Minciuna are picioare scurte, insa radacini adanci

Ar fi cazul sa recunoastem ca mintim aproape tot timpul. Asta ne cauzeaza de multe ori probleme, mai mari sau mai micute. Intrebarea este atunci: de ce mintim ?

Capacitatea de a minti a fost observata la nivel universal si inca de timpuriu in viata unui om. In primul rand, copiii sunt cei care uimesc mintea deja rational construita a adultului folosind mici alterari ale adevarului prin imaginatie. Ei o fac pentru propria lor placere de a crea povesti si de a primi atentie, uneori. Copilul invata repede ca poate evita o pedeapsa prin ascunderea adevarului chiar inainte de a dezvolta un model de gandire asupra motivelor pentru care acest comportament functioneaza. In principal, copilului ii lipseste sistemul de identificare a valorilor morale pe care il dezvolta in timp si prin experienta.

Altele sunt, insa, motivele pentru care un adult minte. Motive ca: teama de a fi respins, teama de a pierde avantaje materiale, dorinta de a evita un conflict, protejarea imaginii proprii la nivel social, sau chiar castigul in popularitate, protejarea sentimentelor unei alte persoane. Minciuna este un fenomen demn de toata atentia pentru ca spune ceva despre persoana care minte …. mai ales daca fenomenul se petrece in cadrul unui cuplu.

Citeste si:  Femei

Majoritatea minciunilor sociale si chiar acelea din cadrul unei relatii sunt spuse datorita modului in care a fost elaborata intrebarea. Exista o mai mare dificultate de a spune adevarul in cadrul unei relatii de cuplu, pentru ca incercam sa evitam ranirea sentimentele celuilalt. De cele mai multe ori nu este nimic atat de simplu incat sa poata fi redus la intrebarea care a fost pusa. Uneori este mai important sa ne dam seama ce este in spatele unei intrebari, adevaratul motiv care se ascunde acolo. „De ce intrebi ? „, „De ce ma intrebi pe mine?”, „Ce se va schimba in functie de raspuns?” sunt intrebari noi, care se nasc in mintea noastra, si care vor determina ce fel de adevar este cautat si chiar daca adevarul este de fapt dorit sau nu. Esecul in a raspunde prompt unei intrebari poate apare ca un comportament evaziv si de multe ori este considerat un raspuns nonverbal negativ, deoarece motivul intrebarii este un sentiment de insecuritate.

Citeste si:  Cele mai romantice filme de vazut impreuna

Atunci cand dorim adevarul si doar adevarul, chiar cu elementul de sensibilitate a raspunsului la sentimentele noastre, exista un mare risc de a genera un raspuns defensiv, unul de conservare a integritatii personale, sau, cu alte cuvinte perseverarea in auto-amagire. Unele raspunsuri normale ar fi ” Nu ma intelegi ! ” sau „Nu ma cunosti cu adevarat!” sau „Daca ti-ar pasa de sentimentele mele, nu ai fi atat de insensibil!”. Trebuie sa recunoastem ca astfel de raspunsuri spun mai mult ca nu vrem sa vedem realitatea sau nu o putem accepta, chiar daca o vedem.
In cazul in care dorim cu adevarat sa aflam adevarul atunci cand punem o intrebare, mai ales partenerului de cuplu, este necesar sa fim mai atenti la ce, cum, cand, si pe cine intrebam. E nevoie sa oferim timp celorlalti pentru a intelege care ar fi modalitatea cea mai buna de a formula raspunsul, nu de a ascunde adevarul. Statisticile arata ca majoritatea oamenilor recunosc o minciuna spusa sub presiunea timpului sau a relatiei. Deci, cel mai important este sa ne alegem foarte bine intrebarile, dar si raspunsurile, intr-o relatie pe care o apreciem cu adevarat.

Citeste si:  Cum cladesti o relatie pozitiva

Motivul cel mai comun pentru o mica minciuna in cadrul unui cuplu trebuie sa recunoastem ca este egoismul. Mintim pentru ca nu dorim ca partenerul sa stie chiar totul despre noi, dar nu putem evita intrebarea, sau mintim pentru ca vrem sa evitam un conflict care noua, personal, nu ne-ar conveni absolut deloc. Anais Nin considera ca toate minciunile pe care le-a spus de-a lungul vietii barbatilor din viata ei au fost pentru a-i proteja, pentru ca ceea ce nu stiau despre alte aventuri ale ei nu ii ranea, dar cel mai important este faptul ca ea a considerat minciuna ca pe o nevoie a omului, nevoia de a crea singur, care il ajuta sa separe lumea sa de lumea celorlalti oameni. Insa tot ea este cea care realizeaza si faptul ca ” Cel mai rau la minciuni este ele ca genereaza singuratate. „.


10 Comentarii
  1. ai ramas la o perceptie destul de nobila a egoismului, andra:)), aproape ca s-ar confunda cu altruismul; as mai adauga ca tot din egoism se cheama ca mintim si daca o facem pentru ca vrem mai mult, pentru ca suntem lacomi. asta nu mai are legatura cu minciuna ca mijloc de a nu rani pe altii sau de a evita conflicte. oricum, articolul imi place. din partea mea 10

  2. Anais Nin mi s-a parut un exemplu de viata traita in minciuna, insa nu un exempu pozitiv practic, ci doar din punct de vedere al reflectiilor sale asupra minciunii. aceste reflectii poate erau menite a-i intari sistemul de gandire pentru a \”scuza\” actiunile, insa are un fundament in experientele ei.
    In ceea ce priveste minciuna si radacinile ei, fie egoism, altruism , lacomie, nevoia de armonie in cuplu etc. trebuie sa recunoastem ca lumea este greu de imaginat fara minciuni si fara capacitatea noastra de a \”indoi\” adevarul sau de a-l refuza cu incapatanare atunci cand este prea greu de digerat. Insa cu varsta devenim mai onesti, si in acelasi timp mai putin capabili de a ne fabrica povesti asa cum \”minteam\” ca si copii. Capacitatea de a minti pentru mine este strans legata de imaginatie. In copilarie eram de multe ori pedepsiti pentru minciuni care erau doar o joaca pentru noi, joaca cu imagini, cuvinte, senzatii, prin care incercam sa scriem noi o poveste a noastra la fel ca cele citite de mama sau bunica seara tarziu. Poate ca minciuna este si o modalitate de a ne construi sau povesti viata mai frumoasa, mai buna , oricum altfel decat in realitate. Minciuna are uneori si capacitatea de a iti da un imbold spre schimbarea reala a vietii tale. Nu trebuie considerata doar rautate.

  3. teoretizare frumusica a minciuni… si relativ corecta. n-as spune insa ca devenim mai onesti cu varsta ci dimpotriva. nu mintim mai mult dar miniciunile noastre nu mai sunt un exercitiu de imaginatie ca in copilarie, ci au scopuri clar egoiste si murdare. deci nu devenim mai mincinosi ci doar mai manjiti.

  4. draga mea te contrazic ptr ca in afaceri dak esti corect pierzi …. de fapt nu as numi-o minciuna ci mai degraba sa-i induci pers cu care negocieizi \”adevarul \”care de fapt el (ea) vrea sa-l auda … in situatia in care lucrurile putandu-se afla in defavoarea sau favoare lui,mai bine zis pune-te cu dracu pana treci puntea

  5. Buna,observ ca in principiu cam stiti cum stau lucrurile cu minciuna…am o mica mare problema,poate ma puteti sfatui, imi banuiesc prietenul,de fapt stiu sigur ca a furat o suma mare de bani bunicilor lui, si va spun ca stiu sigur pt ca suntem impreuna de 8 ani de zile si spun cat de cat pt ca il cunosc, si pot spune cat de cat pt ca l-am prins de cateva ori cu matza in sac(minciuna), problema este ca are 28 ani si de bani nu duce lipsa, are un serviciu bun, castiga bine, e director de altfel, problema e ca pe mine ma afecteaza lucrul asta pe care il consider destul de grav si simt ca ne afecteaza relatia f mult, nu stiu ce sa fac… sa merg la psiholog…..prietenii ma sfatuiesc sa il las….dar nu stiu ce sa fac, un mic sfat m-ar ajuta, va multumesc.

    Ps. Sfatul pe care vi-l cer nu prea are legatura cu subiectul, sper sa nu deranjeze rugamintea mea.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată.