Am participat de curand la o conferinta de resurse umane cu tema recompense motivationale versus resurse financiare folosite. Rolul speakerilor prezenti era sa convinga auditoriul ca un angajat fericit se poate pastra si motiva si prin alte metode decat cele din sfera recompenselor materiale. Cateva din teoriile prezentate sunt demne de mentionat si de dus la cunostinta sefilor nostri.
Majoritatea celor prezenti vorbeau despre o „stare de bine” pe care e indicat sa o creezi angajatilor tai. Aceasta stare se poate obtine bineinteles si cu recompense financiare, materiale, si cu premii costisitoare, si cu petreceri, si cu team-building-uri la munte de mii de euro. „Starea de bine” se obtine insa si prin metode mai simple, mai apropiate de natura noastra umana:
Recunoasterea muncii este o metoda simpla, la indemana si… gratis!
Oricare dintre noi ne dorim sa auzim din partea sefului nostru „cel mare” lauda, aprecierea la sfarsitul unei actiuni dificile, la care am muncit mult. Studiile arata ca un feed-back pozitiv, constructiv are o valoare comparabila cu recompensa financiara. Desigur aici vorbim despre o anumita categorie profesionala peste medie, nu de meserii necalificate pentru care primeaza latura financiara din motive lesne de inteles.
Distractia. Nimeni nu a parasit vreodata un loc de munca pentru ca se distra prea bine. Chiar daca la serviciu profesionalismul este un aspect foarte important, acest lucru nu inseamna rigiditate si seriozitate extrema. Orice proiect se face mai bine atunci cand se face in echipa, iar echipele se formeaza atunci cand leaga relatiile prin veselie, prin glumite interne, prin creativitate si relaxare. In plus, prea multa seriozitate strica: atentia angajatilor, atentia oricui de fapt, poate fi mentinuta, la o sedinta sa zicem, intre 5 si 30 de minute, in functie de informatia oferita si de abilitatile speaker-ului.
Cei mai buni speakeri ai lumii au reusit performanta de a mentine atentia auditoriului 30 de minute, prin interactivitate, glume, miscare fizica si participarea efectiva a tuturor celor din sala. Intr-un cuvant, prin distractie.
Valorizarea omului, a individului reprezinta o metoda foarte potrivita de motivare si de fidelizare mai ales. E important pentru fiecare din noi, ca angajati, sa stim ca sefii nostri tin cont de problemele noastre personale si gasesc potrivit sa ne puna intrebari personale legate de familie, prieteni comuni, viata noastra personala. Atentia este un aspect esential in relatia sef-subordonat, la fel cum este pentru oricare din relatiile noastre. Avem nevoie de atentie in mediul profesional atunci cand ii expunem sefului o idee noua, atunci cand ii expunem o problema personala, cand suntem fericiti sau cand ceva nu merge bine in general. 80% dintre angajati parasesc managerul, nu compania. Niciun angajat nu il va parasi pe acel manager care il valorizeaza la nivel individual si il face sa se simta atat de importanti cat se stie el insusi.
Pe de alta parte, pentru a fi sef trebuie sa stabilesti niste limite, sa comunici cu claritate si sa prioritizezi. Poate un sef cu zeci de angajati in subordine nu va putea fi „acolo” pentru fiecare din ei de fiecare data. De aceea, pentru a fi prieten, pentru a fi apropiat, e nevoie sa urmeze aceleasi reguli: sa impuna limite, sa comunice cu claritate si sa prioritizeze.
Cred ca articolul asta ar trebui sa il citeasca \”sefii\” iar jobul celor de la HR ar trebui sa aiba in descrierea postului si astfel de initiative. Poate ca sefu\’ nu are timp sau nu stie sa faca chestiile astea, si atunci HR ar trebui sa aiba un rol foarte important si o relatie foarte stransa cu el. Degeaba imi spui mie cum ar trebui sa se comporte seful cu mine, daca seful meu nu stie sau nu vrea pt ca nu e nimeni care sa-i spuna si lui.