32 ani, are un loc de munca in care se simte exclus, insultat, „luat la misto”, lui i se fac farse. Este o persoana exclusa din grup si care functioneaza mai curand intr-o lume virtuala incercand sa stabileasca legaturi virtuale, conectand persoane pe net, fantasmand la adresa lor si incercand sa se situeze in diferite tehnici de abordare a unei persoane – gandind in amanunt diferite moduri de comunicare sau cautand in literatura motivationala diferite modalitati. Concepand initial relatia terapeutica intr-o forma educativa in care poate sa invete sa se raporteze la celalalt, sa aiba o relatie, etc. si ducandu-se ulterior spre un alt domeniu – cel al relatiei de cuplu. Era forma sa de a putea sa aiba o relatie in acel moment – cu o persoana care sa fie un substitut de „carte” sau de „tehnica”.
In psihoterapie, oricat incercam sa ajungem sa vorbim unul cu celalalt, ma loveam mereu de aceasta parte a sa care se construia prin „intermediar” – trebuia sa vorbim despre un „cum se face” pentru a reusi sa fie prezent in relatie. Dar acest „cum se face” era imposibil de aplicat in relatia de serviciu si atunci relatiile sale se limitau la acest facut care, in contextul serviciului a luat forma sarcinilor si datoriilor sale profesionale. Cand grupul se regasea in afara cadrului de serviciu, starea lui era una puternic deteriorata, foarte expus, foarte sensibil, incapabil de rezistenta la micile sau marile ironii ori jocuri ale serviciului ramanea in aceasta postura ca unica in care putea sa fie in grup – intr-un mod inanimat.
Nu vreau sa fac istoria psihoterapiei lui George, ceea ce a fost important este ca dupa cativa ani a realizat relatia lui veche dintotdeauna cu parintii, cu tatal, faptul ca si eu eram om, iar colegii au motivatii complexe. Toate acestea i-au permis schimbari dar care au inceput sa capete forma, odata cu schimbarea locului de munca. Ceea ce vreau sa evidentiez este modul in care relatia cu grupul si relatia de cuplu functioneaza in paralel similar. Una conduce spre o stare de singuratate, izolare, foarte prezenta in relatia de cuplu. George ducea la extrem aceasta stare – pe de o parte era foarte izolat la serviciu si pe de alta parte era incapabil sa aiba o relatie. Nu vreau sa aduc aici in discutie un punct de vedere care sa plece de la „masculin”, ci de la „grup”.
In acest context grupul scoate cu usurinta in evidenta ceea ce este fiecare si ofera o continere adecvata sau nu pentru angoasele personale. Cuplul joaca aceeasi functie, dar aici dominanta sexualitatii, a relatiei individuale cu celalalt, legatura de cuplu devin elemente de referinta care fac ca aceste aspecte evidentiate de grup sa nu fie foarte vizibile, desi la o privire mai atenta, le vedem cu siguranta.
Articol realizat de: psiholog-psihoterapeut Claudiu Ganciu.
Adresati autorului comentariile dumneavoastra, dand click aici.