La ce te gandesti? La nimic.

De cate ori nu i-ati adresat intrebarea de mai sus si nu v-ati izbit de pseudo-raspunsul „La nimic.”? De ce spun „pseudo-raspuns”? Pentru ca niciuna dintre noi nu il crede atunci cand ne spune, pe o voce plata, egala sau, din contra, deja iritat, „la nimic:. Nu putem concepe ca nu se gandeste la ceva. E imposibil. Noi avem tot timpul ceva in minte si nu spunem „la nimic” decat atunci cand fie nu avem chef de conversatii prelungite, fie ascundem ceva, fie nu dorim sa divulgam motivul care ne facem sa plutim cu privirea peste obiecte si chiar peste el, partenerul nostru de viata.”Nimicul” acesta are, de obicei, conotatii negative pentru noi. Cand auzim de el, desi cel putin la nivel semantic, are o incarcatura nula, incepem sa ne temem de ce e mai rau si el ia forme dintre cele mai „cuprinzatoare”, in mod paradoxal. Uram cuvantul asta, uram vidul pretins, uram scormonirea care urmeaza invariabil, cautatul de semne, descifratul de atitudini.

De obicei, dupa ce primim raspunsul asta, dupa ce ni se blocheaza accesul in sufletul lui si pe coclaurii pe care mintea lui haladuieste, urmeaza o alta intrebare, chiar daca de cele mai multe ori nici nu mai apucam sa o formulam, autocenzurandu-ne: „Ma mai iubesti?”. Cred ca acestea doua („La ce te gandesti” – sondarea starii lui rationale – si „Ma mai iubesti?” – sondarea starii lui afective) sunt printre cele mai insuportabile pe care le putem articula. Insuportabile pentru ei, legitime pentru noi.

Citeste si:  Dragostea in timpul sf-ului

Suntem nesigure. Si totul pare sa ne hraneasca aceasta nesiguranta. Testosteronul pe care il au inzecit, cel putin, fata de noi si care ii indeamna la acuplari numeroase si la asigurarea necesarului de mostenitori cu femele cat mai multe si mai robuste. Oxitocina pe care noi o avem in belsug si care ne leaga de ei cu lanturi de afectiune si tandrete, sporindu-ne nivelul atasamentului. Societatea care-i stimuleaza in sensul cuceririlor si a nepasarii. Educatia de macho pe care o mama inconstienta le-a furnizat-o. Nebuniile care-i apuca uneori si care ni-i fac total straini. Toate astea creeaza senzatia unui taram minat pe care trebuie sa pasim cu prudenta.

De aceea intrebam mereu „La ce te gandesti?”. Pentru ca, din nefericire, inca nu s-a inventat un detector, un produs al stiintei si tehnologiei moderne, care sa ne avertizeze in mod infailibil in legatura cu punctele-problema. Nimic nu bipaie, nimic nu clipoceste. Si atunci suntem nevoite sa facem verificari permanent. Sa chestionam. Si nu ne dam seama ca, din pacate, cu cat sapam mai mult, cu cat cream mai multe musuroaie de cartita, cu atat aflam mai putine. Sau, daca ne dam seama, nu ne putem abtine. Tot dansul acesta seamana cu miscarea unui cobai pe o rotita intr-o cusca. Este total neproductiv, dar nu ne putem stapani.

Citeste si:  Ce trebuie sa stii despre prezervativ (partea I)

La inceputul unei relatii, el nu se gandeste niciodata „la nimic”. Nimicul asta ingrat incepe sa-si faca aparitia odata cu rutina, e mijlocul lui de evadare, e usita pe care o deschide catre ceva ce noi nu percepem si nu vedem. „La nimic” ascunde o lume intreaga. Poate sa nu fie nimic important, doar un raspuns dat din plictiseala si comoditate, sau poate sa fie orice. „La nimic” e periculos si nu stim inca sigur cu ce arme ar trebui sa-i venim in intampinare, da toate alarmele din noi, trezeste toate suspiciunile.

Nu exista numai un mister feminin, ci si unul al lor. Suntem doua specii diferite, de la biologie pana la modelele sociale care ne sunt inoculate. Functionam diferit, avem nevoie de lucruri diferite, adresam intrebari diferite. Atunci cand aflam, de pilda, ca am fost inselate, primul lucru pe care il intrebam este „O iubesti?”. In noi se rupe ceva, in ei se ridica ceva. La noi, prabusirea este in sine, interiorizata, la ei este vorba de o iesire, de ceva exterior. Nevoia noastra constanta de afectiune ne tulbura demersurile. Raportam totul la sentimente. Totul comunica la noi o stare a inimii, totul este infestat, contaminat de „simtire”. Si cum „simtirea” este greu de contabilizat, relatiile noastre sunt deosebit de sinuoase, totul ne scapa printre degete si atunci incercam cu disperare sa prindem ceva, sa traducem intr-un limbaj descifrabil ceea ce nu poate fi descifrat.

Citeste si:  Lucruri mai putin stiute despre clitoris

Dupa o vreme, incetam sa cautam raspunsurile reale la curiozitatea lui „La ce te gandesti?”. Obosim. Renuntam. Daca mai intrebam, o facem in virtutea unor mecanisme ale rutinei. Nu ne mai intereseaza neaparat adevarul. Intrebam, oarecum, din datorie, si ca sa aratam ca ne mai pasa cat de cat. Apoi, incetam cu totul. Nu ne mai intereseaza la ce se gandeste el pentru ca, acum, avem noi la ce ne gandi si asta ne umple suficient. Ca el nu se gandeste la noi nu mai cantareste la fel de greu pentru ca noi insene nu ne mai gandim la el. Partitura nu se mai canta la doua maini asa ca nu ne mai pasa daca el nu tine ritmul, daca ramane in urma sau o ia inainte. Cantam in spatii diferite, cu public diferit.


11 Comentarii
  1. iarina baby,

    asa cum de parerea ta despre barbati nu cred ca este responsabila mama sau tatal tau, la fel cand e vb de mentalitatea de macho in cazul barbatilor,e bine sa nu mai arunci totul pe spinarea mamicii..e un cliseu ieftin si crede-ma,n-ai nevoie de mamica pentru a ajunge la concluzia ca muierile sunt proaste sau curve cum nici tu nu ai fost dresata de taticu sa crezi ca barbatii sunt porci:)

    sa-i lasam pe parinti in pace si sa nu aruncam tot ce nu ne convine pe umerii lor.

    bafta,

    cucu.

  2. Mister Cucu,

    Ba da, de parerea mea sunt responsabili si parintii mei. Princele spuse sau prin cele aratate. Prin anumtie precepte enuntate sau prin prisma relatiei dintre ei. Intr-o proportie mai mare sau mai mica, dar sunt. Oricat am incerca sa scapam de conditionarile educatiei (voite sau neintentionate), este foarte greu sa reusim. Cu atat mai mult cu cat uneori nici nu le constientizam.

    Sigur ca in urma experientelor de tot felul, mai nuantezi mostenirea asta. Dar, cu toate astea, ea atarna. Baiatul caruia mama ducea tava cu mancare la pat (fara sa fie bolnav), baiatul caruia mama ii spunea \”Dragul mamii, nu e niciuna de nasul tau\”, da, va creste convins ca este l\’ombelico del mundo si va pretinde si celorlalte femei din viata lui sa-l trateze cum o facea \”mamicuta\”.

    Sau, din contra, ca sa nu dau exemple numai de esecuri, un baiat care vede intre parintii lui o relatie normala, bazata pe respect, pe intelegere, va cauta, la randu-i o astfel de relatie.

  3. de parerea ta esti unica responsabila baby; ai puterea sa filtrezi ce ti s-a spus sau ce-ai fost invatata si sa accepti sau nu.

    hai sa-ti dau un exemplu apropiat tie:

    daca modul de gandire ar fi influentat foarte mult de parinti,n-ar mai fi existat feminism; cate femei se uita cu uimire si condescendenta la mamicuta si la modul ei de gandire,invechit si prafuit?

    probabil nici curve n-ar mai exista; si nu vb de cele ce o fac pe centura din ratiuni de subzistenta; vorbesc de curve de lux cu parinti profesori,cunosc personal; dupa o analiza pertinenta,d-ra in cauza a ajuns la concluzia ca a fi amanta a 2-3 clienti cu greutate in lumea politica iti aduce mai mult in 3 luni decat un master in 5 ani.

    oricum,trebuie sa-i felicit pe parintii lui einstein ( mama casnica,tatal mic comerciant) pentru faptul ca einstein a revolutionat din temelie fizica; stau si ma intreb de ce premiul nobel a fost acordat lui einstein si nu parintilor..mare nedreptate.

    ps: cine te-a invatat sa arunci parte din responsabilitate pe umerii parintilor..parintii?…conform teoriei tale,se pare ca da.

  4. Nu am spus ca sunt singurii responsabili, ci ca sunt SI ei responsabili.

    Si nici nu cred ca fata care ajunge prostituata vine dintr-un mediu sanatos. Sa fim seriosi, cate fete cunosti tu care sa se prostitueze si sa vina din familii de avocati, universitari etc?

    Mi se pare chiar exagerat sa negi puterea exemplului dat de parinti.

    Te rog, mister Cucu, inainte sa critici, sa incerci sa nu mai scoti lucrurile din context si sa te mentii, in argumentatia ta, pe un palier normal, lipsit de exagerari. Asta este o boala a romanilor, de aceea dezbaterile si discutiile de pe la noi, indiferent de tema sau domeniu, sunt atat de… infertile.

  5. 1.ok,sunt SI parintii responsabili; dar cred ca este evident ca primeaza propria noastra personalitate si nu educatia; din acest motiv ar trebui sa cauti motivele pentru care o femeie este curva sau un barbat macho nu in educatia parintilor ci in structura propriei lor personalitati; e mult mai probabil ca un barbat sa fie macho datorita propriei lui structuri intelectuale cum la fel e mult mai probabil ca ana birchall ( lidera marcanta psd) ce face in masina felatie politicianului x s-o faca din alte motive decat cele legate de educatia primita:)

    2. cunosc doua prostituate,ambele provin din familii de intelectuali; dar iarina draga,asa cum exista violatori cu parinti credinciosi,la fel exista si curve cu familii normale; sa nu-mi spui ca violatorul x a devenit asa fiindca maica-sa la 4 ani i-a rasturnat ceasca de lapte pe pantaloni; ar fi un freudianism ieftin.

    in rest,mesajul articolului tau este unul corect: cu cat ne f*teti mai putin la cap,cu atat mai bine,cel putin pentru noi.

  6. Nu o sa va placa ce va zic, dar e adevarul gol golut.

    Afectivitatea si legatura sentimentala a unei femei fata de barbatul care il vrea e un * PARSIVA* la origine, motivata de necesitatea existentei unei baze materiale adecvat (sau cat am iadecvate se poate) pt un eventual copil.

    SCURT!

    Existententa antitezei a ce am zis mai sus, dovedeste ca nu vorbesc prostii.
    In SUA, de pilda, tara puternic industrializata, in perioada ei de glorie (chiar si acum), procentul femeilor cu un copil, dar fara sot, femei ce NU isi mai doresc sot, deoarece mediul socio-economic le permite sa se descurce fara copii, e uimitor de ridicat !

    Asa ca fetelor, scuti-ne cu nemurirea sufletului si iubire si alte prostii

  7. am citit articolul pe diagonala (ca femeia), dar:
    1. ani de zile am primit acelasi raspuns: \\\”La nimic\\\” – il consider a fi unul deplin, conform cu disponibilitatea, cu receptivitatea, comunicativitatea si cu atatea alte trasaturi de personalitate ale respondentului. Mai mult, cred ca acest raspuns radiografiaza atat persoana, cat si relatia respectiva, astfel incat nu poate fi -cred- un pseudo-raspuns: spune TOTUL. 🙂 Mie, personal, nici nu-mi mai trebuie vreo alta precizare.
    2. teoriile despre feminin si masculin pot fi multe si marunte, clasice sau avangardiste…in final conteaza doar halul in care ne calcam sentimentele-n picioare si felul in care mai reusim sa traim unii cu ceilalti. Ce pacat, fiecare plange-n batistuta lui, barbat sau femeie, dar isi sufla nasul in servetelul celuilalt. :))

  8. Dragilor, parintii sunt …mai altfel….mama imi spunea ca in general barbatii sunt interesati de femei \\\” de la buric in jos\\\” – imi venea sa mor – si norocul meu este ca nu am ascultat nimic din ceea ce-mi spunea referitor la acest subiect….
    Cunosc o femeie care dintr-un profersor de muzica – mama – si un inginer -tata- este dama de companie – de lux – eu nu-mi pot permite multe din ceea ce are ea, dar nici ea nu are ceea ce am eu: un sot minunat cu care ma inteleg perfect….etc, si mai sunt si fericita 🙂

  9. Dragele mele,va agitati degeaba.Voua nu vi s-a intamplat niciodata sa aveti momente in care pur si simplu nu vreti sa spuneti nimic? Moment in care va ganditi la ale voastre….(nu toate \”ale voastre\” trebuie sa fie si ale lui)…momente de liniste si pace…Mie mi s-a intamplat sa fiu intrebata \”la ce te gandesti?\” si rapsunsul meu a fost \”la nimic\”. Uneori,chiar nu gandeam la ceva…iar alteori ma gandeam la niste lucruri care nu aveau legatura cu el….Sfatul meu e sa nu va mai agitati atat…cu toata agitatia asta si gandurile care vi le faceti si eventual presupuneri, nu va faceti rau decat voua si eventual relatiei…Nu mai stati toata ziua cu gura pe ei incercand sa aflati ce gandesc ei …nu prea veti reusi…

  10. ,,Iubitule, sa-ti fie clar, nimic nu este al tau, ci al nostru, totul este al NOSTRU! Dar ce naiba faci? De ce nu ma asculti? Ce tot cauti acolo?
    –Nimic draga, caut doar pantalonul nostru!

  11. mie mi se pare un articol reusit, real, chiar daca uneori si noi putem fi in locul barbatului. in ziua de azi, nimic nu mai e pur masculin sau pur feminim, am inceput sa imprumutam din ce in ce mai multe comportamente de la celalalt sex, atitudini, hobbyuri, poate si obiecte vestimentare. e un raspuns care trezeste semne de intrebare poate, dar la fel de bine poate sa nu fie nimic in neregula cu el…deci sa nu devenim paranoici..

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată.